Ihtiologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ihtiologia (din greacă ichtys, "pește" și logos, "știință") este o ramură a zoologiei care are ca obiect studiul teoretic și practic al peștilor. Sub aspect teoretic, ihtiologia studiază sistematica, morfologia, anatomia, fiziologia și ecologia peștilor, iar rezultatele acestor cercetări constituie baza studiului peștilor sub aspect practic și economic, a evaluării resurselor piscicole și posibilităților optime de pescuit. Ihtiologia este și baza teoretică a pisciculturii.

Fish3120.jpg

Istoria ihtiologiei[modificare | modificare sursă]

Epoca antică[modificare | modificare sursă]

Aristotel a fost primul ce a început să observe vietățile marine. Aristotel primul a deosebit corect peștii de mamiferele marine și a descris pe larg organizarea lor structurală. Metodele sale de cercetare au fost folosite de generațiile următoare timp de 1500 ani. El a adunat informații vagi despre peste 1800 de specii de pești din Marea Egee.

Epoca medievală[modificare | modificare sursă]

Primul care a început să facă observații corecte în domeniul ihtiologiei a fost Pierre Belon. Însă observațiile sale au fost limitate numai la peștii din Marea Mediterană.

Epoca modernă[modificare | modificare sursă]

În 1628, John Ray și Francis Willoughby au încercat primii să facă o clasificare a peștilor, bazându-se pe structura lor, însă nu a mers. Părintele ihtiologiei este considerat Peter Artedi, lucrările lui în ihtiologie, care au fost publicate după moartea lui, fiind considerate printre cele mai importante. După moartea lui, Georges Cuvier a publicat o lucrare foarte importantă despre ihtiologie, Histoire Naturelle de Poissons.

Ihtiologia modernă[modificare | modificare sursă]

Ihtiologi celebri[modificare | modificare sursă]

Importanța ihtiologiei[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.
  • Th. Bușniță, I. Alexandrescu. Atlasul peștilor din apele R.S. România. București, 1971.
  • Gr . Antipa. Fauna ichtiologică a României. București, 1909.
  • Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucuresti 1952, 804 p.
  • S. Stancioiu. Curs de ihtiologie sistematica. Galați, 1987.
  • L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
  • I. Pojoga. Piscicultura. Ediția a 2-a .Editura Agro-Silvică, București 1959.
  • Dick Mills, Derek Lambert. Pești de acvariu. Editura TEORA, 2008, 256 p.
  • Vasile Oțel. Atlasul peștilor din Rezervația Biosferei Delta Dunării, Editura Centrul de Informare Tehnologică Delta Dunării, INCDDD, Tulcea, 2007, 481 p.
  • Beer Amy-Jane, Hall Derek. Enciclopedia ilustrată a lumii subacvatice. Peștii și creaturile marine. Editură Aquila, 2008, 256 p.
  • Radu Gheorghe, Radu Elena. Determinator al principalelor specii de pești din Marea Neagră. Editura VIROM, 2008, 558 pp.