Hoțul din Bagdad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hoțul din Bagdad
Thief Of Bagdad (1940).jpg
Regizor Tim Whelan,
Ludwig Berger,
Michael Powell
Scenarist Lajos Biró
Producător Alexander Korda,
Zoltan Korda,
William Cameron Menzies
Durată 102 minute
Muzică Miklós Rózsa
Limba originală engleză
Imaginea Georges Périnal
Coreografie Wendy Toye
'
{{{punct-11}}} {{{descrie11}}}
{{{punct-12}}} {{{descrie12}}}
{{{punct-13}}} Alexander Korda,
Zoltan Korda,
William Cameron Menzies
{{{punct-14}}} {{{descrie14}}}
{{{punct-15}}} {{{descrie15}}}


Hoțul din Bagdad (titlul original The Thief of Bagdad) este un film de producție britanică, care a fost turnat sub regia lui Tim Whelan, Ludwig Berger și Michael Powell. El este un film de aventuri care a apărut ca premieră în anul 1940. Turnarea filmului a durat patru ani, filmul fiind premiat pentru efectele speciale cu Premiul Oscar.

Acțiune[modificare | modificare sursă]

Distribuție
Conrad Veidt: marele vizir Jaffar
Sābū Dastagīr: Abu
June Duprez: prințesa
John Justin: Ahmad
Rex Ingram: dgin (duh)
Miles Malleson: sultan
Morton Selten: rege bătrân
Mary Morris: slujitorul lui Jaffar
Bruce Winston: negustor
Hay Petrie: astrolog

Tânărul calif Ahmed care domnește în Bagdad, caută incognito, noaptea să afle ce gândesc despre el, supușii lui. Califul cade în cursa marelui vizir Jaffar, este declarat nebun, și ajunge să cunoască în închisoare, pe Abu, un hoț tânăr. Cei doi urmează să fie executați, ziua următoare. Califul ajutat de hoț reușește să evadeze și să fugă la Basra. Aici domnește un sultan, care lasă, ca fata lui să fie păzită și ascunsă de privirile bărbaților, iar cei îndrăzneți erau uciși. Tânărul calif se ascunde în grădina sultanului, unde o vede pe fata sultanului, și cei doi tineri se îndrăgostesc. Ziua următoare apare la curtea sultanului, ca pețitor marele vizir, care a devenit între timp noul calif din Bagdad. Prințesa reușește să fugă din palatul tatălui, în timp ce hoțul și califul sunt prinși și aduși la sultan. Marele vizir, care poate vrăji, mirosind primejdia, va lua văzul califului și hoțul va fi transformat în câine. Prințesa cade în mâna unui negustor de sclavi, care o vinde sultanului. După mai multe peripeții și încercări la care sunt supuși tinerii îndrăgostiți, în cele din urmă, totul se termină cu bine, vizirul va primi pedeapsa meritată, numai hoțul nu acceptă oferta califului de a fi numit vizir.

Premii Oscar 1941[modificare | modificare sursă]

  • cea mai bună scenografie (color) - Vincent Korda
  • cea mai bună imagine color - Georges Périnal
  • cea mai bună coloană sonoră - Miklós Rózsa
  • cele mai bune efecte speciale - Jack Whitney (I), Lawrence W. Butler

Legături externe[modificare | modificare sursă]