Imre Tóth
| Imre Tóth | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Satu Mare, România |
| Decedat | (88 de ani)[1][3] Paris, Île-de-France, Franța |
| Cetățenie |  Germania România |
| Ocupație | matematician istoric al matematicii[*] cadru didactic universitar[*] filozof istoric |
| Limbi vorbite | limba română[4] limba maghiară limba germană limba idiș |
| Activitate | |
| Organizație | Universitatea din Regensburg[*] Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Imre Tóth (nume la naștere Imre Roth; n. 26 decembrie 1921, Satu Mare, Regatul României – d. 11 mai 2010, Paris, Franța) a fost un filosof, istoric al matematicii și filolog iudeo-maghiar născut în România. Filosoful german Vittorio Hösle l-a numit „unul dintre cei mai importanți istorici ai matematicii ai secolului al XX-lea”.[5]
Viața[modificare | modificare sursă]
Tóth s-a născut într-o familie iudeo-maghiară din România. Și-a schimbat numele de familie în Tóth în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a-și ascunde originea evreiască. Tatăl său, Abraham Roth, germanofil convins, fusese ofițer în armata austro-ungară și luptase în Primul Război Mondial pe frontul din Italia.
Tóth a supraviețuit Holocaustului (ca singur membru al familiei sale) în mod paradoxal, deoarece fusese membru al Rezistenței comuniste anti-naziste și fusese condamnat la 6 ani de închisoare, iar deținuții evrei urmau să fie deportați ceva mai târziu decât populația evreiască civilă. La data de 6 iunie 1944 a fost dus împreună cu alți deținuți la un tren cu care urmau să fie deportați în lagăre de exterminare dar, cu puțin timp înainte ca trenul să plece, a fost oprit de către un ofițer maghiar care auzise de debarcările din Normandia și considera că războiul este pierdut; deținuții au fost duși înapoi în închisoare.
După război, Toth a studiat matematica și filosofia la Universitatea din Cluj, predând apoi între 1949 și 1968 filosofia și istoria matematicii la Universitatea din București. Ca urmare a evenimentelor din Ungaria din 1956, Toth a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român în 1958, lucru ce i-a afectat cariera universitară. La începutul anilor 1970 a hotărât să rămână în Germania, după ce fusese profesor invitat la Frankfurt am Main (1969-1971) și Bochum. În 1971 a fost numit profesor de istoria științei la la Universitatea din Regensburg. A devenit a profesor emerit în 1990, după care a trăit la Paris.[6] A lucrat ca cercetător științific invitat la École Normale Supérieure și la Institute for Advanced Study.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Membru al Institute for Advanced Studies, Princeton, SUA
- Cetățean de onoare al orașului Siracuza, Sicilia, Italia
Scrieri (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Fragmente und Spuren nichteuklidischer Geometrie bei Aristoteles, Beiträge zur Altertumskunde, Band 280, Berlin-New York 2010 (prefață de Vittorio Hösle) (Recenzii la Zentralblatt der Mathematik [engl.] și la Bryn Mawr Classical Review)
- Das Parallelenproblem im Corpus Aristotelicum, «Archive for History of Exact Science», 3 (1967), 249-422
- "Ahile".Paradoxurile eleate în fenomenologia spiritului,București, Editura Științifică, 1969, singurul volum publicat în limba română înainte de a rămâne în străinătate;
- La geometria non euclidea prima di Euclide, in: «Le Scienze», Januar 1970 (traducere din Scientific American, November 1969);
- Geometria more ethico, in: Prismata, Festschrift für Willy Hartner, Wiesbaden 1977
- Die nichteuklidische Geometrie in der "Phänomenologie des Geistes", Frankfurt am Main 1972
- La revolution non euclidienne in: La recherche en histoire des Sciences, Paris 1983
- Mathematische Philosophie und hegelsche Dialektik in: Hegel und die Wissenschaften, Stuttgart 1987
- Essere e non essere: il teorema iduttivo di Saccheri e la sua rilevanza ontologica, in: Conoscenza e matematica, a cura di Lorenzo Magnani, Milano 1991
- The Dialectical Structure of Zeno's Arguments, în: Hegel and the Newtonianism, Dordrecht 1993, 179-200
- I paradossi di Zenone nel "Parmenide" di Platone, Napoli 1994
- Aristotele e i fondamenti assiomatici della geometria. Prolegomeni alla comprensione dei frammenti non-euclidei nel "Corpus Aristotelicum", nel loro contesto matematico e filosofico, Vita e Pensiero, Milano 1997 (Recenzii la ediția a doua la Zentralblatt der Mathematik [engl.])
- Gott und Geometrie: Eine viktorianische Kontroverse, in: Dieter Henrich (Herausgeber) Evolutionstheorie und ihre Evolution, Schriftenreihe der Universität Regensburg, Band 7, 1982, 141-204.
- La filosofia della matematica di Frege. Una restaurazione filosofica, una controrivoluzione scientifica, a cura di Teodosio Orlando, Quodlibet, Macerata 2015
Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]
- Palimpsest. Teologia negativă a triunghiului, București, Editura Humanitas, 1995
- A fi evreu după holocaust, București, Editura Humanitas, 2015
- In viață sunt lucruri care nu se fac. Și totuși se fac. Peter Vardy în dialog cu Imre Toth, București, Editura Humanitas, 2016.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Imre Tóth”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Imre Toth, Autoritatea BnF
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Vittorio Hösle: Mysterium Mathematik: Polyglott: Zum Tode des Wissenschaftlers Imre Tóth, în: FAZ, 15 mai 2010.
- ^ detalii biografice din prefața lui Hösle în Tóth Fragmente und Spuren nichteuklidischer Geometrie bei Aristoteles, De Gruyter 2010
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- it Necrolog[nefuncțională]
- de Vittorio Hösle: Mysterium Mathematik : Polyglott: Zum Tode des Wissenschaftlers Imre Tóth, in: Frankfurter Allgemeine Zeitung 15. Mai 2010, Seite 39
- hu Várdy Péter: „Az életben van, amit az ember nem tesz... és tesz — Beszélgetések Tóth Imrével” (Budapest, Pont Kiadó, 2004)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- de Imre Tóth în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei
- Biografie în limba italiană Arhivat în , la Wayback Machine.
