Industria Aeronautică Română

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sigla I.A.R. Brașov

Industria Aeronautică Română ('IAR'), cunoscută și ca Întreprinderea Aeronautică Română, este o întreprindere de inginerie, construcție și întreținere a aeronavelor, din Brașov, România, fondată în anul 1925. [1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Industria Aeronautică Română a fost fondată la 1 noiembrie 1925, ca societate pe acțiuni. La început acțiunile au aparținut uzinelor Blériot-Spad și Lorraine-Dietrich, fabricii Astra Arad (care a contribuit cu utilaje și personal de specialitate), precum și statului român (care a contribuit pe lângă terenul pentru construcția uzinelor și amenajarea unui aerodrom, și cu o sumă importantă de bani). În decurs de aproape un deceniu și jumătate, statul român a cumpărat acțiunile deținute de uzinele franceze, astfel că la 1 septembrie 1938 uzinele au devenit în întregime proprietate a statului român , devenind regie autonoma de stat.[2]


Încă de la înființarea lor , uzinele I.A.R. au avut o organizare deosebită , la nivelul industriilor aeronautice celor mai dezvoltate la acea vreme , cuprinzând de fapt două unități de fabricație distincte : o secție de celule (construcții de avioane) și o secție de motoare . La uzinele I.A.R. din Brașov au fost construite multe tipuri de avioane cu motoarele respective , de concepție proprie sau în licență , de toate categoriile : de scoală și antrenament , de sport și turism aerian , de mare raid , precum și avioane militare de vânătoare , de asalt , de bombardament în picaj , de observație , de recunoaștere ,de bombardament . Prima comandă pentru nevoile aviației militare au constituit-o 30 de avioane Morane-Saulnier M.S.35 , serie care a fost terminată în toamna anului 1928 . Următoarea comandă a fost pentru 70 de aparate de tip Potez XXV de recunoaștere și bombardament . Cele două tipuri de aparate su fost construite în baza unor licențe de fabricație obținute de la uzinele franceze respective . Primul avion purtând denumirea I.A.R. a ieșit pe porțile uzinei în anul 1930 . Era prototipul unui avion de vânătoare I.A.R. C.V.11 , realizat după proiectul inginerului Elie Carafoli în colaborare cu inginerul francez Lucien Virnoux . Formula constructivă adoptată , precum și calitățile sale de zbor îl plasau printre cele mai bune avioane din lume din categoria respectivă .Dintre cele 21 de tipuri de avioane construite la I.A.R. Brașov până la la încheierea celui de al doilea război mondial 15 tipuri au fost proiectate în cadrul uzinei . Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit , prin performantele lor următoarele : I.A.R. 16 cu care în 1935 s-a stabilit recordul național la înălțime (11.631 m) I.A.R. 39 , avion de cercetare ; I.A.R. 80 , avion de vânătoare ; I.A.R. 81 , avion de vânătoare-bombardament , precum și proiectul I.A.R. 47 , avion de recunoaștere . În perioada 1927-1945 producția de avioane a uzinelor I.A.R. Brașov a fost una dintre cele mai prestigioase din România . În afară de avioane și motoare de avion la I.A.R. s-au produs instalații și accesorii pentru armamentul de bord . Acestea sunt : - lansatorul de bombe Barbieri , realizat în 1931 pentru avioanele Potez XXV ; lansatorul era superior celor procurate din străinătate. - turele de mitralieră Grosu pentru avioanele Potez XXV și Potez 54 .[3]

Modele de avioane[modificare | modificare sursă]

Avioane fabricate la IAR
Avion Motor[4] Caracteristici principale[4] Observații
Tip Putere Anvergură Lungime Înălțime Suprafață portantă Viteză maximă Plafon Greutate totală
U.M. [CP] [m] [m] [m] [m²] [km/h] [m] [kg]
IAR CV 11 Lorraine Courlis 48-5

Hispano-Suiza 12Mc

600
500
11,50 6,98 2,46 19,80 315
329
10000 1510 prototip
IAR-12 Hispano-Suiza 12Mc 500 11,50 6,98 2,46 18,20 330 9300 1510 prototip
IAR-13 Hispano-Suiza 12Mc 500 11,50 6,98 2,46 18,20 330 9300 1510 prototip
IAR-14 IAR LD-450 450 11,70 7,52 2,50 20,30 285 8000 1552 primul avion de vânătoare de concepție românească produs în serie
IAR-15 Gnome-Rhône 9K 600 11,00 7,76 1,82 19,05 330 10000 1707 prototip
IAR-16 Bristol Mercury IVS.2 500 11,00 7,37 2,80 19,05 341 11000 1707 prototip
IAR-21 Walter NZ 120

Lorraine-Dietrich 5 Pc

120
120
12,00 7,08 2,45 22,30 190 5700 850 prototip
IAR-22 IAR 4G1 130 11,53 7,52 2,20 20,80 193 5200 880 1 + 1 (Irina Burnaia)
IAR-23 Hispano-Suiza 9Qa 340 12,00 8,35 2,70 22,30 280 4100 1920 prototip
IAR-24 Gnome-Rhône 7Kd 350 12,00 8,35 2,70 22,30 280 4500 1950 prototip
IAR-27 IAR 6G1 180 9,10 7,41 2,40 18,00 180 5000 948 prototip
IAR-37 IAR 14K IIc 32 870 12,22 9,52 4,09 48,13 335 8000 3435 serie
IAR-38 BMW 132A 700 12,22 9,52 4,09 48,13 240 7000 3100 serie
IAR-39 IAR 14K IIC 32
IAR 14K IVC 32 1000 A2
870
1025
13,10 9,60 3,99 48,13 330
336
8000 3085 serie
IAR-80, A
B, C
IAR 14K IVC 32 870 10,52
11,00
8,97 3,52 16,00
16,50
485 10000 2483
2870
serie
IAR-81
A, C
IAR 14K IVC 32 1000 A1 1000 10,52
11,00
8,97 3,52 16,00
16,50
485 10000 3100
3190
serie

Motoare[modificare | modificare sursă]

La I.A.R. s-au fabricat pe lângă celule de avion si motoarele necesare . O parte din aceste motoare au fost fabricate sub licență , altele au fost fabricate din subansamble iar altele au fost motoare dezvoltate în cadrul uzinei prin modificarea și îmbunătățirea unor motoare fabricate sub licență.

Motoare fabricate la „I.A.R.”
Motor Tip Model Racire Variantă Constructiva Caracteristici principale Observații
Număr cilindri Alezaj Cursă Cilindree Lungime Lățime Diametru Greutate Putere
[mm] [mm] [cm³] [mm] [kg] [cp]
I.A.R. K14 II C32 Aer Radial 14 146 165 38.72 1,296 540 930 licență Gnome-Rhône Mistral Major 14K
I.A.R. K7 Aer Radial 7 146 165 19,30 370 varianta modificată a motorului Gnome-Rhône 7K Titan Major
I.A.R. K9 Aer Radial 9 146 165 24.9 640 varianta modificată a motorului Gnome-Rhône 9K Mistral
IAR 4 G1 Aer Linie Inversat 4 118 140 6.124 1227/508/752 136 122 Licență De Havilland Gipsy Major
IAR 6 G1 Aer Linie Inversat 6 118 140 9.186 1,578/485/823 213 200 Licență De Havilland Gipsy Six

Avioane fabricate sub licență[modificare | modificare sursă]

La I.A.R. s-au fabricat diferite avioane sub licență. Aceste licențe erau necesare din mai multe puncte de vedere. De exemplu licența pentru avionul Pzl P 11 era necesară la acel moment deoarece industria aeronautică mondial făcea trecerea de la construcția aeronavelor din lemn la construcția metalică. În acel moment nimeni nu dorea sa vândă procedeul de construcție a avioanelor din metal. Astfel singura soluție viabilă pentru uzina I.A.R. era achiziționarea unei licențe pentru un avion construit din metal. Singurii care au fost de acord erau cei de la uzina poloneză PZL. Mai mult uzina I.A.R. a fost obligată sa treacă la construcții metalice de un ordin venit din partea Secretariatului Aerului si Marinei care stipula ca aeronautica romană nu va mai comanda avioane fabricate din lemn. Un alt exemplu este cel al fabricării în licență a avionului Messerschmitt Bf 109. Deoarece avionul IAR-80 era deja depășit tehnic, iar făbricile germane nu puteau livra româniei numărul de avioane Messerschmitt Bf 109 s-a luat hotărârea ca acesta sa fie fabricat în România. Astfel România putea fabrica un avion modern și în cantitățile necesare înzestrării.

Avioane fabricate sub licență la „I.A.R.”
Avion Motor Caracteristici principale Observații
Anvergură Lungime Înălțime Suprafață portantă Viteză maximă Plafon Greutate totală
[m] [m] [m] [m²] [km/h] [m] [kg]
Morane-Saulnier MS 35 Le Rhône 9C
(80 CP)
10,57 m 6.77 m 3,61 m 18.00 m² 135 km/h 4600 m 700 kg
Potez 25 Lorraine Dietrich 12 Eb
(478 CP)
14.14 m 9.2 m 3.59 m 51.4 m² 214 km/h 5,500 m 2,558 kg
PZL P.11 IAR K9
(640 CP)
10.71 m 7.55 m 2.85 m 17.9 m² 390 km/h 8,000 m 1,800 kg
PZL P.24 IAR K14
(870 CP)
10.68 m 7.81 m 2.70 m 17.90 m² 430 km/h 10,500 m 2,000 kg
Messerschmitt Bf 109 Daimler-Benz DB 605A
(1,455 CP)
9.92 m 9.02 m 3.4 m 16.05 m² 660 km/h 12,000 m 3,400 kg Messerschmitt Bf 109 G4 , G6 ; care in nomenclatorul german figurau ca Ga4 , Ga6 (a de la auslander)
S-79B IAR-14K II c32
(870 CP)
21.2 m 16.2 m 4.1 m 415 km/h 7700 m 10000 kg licență Italia
JIS-79B
JRS-79B
Junkers Jumo 211 Da
(1200 CP)
21.2 m 16.82 m 4.1 m 431 km/h 9500 m 11525 kg licență Italia
Fleet F-10G IAR 4-G1
(130 CP)
8,53 m 7,29 m 2,50 m 18,00 m² 185 km/h 3000 m 780 kg licență SUA/Canada
Nardi FN-305 IAR 6-G1
(200 CP)
8,47 m 7,13 m 2,15 m 12,00 m² 300 km/h 5000 m 858 kg licență Italia

Sfârșitul[modificare | modificare sursă]

Raidurile aviației americane asupra României în 1943-1944 au pus problema pentru autoritățile militare a dispersării uzinei aeronautice. Amânată între noiembrie 1942 – aprilie 1944 dispersarea IAR a devenit stringentă datorită bombardamentelor americane asupra uzinei din aprilie și mai 1944. Bombardamentele americane asupra IAR Brașov din 16 aprilie 1944 și 6 mai 1944 au determinat finalizarea dispersării fabrici lor și a personalului. În aceste condiții practic producția uzinei aeronautice a fost oprită timp de câteva luni.Fabrica de Celule a fost dispersată la Caransebeș și Topleț, Fabrica de Motoare la Colibași și Ucea iar Fabrica de Armament și Accesorii la Câmpulung. Consecințele evenimentelor de la 23 august 1944 s-au repercutat și asupra IAR Brașov. Unitățile armatei sovietice au impus uzinei brașovene confiscarea materialului aeronautic importat din Germania și executarea de reparații autovehicule în contul articolului 10 din Convenția de Armistițiu încheiată la 12 septembrie 1944. Aceste abuzuri au produs pierderi financiare care însumau la nivelul anului 1946 peste o jumătate de miliard lei. Nota Subsecretariatului de Stat al Aerului nr. 1431/C secret din 30 septembrie 1944 indica reducerea producției aeronautice la contractul Messerchmitt 109G și Daimler Benz și profilarea întreprinderii pe reparații autovehicule. Anularea contractelor aeronautice și insuficienta resurselor financiare rezultate din reparațiile de autocamioane au condus la propunerea uzinei de a trece la producția de tractoare. A fost aleasă în final licența tractorului Hanomag de 45 CP. Contractul nr. 034237 din 12 octombrie 1945 între Ministerul Agriculturii și Domeniilor pe de o parte și IAR Brașov pe de altă parte marca încetarea producției aeronautice. Manopera utilizată în 1947 la IAR Brașov pentru unele reparații aeronautice însuma 1,1% din totalul manoperei. Denumirea uzinei de R.A.I.A.R. Brașov a fost păstrată până în 1947 când a devenit Întreprinderea Metalurgică de Stat Brașov, iar de la 30 noiembrie 1948 Societatea sovieto – română pentru fabricarea și desfacerea tractoarelor. În luna noiembrie a anului 1946, au fost terminate componentele a doua tractoare prototip. Acestea au fost montate în fostul sector de reparații ale motoarelor de avion Mercedes-Benz DB-605 și Junkers-Jumo 211 D, iar în dimineața zilei de 26 decembrie 1946 a ieșit pe ușa halei de montaj primul tractor românesc denumit IAR-22. Tractorul, în greutate de 3400 kg, cu roti metalice, având ghimpi de otel pe rotile din spate, era echipat cu un motor Diesel de 38 CP ce dezvolta o forță de tracțiune de 1225 kgf. Primele tractoare fabricate au fost apreciate la mitingurile de la Brașov și București cu ocazia zilei de 1 mai, lucru care a dus la creșterea rapida a producției .La data de 1 august 1948, în locul întreprinderii metalurgice s-a înființat Uzina Tractorul Brașov . Astfel după 23 de ani uzina I.A.R. își încheia cariera de fabricant de aeronave . Avea sa revină la viata în 1968 sub denumirea de I.C.A. mai apoi fiind denumită I.A.R. Ghimbav .

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Cronologie”. Istoria aviației române. București: Editura Științifică și Enciclopedică. 1984. pp. p. 586. „1925 1 noiembrie. La Brașov iau ființă uzinele „Industria aeronautică română” (I.A.R) ; Fabrica de avioane „Astra-Arad” se desființează.” 
  2. ^ „Proiectanți, constructori și industria aeronautică în perioada 1920–1944”. Istoria aviației române. București: Editura Științifică și Enciclopedică. 1984. pp. p. 217–218 
  3. ^ Ion Gujdu Gheorghe Iacobescu Ovidiu Ionescu; et al. (1970). „Aparate de Zbor cu Motor”. Construcții Aeronautice Romanești 1905-1970. București: Editura Militară. pp. p. 168 
  4. ^ a b Antoniu, pp. 187-206

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Dan Antoniu, George Cicos, Romanian Aeronautical Constructions, Ed. a 2-a, București: Editura Vivaldi, 2007, ISBN 978-973-150-002-7

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Industria Aeronautică Română