Ierusalim
| Ierusalim יְרוּשָׁלַיִם (Ierușalaim) القدس (Al Quds) |
|||
 |
|||
|
|||
 Ierusalim
|
|||
| Coordonate: Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
|
|
|||
| Țară |  Israel |
||
| District | Ierusalim | ||
|
|
|||
| Guvernare | |||
| - Primar | Nir Barkat | ||
|
|
|||
| Suprafață | |||
| - Oraș | 125,156 km² | ||
|
|
|||
| Populație (2011) | |||
| - Oraș | 804.355 locuitori | ||
| - Densitate | 6,426,8 loc./km² | ||
| - Metropolitană | 1.700.000 locuitori | ||
|
|
|||
| Fus orar | EET (UTC+2) | ||
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) | ||
|
|
|||
| Site: Sit oficial | |||
modifică  |
|||
Ierusalim (ebraică modernă Ierușalaim, 
Yerushalayim - ירושלים; identificat uneori și ca Țion ציון (Sion); în ebraică clasică Ierușalaim sau Ierușalem ירושלם; în arabă Al-Quds القدس sau Ur Shalim al Quds, în latină Hierosolyma, în greacă: Ιερουσαλήμ sau Ιεροσόλυμα, în engleză Jerusalem) este un oraș din regiunea istorică Palestina (pentru evrei și creștini „Țara Sfântă” sau „Țara lui Israel”), în Orientul Mijlociu, considerat oraș sfânt pentru credințele iudaică, creștină și musulmană.Ca număr de populație (800,000 locuitori) și ca arie (12,500 hectare) Ierusalimul este în zilele noastre cel mai mare oraș din Israel și din regiunea Palestinei istorice. Ierusalimul este situat în Munții Iudeei, pe cumpăna apelor a Palestinei de la vest de Iordan, dintre Marea Mediterană și Marea Moartă, la o altitudine de 570-857 metri deasupra nivelului mării.
Oraș cu o zbuciumată istorie antică și medievală, Ierusalimul s-a extins din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în afara zidurilor cetății vechi, mai cu seamă în partea de vest, care acoperă în zilele noastre cea mai mare parte a suprafeței orașului. În centrul Ierusalimului se înalță Muntele Templului (Har Habait) , denumit de musulmani, sanctuarul Haram al Sharif. Acolo se află Zidul de apus, principalul loc sacru al evreilor, și Moscheea Al Aqsa cu sanctuarul islamic Cupola Stâncii. În partea de nord a orașului vechi se află Biserica Sfântului Sepulcru, cu mormântul lui Isus Hristos. În oraș își au sediul Rabinatul central al Israelului, Muftiul Ierusalimului, Custodia catolică a locurilor sfinte, patriarhii ale mai multor biserici - romano-catolică (latină), ortodoxă, greco-catolică, armeană,etc.
La Ierusalim se află principalele instituții politice, administrative și juridice ale Israelului:sediul primului ministru, majoritatea ministerelor, sediul președintelui statului, Knessetul (parlamentul israelian), Curtea Supremă a Israelului. Orașul găzduiește și alte instituții însemnate ca Agenția Evreiască ,Universitatea Ebraică, Muzeul Israel, Muzeul Rockefeller, Biblioteca Națională a Israelului, Memorialul Yad Vashem și Memorialul Herzl.
În anul 1981 Orașul Vechi din Ierusalim a fost recunoscut de UNESCO ca patrimoniu universal al omenirii.
Cuprins |
Istorie [modificare]
După tradiția poporului evreu, reflectată în Biblie (după estimări aproximative ale unor istorici - prin anul 1010 î.Hr.), David, al doilea rege antic al evreilor, a cucerit Șalemul, o cetate a unei populații canaanene locale, înrudită cu evreii, numită ievusiți, și și-a stabilit aici capitala. Orașul, care a devenit cunoscut ca Ierușalaim sau Ierușalem, a devenit centrul religios, politic, economic și administrativ al regatului evreiesc antic. Narativul biblic în general, și cel cu privire la întemeierea regatului antic unit Israel și la fondarea Ierusalimului ebraic în particular, este obiectul criticii istoricilor (critica Bibliei) și chiar al scepticismului unui număr semnificativ de arheologi,[1] fiind apreciate în vremea modernă ca fiind rezultatul unor redactări mai târzii - denumite deuteronomiste, după numele grecesc al cărții biblice a Deuteronomului. Conform Bibliei regele Solomon (Shlomó), fiul lui David, a construit în Ierusalim primul Templu evreiesc și un palat regal, ale căror urme nu au fost găsite de arheologi, ceea ce-i face pe mulți dintre ei să se îndoiască de faptul că ele ar fi existat vreodată.[2][3]
În anul 586 î.Hr. Nabucodonosor al II-lea, rege al Babilonului, a cucerit capitala evreiască, a distrus Templul, palatul regal și zidurile de apărare. Mulți evrei, între care mulți meseriași și cărturari au fost deportați în Babilon.
În anul 519 î.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul și întreaga regiune, s-au întors mulți evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile orașului și au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, având în centrul său Templul, a redevenit centrul religiei și culturii evreiești.
În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit orașul fără luptă și a permis evreilor să-și continue cultul și ritualul religios. În anul 167 î.Hr., când Antioh al IV-lea a încercat să reprime ritualul religios evreiesc și să impună cu forța la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hașmonaim) și în luptele care au urmat i-au învins pe greci și și-au recîștigat independența statală. Noul regat al evreilor antici, cunoscut în lumea de atunci ca Iudeea, a avut și el capitala la Ierusalim. După dinastia Hasmoneilor a urmat pentru o mai scurtă perioadă cea a Antipatrizilor.
Reprezentantul acesteia, Irod cel Mare (sau Herodes, cunoscut în ebraică ca Hordos) a renovat în mod substanțial Templul din Ierusalim, a construit un nou palat regal și multe alte edificii în capitală și pe cuprinsul țării.
În anul 63 î.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Templul evreiesc și simbolurile entității statale evreiești a fost distruse de romani în timpul războiului cu evreii răsculați (primul război evreo-roman) în anii 68 - 73 d.Hr.
După ultima mare răscoală antiromană a evreilor în anii 132-135 d.Hr. Ierusalimul a fost transformat într-o urbe romană numită Aelia Capitolina în cinstea împăratului Adrian (Aelius Hadrianus). Vreme de aproape un mileniu a încetat de a fi capitală a unui stat până la întemeierea în zonă a regatului cruciat al Ierusalimului în anii 1099 - 1187. După recucerirea lui de către musulmani i s-a luat din nou statutul de capitală vreme de încă aproape un mileniu.
La sfârșitul secolului al XIX-lea a devenit capitală a sandjakului otoman al Ierusalimului (Kuds), iar apoi între anii 1917-1948 a fost sediul administrației britanice în Palestina, inclusiv al înalților comisari britanici. În urma războiului arabo-israelian din 1948-1949, orașul a fost împărțit în două zone: cea de vest, mai nouă în cea mai mare parte, a rămas sub controlul Israelului, iar cea de est, incluzând orașul vechi, cucerite de Legiunea Arabă, a intrat în componența statului arab al Iordaniei cu capitala la Amman.
În decembrie 1949 Ierusalimul, respectiv partea lui de vest, a fost proclamat de David Ben Gurion capitală a noului stat evreiesc Israel[4].
La 20 iulie 1951, în Moscheea al-Aksa din Ierusalim, a fost asasinat regele Iordaniei, Abdullah I (1921–1951), de către un extremist arab local (arab palestinean). În 1964, în timpul administrației iordaniene în estul orasului, s-a ținut congresul de constituire a Organizației de Eliberare a Palestinei, care a reunit o mare parte parte din organizațiile politice și combatante ale arabilor palestineni.
În iunie 1967, în cursul Războiului de Șase Zile armata israeliană a ocupat partea de est a orașului, inclusiv orașul vechi, realizând reunificarea teritorială a localității. La 30 iulie 1981 Ierusalimul de acum întregit a fost proclamat de Knesset drept capitala Israelului.
Însă în ultimele decenii mișcarea națională arabă palestiniană reprezentată de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, și după 1994 Autoritatea Națională Palestiniană revendică și ea Ierusalimul, cel puțin partea lui de est, drept capitală a statului arab palestinian viitor.
Revendicările religioase și politice arabe în Ierusalim sunt susținute,în afară de Liga Arabă, și de Conferințele statelor islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului.
Conducători musulmani extremiști din regiune, ca de pildă fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, și organizații paramilitare fanatice ca Al-Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mâinile „necredincioșilor” uneori și ca pretext sau lozincă de luptă pentru inițiative militare sau teroriste având cu obiective diferite sau cu mult mai largi.
În prezent orașul are o populație de 800.000 de locuitori; aglomerarea urbană totalizează aproximativ 1.088.000 de locuitori. Limitele municipale ale Ierusalimului de astăzi au fost stabilite în urma „războiului de șase zile” folosindu-se criterii „strategice” și nu de urbanism. "Orașul Vechi" cuprins între zidurile ridicate în secolul al XVI-lea în timpul Imperiului Otoman și domniei sultanului Suleiman Magnificul, are o suprafață de cca. 1 km pătrat, iar Ierusalimul în limitele lui municipale ajunge la 125 de km pătrați.
După reunificarea și extinderea orașului în anul 1967 a început o intensă activitate de construcție de cartiere noi, amplasate la sud (Gilo, Har Homa), la nord și nord-vest (Ramot, Ramat-Eșkol, Ghivat Țarfatit), sau la nord-est (Neve Yakov și Pisgat Zeev).
Ierusalimul este un oraș eterogen, în care sunt reprezentate grupuri dintr-o vastă diversitate religioasă, națională și socio-economică. Așa-numita "cetate veche" (sau „orașul vechi”) este împărțită după o tradiție seculară în patru zone: „iudaică”, „creștină”, „armeană” (deși armenii sunt și ei creștini) și musulmană.
Astăzi majoritatea[necesită citare] populației în cartierele creștin, armean și musulman din orașul vechi este de fapt arabă musulmană. La fel și populația părții de est a municipiului. În Ierusalim trăiesc cca. 550000 de evrei și cca. 220000 arabi. În partea de vest a capitalei și în cartierul evreiesc din Orașul Vechi populația este formată din evrei.
Note [modificare]
1 Ierusalim-ul este capitala oficială a Israelului și sediul președintelui Israelului, al guvernului și al parlamentului (Knesset) acestui stat. De asemenea aici se află Curtea Supremă a Israelului și Șef Rabinatul țării. Totuși, în prezent practic toate țările, (în trecut au fost aici ambasadele a 17 state, dar ele au fost închise sau mutate începând din anul 1973) datorită litigiului încă nerezolvat dintre Israel și națiunile arabe și musulmane asupra statutului orașului, își mențin ambasadele în alte orașe, ca Tel Aviv, Ramat Gan, Herzliya, etc. iar la Ierusalim mai multe state (Statele Unite ale Americii, Franța, Grecia, Belgia, Marea Britanie, Italia etc.) dețin consulate. Consulatul Statelor Unite la Ierusalim este independent de ambasada aflată la Tel-Aviv, consulul general raportând direct Departamentului de Stat și nu ambasadorului.
Demografia [modificare]
Structura religiosă în 2011
Evrei (62.05%)
Musulmani - arabi (35.08%)
Creștini arabi (1.75%)
Creștini nearabi,alte etnii și confesiuni, neafiliați (1.12%)
| An | Evrei | Musulmani | Creștini | total |
|---|---|---|---|---|
| 1525 | 1000 | 3700 | ? | ? |
| 1538 | 1150 | 6750 | ? | ? |
| 1553 | 1634 | 11,750 | ? | ? |
| 1562 | 1200 | 11,450 | ? | ? |
| 1844 | 7120 | 5000 | 3390 | 15,510 |
| 1876 | 12,000 | 7560 | 5470 | 25,030 |
| 1896 | 28,110 | 8560 | 8750 | 45,420 |
| 1922 | 34,000 | 13,400 | 14,700 | 62,600 |
| 1931 | 51,200 | 19,900 | 19,300 | 90,500 |
| 1944 | 97,000 | 30,600 | 29,400 | 157,000 |
| 1948 | 100,000 | 40,000 | 25,000 | 165,000 |
| 1967 | 195,700 | 54,963 | 12,646 | 263,307 |
| 1980 | 292,300 | ? | ? | 407,100 |
| 1985 | 327,700 | ? | ? | 457,700 |
| 1987 | 340,000 | 121,000 | 14,000 | 475,000 |
| 1990 | 378,200 | 131,800 | 14,400 | 524,400 |
| 1995 | 482,000 | 164,300 | 16,300 | 662,600 |
| 1996 | 421,200 | ? | ? | 602,100 |
| 2000 | 448,800 | 208,700 | ? | 657,500 |
| 2004 | 458,000 | 225,000 | 15,000 | 706,000 |
| 2009 | 476,000 | 247,800 | 15,200 | 760,800 |
| 2011 | 497,000 | 281,000 | 14,000 | 801,000 |
În anul 1967 s-au introdus în hotarele orașului câteva sate vecine cu locuitori arabi. Din anul 1967 și până în anul 2011 populația orasului s-a triplat. Populația evreiască a orașului, care numără 62.1% din locuitori, a crescut cu 159%, iar populația arabă (circa 36% din locuitori) a crescut cu 327%. Musulmanii din oraș reprezintă 35%, iar creștinii - 2 % din locuitori, din care 3/4 creștini arabi.
Galerie [modificare]
-
Knessetul, Parlamentul unicameral al statului Israel
-
Sediul Curții Supreme a Israelului
-
Vedere aeriană asupra muntelui Templului, cu "sanctuarul musulman Cupola Stâncii" (cupola aurită) în centru și cu Moscheea Al Aqsa în stânga.
Legături externe [modificare]
- en Lonely Planet - Ierusalim
- Ierusalim, orasul lui Dumnezeu, 21 aprilie 2011, Revista Magazin
- Ierusalim, orasul lui Dumnezeu, 24 aprilie 2008, Revista Magazin
- Orasul lui Dumnezeu, 18 aprilie 2006, Revista Magazin
- Cartier modern intr-o regiune istorică, 4 septembrie 2007, Cristina Diac, Jurnalul Național
Note [modificare]
- ^ a b Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher (2002) [2001]. „8. In the Shadow of Empire (842-720 BCE)” (în engleză). The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts. (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. pp. 189–190. ISBN 978-0-684-86913-1. http://books.google.nl/books?id=lu6ywyJr0CMC&pg=PA190&dq=david+and+solomon+%22little+more+than+hill-country+chieftains&hl=nl&ei=36DVTPbjG4ej4Qa7qoniBw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CDcQ6AEwAw#v=onepage&q=david%20and%20solomon%20%22little%20more%20than%20hill-country%20chieftains&f=false. „Archaeologically and historically, the redating of these cities from Solomon's era to the time of Omrides has enormous implication. It removes the only archeological evidence that there was ever a united monarchy based in Jerusalem and suggests that David and Solomon were, in political terms, little more than hill country chieftains, whose administrative reach remained on a fairly local level, restricted to the hill country.”
- ^ a b Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher (2002) [2001]. „5. Memories of a Golden Age?” (în engleză). The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts. (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. p. 133. ISBN 978-0-684-86913-1. http://books.google.nl/books?id=lu6ywyJr0CMC&pg=PA133&dq=bible+unearthed+jerusalem+country+village&hl=nl&ei=kd7VTMG0AY2Z4Aa685mhBw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCsQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false. „Yet excavations in the city of David revealed impressive finds from the Middle Bronze Age and from later centuries of the Iron Age--just not from the tenth century BCE. The most optimistic assessment of this negative evidence is that tenth century Jerusalem was rather limited in extent, perhaps not more than a typical hill country village.”
- ^ Golden, Jonathan Michael (2004) (în engleză). Ancient Canaan and Israel: new perspectives. Santa Barbara: ABC-CLIO, Inc. p. 274. ISBN 1-57607-897-3. http://books.google.com/?id=yTMzJAKowyEC&pg=PA274&dq=archaeological+proof+king+david#v=onepage&q=archaeological%20proof%20king%20david&f=false. Accesat la 14 ianuarie 2011
- ^ Declarația lui Ben Gurion cu privire la proclamarea Ierusalimului ca capitala Israelului
|
|||||||||||
.svg)
