Inflație cosmică

Cosmologie fizică

Vârsta Universului Big Bang Big Bounce Big Crunch Big Rip Radiație cosmică de fond Energie întunecată Materie întunecată Coordonate Robertson-Walker Ecuațiile Friedmann Formarea și evoluția galaxiilor Legea lui Hubble Inflație Structura la scară largă a Cosmosului Modelul Lambda-CDM Expansiunea metrică a spațiului Nucleosinteză Universul observabil Forma Universului Cronologia Big Bangului (grafic) Cronologia cosmologiei (grafic) Destinul final al Universului Univers

Subiecte legate

Astrofizică Relativitate generală Fizica particulelor Gravitație cuantică Timp zero

modifică

În cosmologia fizică, inflația cosmică, inflația cosmologică sau doar inflația este expansiunea exponențială teoretică a universului de la sfârșitul marii epoci de unificare, la 10^-36 de secunde după Big Bang, datorită presiunii negative a densității vidului direct proporțională cu opusul densității sale. [1] Termenul de inflație este, de asemenea, folosit ca o referință la ipoteza că inflația a avut loc, la teoria inflației sau la epoca inflaționistă a universului. Termenul a fost propus în 1980 de Alan Guth pentru a explica formarea galaxiilor.

Introducere

Ideea de inflație cosmică a fost introdusă pentru a rezolva una din dificultățile teoriei Big Bangului: nu se putea explica geneza galaxiilor. Galaxiile apar din grupări de praf cosmic sub efectul gravitației. Așadar au ca origine mici neomogenități ca niște cocoloașe ale gazului originar, care au crescut puțin câte puțin. Potrivit modelului big-bangului, neomogenitățile originare nu au putut crește suficient de repede astfel încăt să se poată forma galaxiile. Pentru a rezolva această enigmă, astrofizicianul american Alan Guth a propus în 1980 termenul de "inflație cosmică". La începutul vieții sale (în momentul 10^-35 s) Universul a cunoscut o fază scurtă de dilatare exponențială, atingând într-o fracțiune infinitezimală de timp dimensiuni astronomice, după care și-a reluat expansiunea cu o viteză mai rezonabilă. Numai vidul cuantic are toate proprietățile necesare declanșării unui astfel de fenomen deoarece vidul exercită o presiune negativă proporțională cu opusul densității sale (așa cum rezultă din ecuațiile teoriei cuantice). Această presiune negativă este interpretată ca fiind o sursă de atracție gravitațională negativă, deci expansiune.

Expansiunea spațiului

Pentru a spune că spațiul se extinde exponențial, înseamnă că doi observatori inerțiali se mișcă mai departe cu viteză accelerarată. În coordonatele staționare pentru un observator, o parte din universul inflaționar are următoarele coordonate polare:

$ds^2 = - (1- \Lambda r^2) dt^2 + {1\over 1-\Lambda r^2} dr^2 + r^2 d\Omega$

Acest lucru este la fel ca în interiorul unei găuri negre în coordonate Schwarzschild - are un zero în componența DT pe o sferă cu raza fixă numită orizontul cosmologic. Obiectele se mișcă mai departe în raport cu observatorul la R = 0 împreună cu orizontul cosmologic, într-un timp finit. Acest lucru înseamnă că oricare inomogenitate este atenuată, la fel cum orice umflatură de pe suprafața orizontului unei găuri negre este înghițită și dispare.

Legături externe

• Cosmogonia vidului de Ghiocel Balan