Ilie Moldovan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ilie Moldovan
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Albești, Mureș, România Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Sovata, Mureș, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ilie Moldovan (n. 18 mai 1928, Albești, județul Mureș, d. 9 februarie 2012, Sibiu) a fost un preot, profesor universitar și teolog român.

Viața[modificare | modificare sursă]

A frecventat liceul teoretic din Sighișoara (1939 - 1947), Facultatea de Agronomie din Cluj (1947 - 1952), Institutul Teologic Universitar la Cluj (1950-1952) și Sibiu (1953-1955), studii de doctorat specialitatea Dogmatică - la lnstitutul Teologic din București (1964 - 1968), cu examenul de doctorat în 1974 (teza: "Sfântul Duh în Ortodoxie și în preocupările ecumeniste contemporane")[1].

A fost inginer agronom (1953 - 1955), preot paroh în Lisa - protopopiatul Făgăraș ( 1955 - 1970) și Daneș - protopopiatul Sighișoara (1970 - 1976), spiritual II (asistent) în febr.- sept. 1976, apoi spiritual I (conferențiar) la institutul Teologic Universitar din București (1976- 1983), suplinitor al catedrei de Teologie Dogmatică și Simbolică (1980-1983) la același Institut, profesor titular la catedra de Morală de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (din 1 nov. 1983, pensionat). Vaste preocupări de etnogeneza Romanilor și ecoteologie. Iconom stavrofor (1985). Președintele de onoare al Federației PRO VITA Ortodoxă.[2]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Calendarul viu. Dialoguri euharistice între generații, Editura Arhiepiscopia Alba Iulia (Reîntregirea);
  • Ortodoxia misionară, stâlp de lumină în lumea contemporană, Editura Mitropolia Olteniei, 2009;
  • Adolescența, preludiu la poemul iubirii curate, Editura Arhiepiscopia Alba Iulia (Reîntregirea);
  • Adevărul și frumusețea căsătoriei – Teologia iubirii, Editura Alba Iulia, 1996;
  • Îndrumarul medical și creștin al Federației Organizațiilor Ortodoxe Pro-vita, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2008.

Studii[modificare | modificare sursă]

  • Raportul dintre Iisus Hristos și Sfântul Duh după Epistola a II-a către Corinteni, III, I - IV. 6, în Sudii Teologice (ST), an. XIX, 1967, nr. 3-4, p. 157-172;
  • Teologia Sfântului Duh după Catehezele Sfântului Simeon Noul Teolog în ST, an. XIX, 1967, nr. 7 - 8, p. 418 -431.
  • Teologia învierii în opera Sfântului Maxim Mântuitorul, în ST, an XX, 1968, nr. 7-8, p. 512-527,
  • Aspectul hristologic și pnevmatologic după Sfântul Ioan Gură de Aur, în ST, an. XX, 1968, nr. 9 - 10, p. 708 - 721;
  • Învățătura despre Sfântul Duh în Ortodoxie și preocupările ecumeniste contemporane, teză de doctorat, în MA, an.XVIII, 1973, nr. 7-8, p. 662-862;
  • Noțiunea de iertare în soteriologia ortodoxă și actualitatea ei ecumenică, în “Ortodoxia", an. XXVI, 1974, nr. p. 250-261:
  • Canoanele și raportul lor cu revelația divină, în “Ortodoxia", în. XXVIII, 1976, nr. 2. p. 365-373 (și în MB an XXVIII, 1977. nr. 1-3, p. 101-114);
  • Invățătura paulină cu privire la Taina lui Hristos și implicațiile ei ecumenice, în “Ortodoxia", an. XXVI, 1977, nr. 1, p. 47-71;
  • Pregătirea morală pentru primirea Sfintelor Taine, în GB, an. XXXVII, 1978, nr. 3-4, p. 235-244;
  • Sfântul Duh și dialogul ecumenic teologic, în MMS, an. LV, 1979, nr. 1 -2, p. 30-48;
  • Natura și harul în gândirea teologică a Sfâtului Vasile cel Mare, în “Ortodoxia". an. XXXI, 1979, nr. 1, p. 75-89
  • Semnificația și responsabilitatea slujirii preoțești după Sf. Apostol Pavel, în “Ortodoxia", an. XXXI, 1979, air. 2, p. 268-293;
  • Sensul duhovnicesc al înțelegerii Sfintei Scripturi în concepția teologică a Sfântului Vasile ce Mare, în GB, an. XXXVIII, 1979, nr. 7-8, p. 710-724,
  • Cinstirea Sfintelor moaște în Biserica Ortodoxă, în ”Ortodoxia", an. XXXII, 1980, nr 1, p. 120-136;
  • Cunoașterea Sfintei Scripturi după învățătura ortodoxă, în “Ortodoxia", an. XXXII, 1980, nr. 2, p. 242-262;
  • Învățătura Sfintei Scripturi despre Preacurata Fecioara Maria și implicațiile ei religios-morale, în “Ortodoxia", an. XXXII, 1980, nr. 3, p. 469-491;
  • Rolul Mărturisirii de credință în transmiterea și actualizarea revelației divine, în MMS, an. LVI, 1980, nr. 6-8, p. 440-458;
  • Rolul preotului în promovarea și cultivarea vieții religios – morale în parohie, în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 11 - 12. p. 1144 - 1158;
  • Milenarismul, în GB. an. XL, 1991, nr. 1-2, p. 129-150; Semnificația sărbătorii Duminicii, în ,Ortodoxia", an. XXXIII, 1981, nr. 3, p. 136-155;
  • Invățătura unitară despre Sfântul Duh și despre Biserică exprimată în Simbolul de credință la Sinodul al doilea ecumenic (381), în “Ortodoxia, an. XXXIII, 1981, nr. 3, p. 409-432,
  • Aspecte ale revelației divine în perspectiva dialogului ecumenic, în MMS, an. LVIII, 1981, nr.4-6, p.237-253;
  • Sfânta Liturghie ca icoană, a împărăției lui Dumnezeu și însemnătatea ei în viața religios-morală a creștinului ortodox, în “Ortodoxia", an. XXXIV, 1982, nr. 1, p. 99-120;
  • Sensul închinării creștinului în semnul sfintei cruci, în “Ortodoxia", an. XXXIV, 1982, nr. 2, p. 215-229;
  • Temeiuri scripturistice ale închinării credinciosului în sfânta biserică, în “Ortodoxia", an. XXXIV, 1982, nr. 3, p. 423 450;
  • Preotul duhovnic și darul iertării păcatelor, în “Ortodoxia", an. XXXIV, 1982, nr. 4, p. 570-595;
  • Iisus Hristos – principiul absolut al unității creștine, în “Ortodoxia", an. XXXV, 1983, nr. 1, p. 118 - 145;
  • Învățătura despre energiile divine necreate în preocupările ecumeniste contemporane, în MB, an. XXXIII, 1983, nr. 3 - 4, p. 132 - 154;
  • Iisus Hristos viața lumii, Viața religioasă autentic creștină ca temă de discuție ecumenică, în MMS, an. LIX, 1983, nr. 4-6 p. 167-191;
  • Etnicitate și autonomie bisericească. Considerații de ordin teologic-moral, în vol. Centenarul autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, p. 234- 267;
  • Cărțile de slujbă transilvănene. factor de unitate națională, în vol. “Contribuții transilvănene la teologia ortodoxă", Sibiu, 1988, p. 222-245;
  • Învățătura ortodoxă despre dreptate și rolul ei în realizarea ordinei morale, în “Ortodoxia",an.XLI, 1989,nr.2.p. 57-86;
  • Cuvântul lui Dumnezeu în Scriptură și în tradiție. Puncte de orientare în activitățile religios-morală și misionară a preotului ortodox, în MMS, an. LXV, 1989, nr. 3, p. 9-30.
  • Zestrea nefastă a omenirii la început de mileniu, Tipărit la Tipografia Eparhială Sibiu; Sibiu, 2001

Predici și articole în[modificare | modificare sursă]

(după DICȚIONARUL TEOLOGILOR ROMANI)

Citate[modificare | modificare sursă]

  • "Mi-am dat seama că există un singur cuvânt care poate să mă reprezinte: Providența. Mai întâi, pentru că ascensiunea mea este sub semnul Providenței. Nu m­-am gândit niciodată să ajung conferențiar la București. Ține de Providență faptul că am reușit toate acestea în condițiile în care Securitatea a pus la cale să nu primesc titlul de doctor în Teologie". (27 mai 2010, Simpozionul Național de Teologie Morală de la Sibiu);
  • "Trăirea creștină autentică, gravitează în jurul Miracolului Euharistic. Îndumnezeirea omului prin Euharistie (Împărtășanie) este arma supremă în lupta pentru regenerarea neamului".
  • "Am fost întrebat: Ce este mai corect, să ne împărtășim des sau rar? Eu am răspuns: Nici des, nici rar, ci continuu! Bineînțeles, dacă omul este pregătit prin Spovedanie și canon de primirea continuă a Sfintei Euharistii. Noi suntem chemați să ne împărtășim, adică să ne îndumnezeim MEREU, dar CU PREGĂTIRE.

Voi, ca preoți și viitori preoți, la asta trebuie să-i aduceți, cu timpul, pe credincioși: La Euharistia continuă. Numai asa vă veți împlini datoria. Altfel nu se poate, domnilor!

  • "V-am spus-o, ca să nu vă înșelați singuri. ȘTIȚI UNDE E DUMNEZEU? (Părintele zâmbea. La această întrebare, ne uitam mirați, neștiind dacă să încercăm vreo definiție din scoală sau să tăcem. Am ales varianta a doua.) DUMNEZEU E ÎN CER… ȘI CERUL E ÎN NOI".[2]
  • "Domnilor, neamul este realitatea vieții veșnice. În Creștinism, națiunea dobândește noi dimensiuni; În Creștinism, națiunea este înțeleasă ca natură rezidită în Hristos".
  • "Astfel, pentru creștini, neamul este comoara cea mai de preț care poartă în sine două începuturi: crearea omului și nașterea din nou prin Botez.

Neamul este o realitate a vieții veșnice, iar el se fundamentează pe trei forțe: îngerii, sfinții neamului și drepții...Drepții sunt strămoșii noștri, toți care s-au mântuit. De aceea, ce-i leagă pe fiii unui neam nu e instinctul și adaptarea la mediu,ci spiritul..."

  • "Neamul poate fi pierdut pe pământ dar nu și în cer".[2]
  • "Ca să descriem starea actuală a neamului nostru ar trebui să-l citez pe Shakespeare: "E atât de întunecat cerul încât numai o furtună l-ar mai putea limpezi."

Această furtună despre care vă vorbesc, nu poate fi altceva decât asumarea la modul maxim a trăirii creștine. Furtuna este spărtura conștiinței".

  • „Îndumnezeirea omului prin Euharistie este arma supremă în lupta pentru regenerarea neamului”[2].
  • "Hristos, prin Înviere, a schimbat condițiile ontologice ale lumii".

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]