Iași (popor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Iașii deasemenea menționați ca Jasones, Jassics, Jàszok, etc... sunt un fost popor sarmatic, parte din grupul Alanilor, care apare în secolul al XIV-lea în Moldova și Ungaria.

Migrațiile Alanilor în Europe în sec. XIII-XIV, printre care Iașii stabiliți în Moldova și Ungaria.

Etimologie [modificare]

Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică, ori în limbile sanskrită și hindi, "yash" înseamnă "faimă".

Unii istorici afirmă că numele Iașilor provine de la tribul antic al iazigilor, menționat de Ovidiu ca "Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas" și "Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis". Iazigii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii.

O inscripție astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek (Croația) în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium[1]. Numele maghiar al orașului Iași (Jászvásár) înseamnă cuvânt cu cuvânt "Piața (Târgul) Iașilor"; numele vechi românesc, Târgul Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea aceeași semnificație.

În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități ; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară "ijász" înseamnă tocmai "arcaș", de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași[2].

Orașul Iași și județul Iași apar în secolul XIV sub două denumiri : Aski și Civitas Iassiorum[3].

Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, Iașii și ceilalți Alani, prea puțin numeroși, au fost asimilați de populațiile în mijlocul cărora se stabiliseră.

Vezi și [modificare]

Note [modificare]

  1. ^ Orbis Latinus - Jassium
  2. ^ Sarmatian - Iazyg presence in the Carpathian basin and western Europe
  3. ^ Natalia Kàlnoky : Des princes Scythes aux capitaines des Iasses : Présence iranienne dans les chroniques médiévales et des privilèges des peuples auxiliaires militaires, ed. Harmattan, Paris, 2006, în revista : Droit et cultures [cota INIST : 24217], nr. 52.