Ileana Ploscaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ileana Ploscaru
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Cluj, România Modificați la Wikidata
Decedată (92 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Constanța, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate

Ileana Ploscaru (n. , Cluj, România – d. , Constanța, România) a fost o actriță română de teatru și film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Institutul de Teatru din Cluj în anul 1950.[3] A debutat pe scena Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj la 24 februarie 1951, în spectacolul Fântâna turmelor de Lope de Vega, în regia lui Ion Dinescu.[4]

În 1961, Ileana Ploscaru s-a transferat, prin concurs, la Teatrul de Stat din Constanța, debutând pe 12 noiembrie 1961, în spectacolul Zări necuprinse, scris de Nikolai Virta și regizat de Constantin Dinischiotu.[4]

Ileana Ploscaru a fost actriță a Teatrului de Stat din Constanța,[3] jucând în zeci de spectacole, precum Scaiul de Georges Feydeau (regia: Ion Lucian), Titanic Vals de Tudor Mușatescu (regia: Cristian Șofron), Trei surori de A.P. Cehov (regia: Dominic Dembinski) și Bătrâna și hoțul de Viorel Savin (regia: Iulian Enache).[5]

Pentru cei 65 de ani de activitate, dintre care 55 pe scena teatrului constănțean, Consiliul Local Municipal Constanța i-a acordat la sfârșitul anului 2016 titlul de cetățean de onoare.[6]

Pe 19 iunie 2017, la Teatrul de Stat din Constanța, în deschiderea celei de-a doua ediții a Festivalului Național de Teatru „Miturile Cetății”, a fost lansată cartea Ileana Ploscaru – Teatru, teatru și iar teatru...}, o antologie teatrologică de Constantin Paraschivescu și Irina Zlotea. Editată de Fundația Culturală „Camil Petrescu” ca supliment al revistei Teatrul azi (Editura Cheiron, București, 2017).[7]

Pe 27 mai 2021, Senatul UNITER a decis acordarea Premiului pentru întreaga activitate actriței Ileana Ploscaru, ca o recunoaștere pentru cei 90 de ani de viață și 70 de ani de carieră profesională.[8]

Teatru TV[modificare | modificare sursă]

  • Zări de necuprins (1962) de Nikolai Virta; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Papa se lustruiește (1964), adaptare de Sică Alexandrescu după Spiros Melas; regia artistică: Sică Alexandrescu
  • Femeia îndărătnică (1964) de William Shakespeare; regia artistică: N Al. Toscani
  • A doua dragoste (1966) de Corneliu Leu; regia: Constantin Dinischiotu
  • Femeia mării (1967) de Henrik Ibsen; regia artistică: Marietta Sadova
  • Nu va fi război în Troia (1968) de Jean Giraudoux; regia artistică: Ion Maximilian
  • Io, Mircea Voievod (1968) de Dan Tărchilă; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Descoperirea României (1975), poem dramatic de Adrian Păunescu; regia artistică: Laurențiu Azimioară; adaptarea și regia TV: Nae Cosmescu
  • Marie-Octobre (1977) de Jacques Robert, Julien Duvivier, Henri Jeanson. Versiunea românească: Horia Deleanu; regia artistică: Silviu Purcărete; regia TV și adaptarea pentru televiziune: Leonard Popovici
  • Între noi doi n-a fost decât tăcere (1978) de Lia Crișan; regia artistică: Ion Maximilian; regia TV și adaptarea pentru televiziune: Leonard Popovici
  • La început de drum (1984) de Virgil Puicea; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Trei surori (2015) de A.P. Cehov; regia artistică: Dominic Dembinski

Teatru radiofonic[modificare | modificare sursă]

  • Salonul 42 (1963), adaptare după piesa lui S. Alioșin; regia artistică: Petru Mihail, în colaborare cu Constantin Moruzan
  • Ștafeta nevăzută (1964) de Paul Everac; regia artistică: Paul Stratilat, în colaborare cu Constantin Dinischiotu
  • Femeia mării (1968) de Henrik Ibsen; regia artistică: Paul Stratilat
  • Călătorie întreruptă (1972), scenariu radiofonic de Konrad Eberhardt; regia artistică: Constantin Moruzan
  • Porumbița fără aripi (1974) de Ion Minulescu; regia artistică: Dan Puican
  • Biografia Teatrului de Dramă și Comedie Constanța (1977), scenariu radiofonic de Romeo Profit; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Bălcescu tânăr (1978) de Dumitru Corbea; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Un telefon ca o pasăre (1979), după piesa Tatăl nostru uneori de Eugen Lumezianu; regia artistică: Ion Maximilian, în colaborare cu Constantin Dinischiotu
  • Într-o după-amiază de martie (1979) de Vassilis Vassilikos; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Profil teatral: Ileana Ploscaru (1979), scenariu radiofonic de Constantin Dinischiotu; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Scaunul (1982) de Tudor Popescu; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Profil teatral: Ileana Ploscaru (1992), scenariu radiofonic de Constantin Dinischiotu; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Biografia Teatrului Dramatic din Constanța (1993), scenariu radiofonic de Eugen Vasiliu și Constantin Dinischiotu
  • Se caută un mincinos (1993) de Dimitris Psatas; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Solo (1995) de Roberto Bruni; regia artistică: Constantin Dinischiotu
  • Sora mea geamănă (2010) de Cristina Tamaș; regia artistică: Dan Puican

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1952 – Concursul tânărului actor;[3]
  • 1956 – Premiu de interpretare la Concursul tânărului actor;[3]
  • 1962 - Premiu de interpretare la Concursul tânărului actor;[3]
  • 1971 – Decada dramaturgiei originale, Iași, pentru rolul din Cafea ness cu aproximatie din tripticul Cine ești tu? de Paul Everac;
  • 1972 – Gala recitalurilor dramatice de la Bacău, pentru recitalul Nu, eu nu regret nimic;
  • 1982 – Premiul ATM pentru întreaga activitate;
  • 1998 – Premiul de interpretare la Festivalul Național al teatrelor de revistă, Constanța;
  • 2003 – Premiul național pentru întreaga activitate, conferit de Ministerul Culturii;[3]
  • 2009 - Premiul pentru actriță în rol secundar la ediția a VII-a Festivalului Comediei Românești (FestCO 2009), București, pentru rolul „Chiriachița” din spectacolul Titanic-Vals, de Tudor Mușatescu.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Teatrul de Stat Constanța: Ileana Ploscaru, accesat în  
  2. ^ a b Actrița Ileana Ploscaru a murit, Newsweek România, accesat în  
  3. ^ a b c d e f „Ileana Ploscaru”. Teatrul de Stat Constanța. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b „Fîntîna turmelor (24.02.1951)”. Institutul Național al Patrimoniului, Direcția Patrimoniu Mobil, Imaterial și Digital (fost cIMeC). Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Adrian Boioglu (), „«Bătrâna și hoțul», premieră cu Ileana Ploscaru în rolul principal, la Constanța”, Constanța News (CTnews), accesat în  
  6. ^ *** (). „Ileana Ploscaru a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Constanța”. Replica de Constanța. Accesat în . 
  7. ^ Mirela Stîngă (). „«Miturile cetății» – despre trecut, cu gândul la prezent și viitor, alături de Ileana Ploscaru și Alexander Hausvater: «Actorul nu este un poștaș. El nu informează. Google-ul informează»”. Ziua de Constanța. Accesat în . 
  8. ^ Maria Ionescu (), „UNITER a acordat actriței Ileana Ploscaru premiul pentru întreaga activitate”, Ordinea, Constanța, accesat în  
  9. ^ *** (), „Ileana Ploscaru, premiată la FestCO 2009”, Telegraf de Constanța, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]