Hippolyte Boulenger
| Hippolyte Boulenger | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Tournai, Valonia, Belgia |
| Decedat | (36 de ani)[1][4][2][3] Stad Brussel, Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia |
| Cetățenie |  Belgia[5] |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Bruxelles (–)[6] Paris[6] |
| Limbi vorbite | limba neerlandeză[7] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Studii | Academia de Arte Frumoase din Bruxelles[*] |
| Influențat de | Școala de la Barbizon |
Modifică date / text  | |
Hippolyte Emmanuel Boulenger (n. , Tournai, Valonia, Belgia – d. , Stad Brussel, Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia) a fost un pictor peisagist belgian influențat de școala franceză de la Barbizon, considerat a fi „Corot belgian”.[8]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Hippolyte Boulenger s-a născut din părinți francezi la Tournai în 1837.[9] Și-a petrecut tinerețea la Tournai și a locuit la Paris între 1850 și 1853, unde a studiat desenul. În 1853, după ce a devenit orfan, a plecat la Bruxelles pentru a lucra la un atelier de design. Seara, a studiat la Académie Royale des Beaux-Arts(d) cu Joseph Quinaux(d), pictor peisagist.[10]
În 1863 l-a cunoscut pe portretistul Camille van Camp(d), care a devenit mentor și mecena. A expus primul tablou la Salonul de la Bruxelles în același an. Boulenger s-a dus la Tervuren în 1864 și a chemat în jurul lui un grup de pictori adunați acolo, School van Tervuren, o versiune belgiană a școlii de la Barbizon, în cadrul căreia a devenit artistul principal.[10] La acea vreme, modelul său principal era Jean-François Millet, deși opera sa ulterioară a fost mai apropiată de cea a lui Corot. Până în 1866, era faimos în cercurile artistice belgiene.[8]
S-a căsătorit în 1868 și s-a mutat la Zaventem, dar s-a întors la Tervuren în 1870. Acești ani au fost perioada lui cea mai bună și cea mai fructuoasă,[9] un exemplu fiind pictura De oude Haagbeukdreef. Tervuren, care i-a adus medalia de aur a Salonului de la Bruxelles din 1872. În această perioadă, a călătorit în Belgia și în străinătate, pictând de-a lungul râului Meuse. Sugestia sa a fost cea care a dus la crearea Société Libre des Beaux-Arts, un cerc de artă format din tineri artiști belgieni, printre care Alfred Verwee(d), Félicien Rops(d) și Constantin Meunier(d), cu membri de onoare din străinătate precum Corot și Millet, dar și Honoré Daumier, Gustave Courbet și Willem Maris(d).[8]
Prin 1869, a început să sufere de epilepsie. Cuplat cu abuzul de alcool, acest lucru a dus la o moarte prematură, în 1874, într-un hotel din Bruxelles.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
- Valea Josaphat la Schaarbeek, 1868, Muzeul Regal de Arte Frumoase, Anvers
- După furtuna de seară, 1869, Muzeul de Arte Frumoase, Gent
- The Inundation, 1871, Muzeele Regale de Arte Frumoase din Belgia, Bruxelles (acest muzeu are o colecție substanțială de lucrări ale lui Boulenger, inclusiv Liturghia de la Saint-Hubert din 1871 [9])
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- P. & V. Berko, „Dicționar al pictorilor belgieni născuți între 1750 și 1875”, Knokke 1981, pp. 63–64.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d RKDartists, accesat în
- ^ a b c d Hippolyte BOULENGER, Dictionnaire des Wallons, accesat în
- ^ a b c d Hippolyte Boulenger, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Hippolyte Boulenger, SNAC, accesat în
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ a b RKDartists, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b c Muther, Richard (). The History of Modern Painting Volume IV. MacMillan. pp. 58–59. ISBN 978-1-4437-7528-1. Accesat în .
- ^ a b c Palmer, Michael; De Geest, Joost (). 500 chefs-d'oeuvre de l'art belge (în French). Tielt: Lannoo. p. 46. ISBN 978-2-87386-470-5. Accesat în .
- ^ a b „Hippolyte Boulenger” (în French). Larousse. Accesat în .
