Iştar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”.

Iştar este zeiţa asiroo-babiloniană a dragostei şi fertilităţii, ^[1] regina cerurilor, era o zeiţă blândă şi puternică, milostivă în faţa durerii, care desfăcea de efectele vrăjilor, vindeca boli, aducea iertarea de vină şi păcate, fiind a treia în trinitatea celebră: Sin (Luna), Shamash (Soarele), Iştar (Venus). Este echivalentul zeiţei sumeriene Inanna.^[2]

[modifică] Caracteristici

Iştar era mai presus de toate asociată cu sexualitatea: cultul ei religios implica prostituţia, care era considerată sacră; oraşul ei sfânt, Erech era numit „oraşul curtezanelor sacre”; ea însăşi era „curtezana zeilor.”^[2] Iştar avea mulţi iubiţi; însă precum Guirand notase,

(Guirand"^[2]

Iştar era fiica lui Sin sau a lui Anu.^[2] Era slăvită în particular în Nineveh şi Arbela (Ebril).^[2]

[modifică] Coborârea în lumea cealaltă

Unul din cele mai faimoase mituri,^[3] despre Iştar se referă la coborârea ei în lumea subterană. În acest mit, Iştar se apropie de porţile lumii subterane şi îi porunceşte paznicului să le deschidă:

De nu deschizi aceste porţi pentru a mă lăsa să intru,

Voi sparge uşa, voi forţa încuietoarea,

Voi fărma the door-posts, voi forţa uşile.

Voi trezi morţii să manânce vii.

Iar morţii îi vor depăşii numeric pe cei vii.

Portarul s-a grăbit să-i spună lui Ereshkigal, Regina Lumii Subterane. Ereshkigal i-a zis acestuia s-o lase pe Iştar să intre, dar „să respecte înţelegerea antică.”

Portarul a lăsat-o pe Iştar în subteran, deschizând câte o poartă pe rând. La fiecare poartă, Iştar trebuia să lepede un obiect de vestimentaţie. Când a trecut de a şaptea poartă, era goală. Din cauza furiei, Iştar s-a aruncat asupra lui Ereshkigal, dar Ereshkigal i-a ordonat servitorului ei, Namtar, s-o întemniţeze pe Iştar şi să elibereze 60 de boli asupra ei.

După ce Iştar a coborât în subteran, toată activitatea sexuală a încetat pe pământ. Zeul Papsukal i-a raportat situaţia lui Ea, regela zeilor. Ea creează un eunuc numit Asu-shu-namir, şi-l trimite la Ereshkigal, zicându-i să invoce „în numele marilor zei” contra ei şi să-i ceară apă vieţii. Ereshkigal este înfuriată când află cererea lui Asu-shu-namir, dar nu are de ales, şi-i dă apa. Asu-shu-namir o stropeşte pe Iştar cu această apă, reînviind-o. Atunci Iştar trece înapoi prin cele şapte porţi, primind înapoi câte un obiect de îmbrăcăminte la fiecare poartă, fiind îmbrăcată complet când iese pe ultima poartă.