Iancu Cârlig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iancu Cârlig
Date personale
Nume la naștereIancu Burcea
NăscutRegatul României 1898 / 1899, Alexandria, județul Teleorman, Regatul României
DecedatRepublica Socialistă România 1981, București, RS România
Activitate
Gen muzicalpopulară, clasică, café-concert
Instrument(e)țambal
Case de discuriDecca

Iancu Cârlig (pseudonimul lui Iancu Burcea; n. 1898 / 1899, Alexandria, județul Teleorman — d. 1981 București) a fost un țambalist virtuoz din România, de etnie romă, activ mai mult în străinătate, în SUA.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în anul 1898 / 1899 în Alexandria, județul Teleorman, într-o familie de lăutari. Încă de mic copil acesta începe să îndrăgească și ulterior să învețe să cânte la țambal.

În perioada 1920 - 1930 începe să cânte ca țambalist cu diferite formații pe la mai multe restaurante bucureștene. În această perioadă este cooptat de către naistul Fănică Luca în orchestra sa.

În 1937 participă la Expoziția Universală de la Paris, unde îi însoțește pe violonistul Grigoraș Dinicu și orchestra sa, naistul Fănică Luca, țambalistul Vasile Budișteanu și solistul vocal Zavaidoc.

În 1939 pleacă la New York, cu orchestrele conduse tot de Fănică Luca și Grigoraș Dinicu (deja cunoscut pentru compoziția Hora staccato), unde a reprezentat pavilionul românesc la Expoziția Internațională. La această expoziție are ocazia să o acompanieze pe tânăra cântăreață Maria Tănase și să fie alături de importanți oameni de cultură precum Constantin Brâncuși sau Dimitrie Gusti.

În septembrie 1939, odată cu declanșarea războiului în Europa, expoziția se încheie, toate pavilioanele fiind nevoite să plece. Acesta, în schimb, a preferat să ocolească haosul european, rămânând în New York, împreună cu un alt membru al orchestrei lui Dinicu, naistul George Ștefănescu. În același an înregistrează șase melodii instrumentale la casa de discuri americană Decca.

În 1941 Cârlig este angajat țambalist la Casino Russe (în Hotelul St. Regis), cântând în orchestra violonistului Nicholas Matthey. Cazinoul este închis odată cu intrarea SUA în război, astfel Cârlig fiind nevoit să se mute din New York, mai întâi în Detroit și mai apoi în Chicago.

În 1953 este angajat la un restaurant grecesc din Chicago. În perioada acestor ani se perindă pe la mai multe restaurante, cântând chiar și la un local unguresc din Manhattan, uimindu-i pe toți cu virtuozitatea sa.

În 1963 este declarat cetățean de onoare al statului California.

În 1979 se întoarce în țară, după 40 de ani de pribegie prin străinătate, stabilindu-se la București.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Moare în anul 1981 în București, fiind înmormântat în cimitirul din Alexandria.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Iancu Cârlig a înregistrat piese ca solist la țambal, fără acompaniament, la casa de discuri Decca pe 8 noiembrie 1939, la New York.

An Număr de catalog Format Piese
1939 18079 shellac, 30 cm, 78 RPM Sârba fetițelor (Roumanian Dance)
Doina Olteanului (Roumanian Dance)
18080 shellac, 30 cm, 78 RPM Chrysanthemums (Russian Song)
Cossack Dance
18081 shellac, 30 cm, 78 RPM Egy Ablankal (Hungarian Serenade)
Csarda Scene (Hungarian Folk Song and Dance)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Iancu Burcea (zis Cârlig) (n. 1898, Alexandria, județul Teleorman — d. 1981 București) a fost un țambalist virtuoz din România, activ mai mult în străinătate, în SUA.

S-a născut în anul 1898 în Alexandria, județul Teleorman. In perioada copilariei si adolescentei a studiat vioara si pianul. Incepe să îndrăgească și ulterior să învețe să cânte la țambal. Muzica pe care a interpretat-o a fost caffe - concert , folclorica - lautareasca .

În perioada 1920 - 1930 începe să cânte ca țambalist cu diferite formații pe la mai multe restaurante bucureștene. În această perioadă este cooptat de către naistul Fănică Luca în orchestra sa.

În 1937 participă la Expoziția Universală de la Paris, unde îi însoțește pe violonistul Grigoraș Dinicu și orchestra sa, naistul Fănică Luca, țambalistul Vasile Budișteanu și solistul vocal Zavaidoc.

În 1939 pleacă la New York, cu orchestrele conduse tot de Fănică Luca și Grigoraș Dinicu (deja cunoscut pentru compoziția Hora staccato), unde a reprezentat pavilionul românesc la Expoziția Internațională. Vreme de patru luni cântă împreună la restaurantul lui Jean Filipescu din New York, unde avea să cânte în fața unui public de excepție – francezii au o expresie foarte nimerită, un „parterre de rois”, („o sală plină de regi”) – între care fostul președinte american Herbert Clark Hoover, scriitorul francez André Gide și marii violoniști Yehudi Menuhin și Jascha Heifetz, unde primesc – printre alți ascultători din lumea artistică americană – ovațiile entuziaste ale Marlenei Dietrich.

La această expoziție o acompanieze pe tânăra cântăreață Maria Tănase și este alături de importanți oameni de cultură precum Constantin Brâncuși Dimitrie Gusti sau George Enescu.

În septembrie 1939, odată cu declanșarea războiului în Europa, expoziția se încheie, toate pavilioanele fiind nevoite să plece. Acesta, în schimb, a preferat să ocolească haosul european, rămânând în New York, împreună cu un alt membru al orchestrei lui Dinicu, naistul George Ștefănescu. În același an înregistrează șase melodii instrumentale la casa de discuri americană Decca Records.

In New York, Printul Rusiei Obolensky a deschis un Restaurant in cel mai scump hotel, Waldorf-Astoria si acolo Iancu Burcea Carlig a cantat impreuna cu violonistul american Nicolas Matthey si naistul Gica Stefanescu.

În 1941 Cârlig este angajat țambalist la Casino Russe (în Hotelul St. Regis), cântând în orchestra violonistului Nicholas Matthey. Cazinoul este închis odată cu intrarea SUA în război, astfel Cârlig fiind nevoit să se mute din New York, mai întâi în Detroit și mai apoi în Chicago.

În 1953 este angajat la un restaurant grecesc din Chicago. În perioada acestor ani se perindă pe la mai multe restaurante, cântând chiar și la Restaurantul Csardas din Manhattan, uimindu-i pe toți cu virtuozitatea sa. A fost foarte apreciat si considerat de americani „ Phenomen”. În 1963 este declarat cetățean de onoare al statului California.

Se întoarce în țară, după 40 de ani, în 1979. Moare în București în 1981. Este înmormântat în Alexandria.

Pe parcursul vietii sale artistice, Iancu Burcea Carlig a compus mai multe piese muzicale, cum este si Doina Olteanului, piese care au fost preluate de alti interpreti tambalisti romani, cu care au avut succes in tara si strainatate. A reprezentat Romania la Expozitia Universala din Paris in anul 1937 si la Expozitia Universala din New York in anul 1939, alaturi de oameni de seama ai culturii si Diplomatiei Romanesti, contemporani, cum au fost George Enescu, Constantin Brancusi, Dimitrie Gusti, Maria Tanase, Grigoras Dinicu, Fanica Luca, George Stefanescu, Zavaidoc, Vasile Budisteanu, arh. Octav Doicescu, arh. George Matei Cantacuzino, in fata a numerosi celebri si faimosi americani - între care fostul președinte american Herbert Clark Hoover, scriitorul francez André Gide și marii violoniști Yehudi Menuhin și Jascha Heifetz, artisti Marlene Dietrich , Sir Charlie Chaplin si alti cunoscuti oameni inalta societate .

In Romania, dupa anul 1947, Securitatea Comunista, a sters urmele sale, atat cat a putut, numele sau, nemaifiind mentionat in arhivele artistice, alaturi de alti contemporani ai sai.

Legături externe[modificare | modificare sursă]