Henrieta Delavrancea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henrieta Delavrancea - Gibory (n. 19 octombrie 1897[1] - d. 26 martie 1987[2]) a fost una dintre primele arhitecte din București. A fost fiica lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și soră a scriitoarei și pianistei Cella Delavrancea. Alături de Horia Creangă, George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu, face parte din generația de arhitecți care a avut o contribuție importantă la formarea școlii de arhitectură modernă românească[3].
Note [modificare]
- ^ Societatea Română de Radiodifuziune - 19 octombrie: Aniversări - Comemorări interne
- ^ Societatea Română de Radiodifuziune - 26 martie: Aniversări - Comemorări interne
- ^ Alina Pătru - București: expoziția Henrieta Delavrancea-Gibory, arhitectura 1930-1940, pe site-ul CIMEC.
Legături externe [modificare]
- Ștefan Iancu - Topul clădirilor din București, în România Liberă din 24 Ianuarie 2008
- Magdalena Popa Buluc - Arhitectă pe axa Balcic-București, Henrieta Delavrancea-Gibory voia să cucerească spațiul, în Cotidianul, ediția online din 23 August 2009
- Alina Pătru - București: expoziția Henrieta Delavrancea-Gibory, arhitectura 1930-1940, pe site-ul CIMEC.
- Imagini Google - Imagini cu planuri și clădiri realizate de Henrieta Delavrancea
Bibliografie [modificare]
- Cella Delavrancea - Scrieri, Editura Eminescu, București, 1982
- Militza Sion - Henrieta Delavrancea Gibory - arhitectură 1930-1940, Editura Simetria, 2009; ISBN 978-973-1872-10-0
