Herman I de Thuringia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Herman I (d. 25 aprilie 1217) a fost landgraf de Thuringia de la anul 1190 până la moarte.

Viața[modificare | modificare sursă]

Herman era cel de al doilea fiu al landgrafului Ludovic al II-lea "cel Tare" de Thuringia cu Judith de Hohenstaufen, soră a împăratului Frederic I "Barbarossa".

Nu se cunosc multe date despre prima parte a vieții sale, doar că în 1180 Herman s-a raliat coaliției închegate împotriva ducelui Henric Leul de Saxonia, și âmpreună cu fratele său, landgraful Ludovic al III-lea de Thuringia, a suferit o scurtă perioadă de detenție după înfrângerea din bătălia de la Weissensee în fața lui Henric. După aceea, el a obținut comitatul palatin de Saxonia din partea fratelui său Ludovic Saxonul. El și-a întărit autoritatea asupra comitatului palatin în urma căsătoriei cu Sofia, fiică a Lutgardei de Stade cu Frederic al II-lea de Sommerschenburg, contele palatin anterior.

Tatăl său, Ludovic al II-lea a murit în 1190. Împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen a încercat să achiziționeze Thuringia ca fief vacant al Sfântului Imperiu Roman, însă Herman e dejucat acest plan și s-a autoinstalat ca landgraf. Alăturându-se ligii împotriva împăratului, el a fost acuzat, probabil pe nedrept, de o tentativă de asasinare a împăratului. Henric al VI-lea a reușit nu numai să îl desprindă pe Herman din coaliția împotriva sa, dar a și obținut sprijinul său în proiectul său de a atașa Regatul Siciliei la Imperiul romano-german.

Herman a pornit în cruciada proiectată de Henric al VI-lea în 1197. Atunci când împăratul a murit în același an, sprijinul lui Herman a fost obținut de către fratele lui Henric, ducele Filip de Suabia, însă de îndată ce cauza lui Filip părea să slăbească, Herman și-a schimbat opțiunea, sprijinindu-l pe Otto de Braunschweig, viitorul Otto al IV-lea. Drept consecință, Filip a invadat Thuringia în 1204 și l-a constrâns pe Herman să treacă le negocieri, în urma cărora acesta a predat teritoriile dobândite în 1198. După moartea lui Filip și recunoașterea imperială a lui Otto, Herman a fost printre principii care l-au invitat pe Frederic de Hohenstaufen, viitorul împărat Frederic al II-lea, să vină în Germania pentru a prelua coroana. Ca urmare a acestei atitudini, saxonii au atacat Thuringia, landgraful fiind totuși salvat de sosirea lui Frederic în Germania din 1212.

După moartea primei sale soții din 1195, Herman s-a căsătorit cu Sofia de Wittelsbach, fiica ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria. Cu aceasta, el a avut patru fii, dintre care doi, Ludovic al IV-lea de Thuringia și Henric Raspe, i-au succedat în poziția de landgrafi. Herman a murit în orașul Gotha în 1217 și a fost înmormântat la Reinhardsbrunn.

Herman s-a îngrijit de societatea literaților, iar Walther von der Vogelweide și alți minnesinger-i erau bineveniți în castelul său de la Wartburg. De asemenea, compunerea imnurilor latinești Veni Sancte Spiritus și Salve palatine îi sunt atribuite lui.

Urmași[modificare | modificare sursă]

Cu Sofia de Sommerschenburg:

Cu Sofia de Wittelsbach:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ernst Winkelmann, Philipp von Schwaben und Otto IV. von Braunschweig, Leipzig, 1873–1878.
  • T. Knochenhauer, Geschichte Thüringens, Gotha, 1871.
  • F. Wachter, Thüringische and obersächsische Geschichte, Leipzig, 1826.
  • Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.