Ioan A. Bassarabescu
Ioan A. Bassarabescu (n. 17/29 decembrie 1870, Giurgiu - d. 27 martie 1952, București) a fost un scriitor român, membru corespondent al Academiei Române.
Biografie [modificare]
Cel de-al șaselea fiu al căpitanului Alexandru Bassarbescu, coleg de liceu la Sfântu Sava cu Nicolae Bălcescu și Ion Ghica. Ulterior a devenit primar al orașului Giurgiu. Mama se numea Elisabeta-Eliza născută Starostescu. Pe la 1877 familia se mută la București unde Ion Alexandru Bassarabescu urmează cursurile colegiului Sfântu Sava (1884-1891) și apoi Facultatea de Litere din București (1891-1897). A fost profesor de geografie în Focșani în 1896 și din 1897 se mută la Ploiești, unde va lucra până la pensie. A scris numai proză scurtă, fiind pus de istoricii literari în rând cu Ion Luca Caragiale sau Alexandru Brătescu Voinești pentru că cultiva schița și momentul.
Opere publicate [modificare]
- Nuvele, 1903
- Vulturii, 1907
- Norocul, 1907
- Ovidiu Șicană, farsă într-un act și trei tablouri, 1908
- Noi și vechi, 1909
- Nenea, 1916
- Un dor împlinit, 1919
- Moș Stan, 1923
- Spre Slatina, 1924
- Un om în toată firea, 1927
- Domnu Dincă, 1928
- Opere complete, 2 volume, 1939-1940
- Proză, 1942
- Lume de ieri, Amintiri vesele și duioase, 1943
