Alea iacta est

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Iacta alea est)
Salt la: Navigare, căutare


Bustul lui Iulius Cezar de la muzeul Vaticanului

Fraza Iacta alea est este fraza pe care, după cronica lui Suetoniu [1] ar fi pronunțat-o Iulius Cezar în ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr. când și-a condus trupele peste râul Rubicon, care constituia granița dintre Galia Cisalpină și Italia, începând războiul civil împotriva lui Pompei. Fraza este adesea citată în mod greșit sub forma Alea jacta est. În cele ce urmează se prezintă relatarea lui Suetoniu.

[XXXII] Cunctanti ostentum tale factum est. quidam eximia magnitudine et forma in proximo sedens repente apparuit harundine canens; ad quem audiendum cum praeter pastores plurimi etiam ex stationibus milites concurrissent interque eos et aeneatores, rapta ab uno tuba prosiliuit ad flumen et ingenti spiritu classicum exorsus pertendit ad alteram ripam. tunc Caesar: „eatur”, inquit, „quo deorum ostenta et inimicorum iniquitas uocat. Iacta alea est”, inquit.

[XXXII] Cum stătea la îndoială, el văzu un semn. Dintr-odată i-a apărut o figură de statură foarte mare și puternică stând așezată și jucându-se pe o trestie; și după ce se apropiaseră de el nu numai ciobanii ci și mulți dintre soldați, care își abandonaseră posturile, printre ei erau fiind și trâmbițași, apariția îi smulse unuia dintre ei trâmbița, se repezi în râu și cântând o melodie războinică se îndreptă spre malul opus. Atunci Cezar exclamă: „Să urmăm calea pe care ne-o arată zeii și spre care ne împing acțiunile nedrepte ale dușmanilor noștri. Zarul este aruncat.”

Unii comentatori mai târzii consideră că Cezar ar fi rostit renumita frază în limba greacă. Este probabil că fraza este o referire la o comedie a scriitorului grec Menandru, unul din autorii favoriți ai lui Cezar. Dar, în contextul descris, Cezar se adresa ostașilor săi cu care se întorcea din Galia și care probabil nu vorbeau greaca. Este greu de presupus că Cezar le-ar fi adresat acestor ostași un discurs pe care ei să nu-l poată înțelege.

Fraza este adesea citată sub forma eronată „Alea iacta est”. Chiar și lucrări cum este Dicționarul Larousse o prezintă astfel în secțiunea de citate latine. Totuși, în Suetoniu forma este “iacta alea est” și niciun scriitor antic nu a prezentat-o sub altă formă.

Forma de a începe fraza cu complementul în locul subiectului este o formă retorică, prin care se pune accentul pe complement, care capătă o importanță mai mare decât subiectul. Suetoniu voia să sublinieze faptul că acțiunea este începută. Față de aceasta, zarul are o semnificație secundară. Este adevărat că regulile gramaticale stricte ale limbii latine culte dădeau o libertate mai mare alegerii ordinii cuvintelor într-o frază, acordurile gramaticale făcând imposibilă o interpretare greșită a sensului frazei. Deși asemenea construcții sunt mai puțin uzuale în limba română, există cazuri când începerea frazei cu complementul direct este corectă. Ca un exemplu al unei asemenea se poate cita versul:

“Păienjenit e ochiu-i de-al morții glas etern”
(Mihai Eminescu – Strigoii.)

De asemenea, este greșită traducerea curentă a frazei prin „Zarurile sunt aruncate”. Alea este un substantiv feminin singular, însemnând zar. Din cuvântul alea derivă termenul aleatoriu, cu semnificația de întâmplător, care depinde de șansă, similar rezultatului obținut prin aruncarea unui zar. De asemenea, verbul este la persoana a treia singular est și nu la plural sunt. De asemenea participiul iacta este la feminin singular, acordat cu subiectul alea. Traducerea corectă a frazei este „Zarul este aruncat”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gaius Suetonius Tranquillus - De vita Caesarum - Divus Iulius.