Iași (popor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Iașii de asemenea menționați ca Jasones, Jassics, Jàszok, etc... sunt un fost popor sarmatic, parte din grupul Alanilor, care apare în secolul al XIV-lea în Moldova și Ungaria.

Migrațiile Alanilor în Europe în sec. XIII-XIV, printre care Iașii stabiliți în Moldova și Ungaria.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică. Numele Iașilor medievali are probabil aceiași etimologie iranică precum cel al iazigilor antici : în limbile sanskrită și hindi, „Yazg, yash” înseamnă „bună faimă”. Iazigii sunt menționati de Ovidiu ca „Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” și „Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis”. Iazigii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii.

O inscripție astăzi pierdută pe o piatră miliară romană descoperită în apropiere de Osijek (Croația) în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium[1]. Numele maghiar al orașului Iași (Jászvásár) înseamnă cuvânt cu cuvânt „Piața (Târgul) Iașilor”; numele vechi românesc, Târgul Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea aceeași semnificație.

În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară ijász înseamnă tocmai „arcaș”, de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași[2].

Orașul Iași și județul Iași apar în secolul al XIV-lea sub două denumiri: Aski și Civitas Iassiorum[3].

Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, iașii și ceilalți alani, prea puțin numeroși, au fost asimilați de populațiile în mijlocul cărora se stabiliseră.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Orbis Latinus - Jassium
  2. ^ Sarmatian - Iazyg presence in the Carpathian basin and western Europe
  3. ^ Natalia Kàlnoky: Des princes Scythes aux capitaines des Iasses : Présence iranienne dans les chroniques médiévales et des privilèges des peuples auxiliaires militaires, ed. Harmattan, Paris, 2006, în revista: Droit et cultures [cota INIST : 24217], nr. 52.

Vezi și[modificare | modificare sursă]