Iad (religie)
Iadul este denumirea folosită de religie sau secte religioase pentru a desemna un loc pe „tărâmul celălalt” („lumea cealaltă”) cu o localizare sub pământ, locuit de demoni (diavoli, draci, satan), loc caracterizat prin suferința sufletelor păcătoase care sunt arse în focul veșnic, ca pedeapsă pentru faptele lor rele din timpul vieții.
Cuprins |
[modificare] Caractere generale
Cuvântul „iad“ se găsește în multe traduceri ale Bibliei. Unele traduceri spun „mormânt“, „locuința morților“ etc. Alte Biblii transliterează pur și simplu cuvintele din limbile originale care sunt redate adesea prin „iad“, adică le transcriu folosind alfabetul nostru, fără să le traducă. Care sunt aceste cuvinte? Ebraicul sheóhl și echivalentul său grecesc háides, care nu se referă la un singur mormânt, ci la mormântul comun al omenirii. Mai este și termenul grecesc gheenă, care este folosit ca simbol al distrugerii eterne.
| VT (ebraică) | VT (greacă) | NT (greacă) | latină | română | apariții în NT |
|---|---|---|---|---|---|
| Seol[1] | Iad | Iad[2] | infernus[3] | Iad | 10 ori |
| Ge Hinom[4] | Ennom[5] | gheenă[6] | infernus | gheenă | 11 ori |
În Noul Testament:
- iad: Matei 11:23 16:18. Luca 10:15. Faptele 2:27,31. 1 Corinteni 15:55. Apocalipsa 1:18 6:8 20:13,14
- gheenă: Matei 5:22,29,30, 10:28, 18:9, 23:15,33. Marcu 9:43,45,47, Luca 12:5, Iacov 3:6.
- lacul de foc: Apocalipsa 19:20, 20:10,14,15; 21:8.
Cu toate acestea, atât în creștinătate, cât și în multe religii necreștine se învață că iadul este un loc unde se află demoni și unde cei răi, după ce mor, sunt pedepsiți (după opinia unora, chiar torturați).
În creștinism sau alte religii iadul este după judecata din urmă locul de schingiuire a sufletelor păcătoase de către demoni, în opoziție cu raiul locul de răsplată a celor curați de păcate.
Unii mai puțin păcătoși primesc șansa de a ajunge cu sufletul curat în rai fiind trecuți prin focul purgatoriului.
Pe când în unele religii suferințele iadului au un timp limitat durând până când păcătoșii și-au ispășit păcatele, în creștinism aceste suferințe în iad a păcătoșilor sunt veșnice.
Iadul este reprezentat de pictorii din evul mediu Hieronymus Bosch (1450-1516), Hans Memling (ca. 1433/1440-1494), Luca Signorelli (ca. 1445/50-1523), Peter Paul Rubens (1577-1640) Sandro Botticelli (1445-1510) ca un infern de flăcări, cu diavoli care schingiuiesc cu plăcere, fiind descris și în opera literară a lui Dante Divina Comedie iadul are aici mai multe faze (trepte) de schingiuire, unde femei ușuratice și cei care le întrețin sunt biciuiți.
[modificare] Note
- ^ Sheol: Gen 37:35, 42:38, 44:29, 44:31,etc.
- ^ Hades: Mat 11:23 16:18 Luc 10:15. Fapt 2:27,31. 1 Cor 15:55. Apoc 1:18 6:8 20:13,14
- ^ Lewis & Short Inferus
- ^ גֵיא בֶן־הִנֹּם Hinnom: Jer 19:6 etc.
- ^ LXX πολυάνδριον υἱοῦ Εννομ
- ^ Gehenna: Mat5:22,29,30, 10:28, 18:09, 23:15,33. Mar 9:43,45,47, Luc12:05, Iac3:6.
[modificare] Legături externe
- Kirchen-Gemeinde im Internet: Die Frage nach der Hölle Geschichte, Entwicklung und Tradition der Höllenvorstellungen
- Papst Johannes Paul II.: Das Leben nach dem Tod Katechese über Himmel, Hölle und Fegefeuer
- Aktuelle Literatur zur Hölle
- Nikodemus.net: Was sagt die Bibel über die Hölle
- Raimund Schwager: Eschatologie - Hölle
- „Hölle“ als Fehlübersetzung anderer Begriffe in der Bibel Vertreter der
[modificare] Vezi și
|
|||||||||
