Hideki Tōjō

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Hideki Tojo)
Salt la: Navigare, căutare
Hideki Tōjō
Hideki Tojo.jpg

În funcție
18 octombrie 1941 – 22 iulie 1944
Monarh Shōwa
Precedat de Fumimaro Konoe
Succedat de Kuniaki Koiso

Născut(ă) 30 decembrie 1884(1884-12-30)
Japonia Kōjimachi (district al Tokyo-ului), Japonia
Decedat(ă) 23 decembrie 1948 (63 de ani) spânzurat
Japonia Tokyo, Japonia
Partid politic Independent (înainte de 1940)
Taisei Yokusankai (1940–1945)
Soție Katsuko Ito
Copii 3 fii
4 fiice
Alma mater Liceul Militar din Japonia
Academia Armatei Imperiale Japoneze
Confesiune Jōdo Shinshū
Semnătură Hideki Tojo signature.svg

Hideki Tōjō[1] (Kyūjitai: 東條 英機; shinjitai: 東条 英機; Sunet Tōjō Hideki; n. 30 decembrie 1884 — d. 23 decembrie 1948) a fost un general al Armatei Imperiale Japoneze și prim-ministru al Japoniei pe aproape întreaga durată (18 octombrie 1941 – 22 iulie 1944) a celui de-al Doilea Război Mondial.

Ca prim-ministru este considerat a fi responsabil pentru atacul de la Pearl Harbor, care a dus la intrarea Statelor Unite în al Doilea Război Mondial.[necesită citare] După sfârșitul războiului, Tojo a fost condamnat la moarte pentru crime de război de către Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul Orient și spânzurat la 23 decembrie 1948.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Hideki Tōjō s-a născut în districtul Kōjimachi al Tokyo-ului în 1884.[2] A fost al treilea fiu al lui Hidenori Tōjō, un general locotenent în Armata Imperiala Japoneză.[3] Tojo a mai avut doi frați mai mari care au murit înainte ca el să se fi născut, așa că a fost considerat cel mai mare și a avut parte de tratamentul și drepturile pe care o cel mai mare fiu japonez le-ar putea primi, printre care și multă onoare. În 1909, s-a căsătorit cu Katsuko Ito, cu care a avut trei fii și patru fiice.[4]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

În 1933, Tōjō a fost promovat la rangul de general-maior și a servit ca șef al Departamentului de personal din cadrul Ministerului de Război.[5] A fost numit comandant al Brigăzii 24 Infanterie IJA în august 1934.[6] În septembrie 1935, Tōjō a preluat comanda Kempeitai-ului a Armatei Kwangtung în Manciuria. Porecla lui era „Lama” (Kamisori), pentru reputația sa, pentru mintea ageră și capabilitatea de a lua decizii rapid.[7]

În timpul Incidentului din 26 februarie din 1936, Tōjō și Shigeru Honjō, susținător-ul luo Sadao Araki, au încercat înnăbușirea loviturii de stat.[8] Împăratul Hirohito însuși a fost revoltat de atacurile venite din partea consilierilor săi apropiați, și după o criză politică scurtă rebelii au fost nevoiți să se predea. În consecință, facțiunea Tōseiha a fost capabilă să scape de armata de ofițeri radicaliști, și liderii loviturii de stat au fost judecați și executat. În urma epurării, Tōseiha și Kōdōha au fost unificate, iar Tōjō a primit o poziție de conducere. Tōjō a fost promovat ca Șef de stat major al armatei Kwangtung în 1937.[9] Ca șef de stat major, Tōjō a fost responsabil pentru diverse operațiuni militare menite să sporească incursiunea Japoniei în Mongolia și regiunile de frontieră ale Mongoliei interioare cu Manchukuo. În iulie 1937, a condus personal unități din prima Brigadă Independentă mixtă în Operațiunea Chahar, singura sa experiență de luptă.[10]

După Incidentul de la podul Marco Polo din 1937, care a marcat începutul celui de-al Doilea Război Chino-Japonez, Tōjō a ordonat forțelor sale să atace Hopei si alte ținte din nordul Chinei. Tōjō a primit evrei refugiați în conformitate cu politica națională japoneză în ciuda protestelor nemților.[11] A fost rechemat în Japonia în mai 1938 pentru a servi ca Vice-ministru al Ministerului de Război, sub comanda ministrului Seishirō Itagaki.[12] Din decembrie 1938 până în 1940, Tōjō a fost Inspector-General al Aviației Armatei.[13]

Ascensiunea la funcția de prim-ministru[modificare | modificare sursă]

Activitatea ca prim-ministru[modificare | modificare sursă]

Capturarea, procesul, și execuția[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hideki Tōjō
  1. ^ Format:Cite-Karnow
  2. ^ Gorman, Jacqueline Laks (2009). Pearl Harbor: A Primary Source History. Gareth Stevens. p. 43. ISBN 1433900475 
  3. ^ Butow, Robert Joseph Charles (1961). Tojo and the coming of the war. Stanford University Press. p. 4. ISBN 0804706905 
  4. ^ Baudot, Marcel (1980). The Historical encyclopedia of World War II. Infobase Publishing. p. 455. ISBN 0871964015 
  5. ^ Fredrikson, John C. (2001). America's military adversaries: from colonial times to the present. ABC-CLIO. p. 507. ISBN 1576076032 
  6. ^ Lamont-Brown, Raymond (1988). Kempeitai: Japan's dreaded military police. The History Press. p. 65. ISBN 0750915668 
  7. ^ Toland, The Rising Sun
  8. ^ Takemae, Eiji; Robert Ricketts (2003). The allied occupation of Japan. Continuum International Publishing Group. p. 221. ISBN 0826415210 
  9. ^ The Oxford companion to World War II. Oxford University Press. 2001. p. 872. ISBN 0198604467 
  10. ^ Cowley, Robert; Geoffrey Parker (2001). The Reader's Companion to Military History. Houghton Mifflin Harcourt. p. 473. ISBN 0618127429 
  11. ^ David G. Goodman, Masanori Miyazawa (2000). Jews in the Japanese mind: the history and uses of a cultural stereotype. Lexington Books. p. 113. ISBN 0739101676. http://books.google.com/books?id=R_PQLj2D1DQC&printsec=frontcover&dq=Jews+in+the+Japanese+mind:+the+history+and+uses+of+a+cultural+stereotype&source=bl&ots=VHBXjWkmGs&sig=r097d_2ZCxsfWwf8ve_QAWwwnT8&hl=en&ei=6ES4TOLOCoHuvQOrp6zBDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&sqi=2&ved=0CCIQ6AEwAw#v=onepage&q&f=false 
  12. ^ Kato, Masuo (1946). The Lost War: A Japanese Reporter's Inside Story. Alfred A. Knopf. p. 127 
  13. ^ The New International Year Book: A Compendium of the World's Progress. Dodd, Mead and Company. 1945. p. 320