Heinrich Wilhelm Olbers
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Heinrich Wilhelm Matthäus Olbers (n. 11 octombrie 1758 - d. 2 martie 1840) a fost astronom, medic şi fizician german. A dezvoltat metoda de determinare a traiectoriei corpurilor cereşti, a descoperit asteroizii Pallas şi Vesta, precum şi 6 comete şi a formulat paradoxul care îi poartă numele.
Cuprins |
[modifică] Biografie
S-a născut la Arbergen, lângă Bremen, ca fiind al optulea din cei 16 copii ai pastorului Johann Georg Olbers. În 1760 se mută cu familia la Bremen. Acolo urmează diverse şcoli, iar în 1777 începe studiul medicinei la Universitatea din Göttingen pe care îl încheie în 1780, teza de doctorat fiind o dizertaţie asupra ochiului uman.
[modifică] Astronomie
Încă de mic şi-a manifestat aptitudinea pentru astronomie. La 10 ani era interesat de marea cometă vizibilă în acel an, 1769. Ca student, audiază diverse cursuri de astronomie. În 1779, în perioada efectuării stagiului medical, descoperă metoda determinării traiectoriei unei comete.[1]
Deşi era de profesie medic, dedică astronomiei întregul său timp liber. Cea mai mare parte a nopţii o petrecea efectuând observaţii cereşti mai ales asupra cometelor. În 1797, publică lucrarea Tratat asupra celei mai simple şi comode metode de a calcula traiectoria unei comete[2], reeditată în 1847 şi 1864. Metoda de calcul descrisă aici este şi astăzi utilizabilă.
În 1800, la iniţiativa astronomului Franz Xaver von Zach, a luat fiinţă Societatea Astronomică (Die Astronomische Gesellschaft), al cărei prim preşedinte a fost Johann Hieronymus Schröter. Observatorul astronomic al acesteia era unul dintre cele mai înzestrate din lume din acea perioadă. Printre alţi membri fondatori s-au enumerat: Olbers, Karl Ludwig Harding, Ferdinand Adolf von Ende]] şi Johann Gildemeister.
Obiectivul principal al Societăţii Astronomice îl constituia observarea şi studiul corpurilor cereşti încă necunoscute, mai ales acele presupuse planete mici (de fapt asteroizi) existente între Marte şi Jupiter.
Olbers descoperă asteroizii: Pallas[3] (28 martie 1802) şi Vesta (29 martie 1807).[4]
[modifică] Apreciere şi recunoaştere
[modifică] Note
- ^ Era vorba de o cometă vizibilă prin fereastra unui pacient.
- ^ În original, Abhandlung über die leichteste und bequemste Methode, die Bahn eines Cometen zu berechnen.
- ^ A cărui orbită a fost studiată ulterior de matematicianul german Carl Friedrich Gauss.
- ^ Au mai fost descoperiţi: Ceres (de către Giuseppe Piazzi pe 1 ianuarie 1801) şi Juno (Karl Ludwig Harding pe 1 septembrie 1804).
[modifică] Bibliografie
- Teodorescu, Nicolae; Chiş, Gheorghe - Cerul, o taină descifrată, Editura Albatros, Bucureşti, 1982
- Scurtu, V. Virgil - În căutarea aştrilor, Editura Albatros, Bucureşti, 1986
- Cunningham, C.J. (2006) - The Origin of the Asteroids: Olbers versus Regner, Star Lab Press. ISBN 0-9708162-5-1.
