Harry Nyquist
| Harry Nyquist | |
| Născut | 7 februarie 1889 Nilsby, Värmland, Suedia |
|---|---|
| Decedat | 4 aprilie 1976 (87 ani) Harlingen, Texas, SUA |
| Rezidență |  Statele Unite |
| Naționalitate | american |
| Domeniu | Inginerie electrică |
| Instituție | Laboratoarele Bell |
| Alma Mater | Universitatea Yale Universitatea Dakota de Nord |
| Cunoscut pentru | Teorema stabilității Nyquist-Shannon Viteza Nyquist Criteriul de stabilitate Nyquist Diagramă Nyquist |
| Premii | Medalia de onoare IEEE 1960 |
modifică  |
|
Harry Nyquist (n. 7 februarie 1889, Nilsby, Värmland, Suedia – d. 4 aprilie 1976, Harlingen, Texas, SUA) a fost un inginer electrotehnist și fizician american de origine suedeză, cu numeroase contribuții în domeniile comunicațiilor, stabilității amplificatoarelor electronice cu reacție și în teoria sistemelor și controlului automat.
Cuprins |
Copilăria și studiile [modificare]
Nyquist s-a născut în parohia Stora Kil din Nilsby, Värmland, Suedia, fiul lui Lars Jonsson Nyqvist (n. 1847) și Katrina Eriksdotter (n. 1857). Părinții săi au avut alți șase copii: Elin Teresia, Astrid, Selma, Aemelie, Olga Maria, and Axel. Niciunul din cei șapte frați nu a fost botezat. Harry a emigrat în SUA în 1907.
În 1912 a fost admis la Universitatea Dakota de Nord, pe care a absolvit-o în 1915, cu diplomă de master. În 1917 a obținut și un doctorat în fizică de la Universitatea Yale.
Cariera [modificare]
A lucrat la AT&T în cadrul Departmentului de Dezvoltare și Cercetare între 1917 și 1934, și a continuat să lucreze acolo și după 1934, când Departamentul său s-a reorganizat și redenumit Laboratoarele Bell, până când s-a pensionat în 1954.
Nyquist a primit Medalia de Onoare IEEE în 1960 pentru "contribuțiile fundamentale la înțelegerea cantitativă a zgomotului termic, transmisiei datelor și reacției negative."[1]
În octombrie 1960 a primit și Medalia Stuart Ballantine din partea Institutului Franklin și, în 1969, a primit a patra Medalie a Fondatorilor din partea Academiei Naționale Britanice de Inginerie "ca recunoaștere a numeroaselor contribuții fundamentale în domeniul ingineriei."[2]
După pensionare Nyquist a trăit în Pharr, Texas, și a murit în Harlingen, Texas la 4 aprilie 1976.
Contribuții [modificare]
Ca inginer la Laboratoarele Bell, Nyquist a efectuat studii importante ale zgomotului termic ("zgomotul Johnson–Nyquist"), stabilității amplificatoarelor cu reacție, și în domeniile telegrafiei, faxului, televiziunii, și în alte domenii legate de telecomunicații. Împreună cu Herbert E. Ives, a contribuit la dezvoltarea primelor faxuri realizate de AT&T și prezentate public în 1924. În 1932, a publicat o lucrare importantă despre stabilitatea amplificatoarelor cu reacție.[3] Criteriul de stabilitate Nyquist poate fi găsit astăzi în orice manual de teoria sistemelor cu reacție.
Studiile sale teoretice preliminare despre determinarea lățimii de bandă necesare pentru transmiterea informației a pus bazele descoperirilor ulterioare ale lui Claude Shannon,[4] care au condus la dezvoltarea teoriei informației.
În 1927, Nyquist a calculat că numărul de impulsuri independente ce pot fi transmise printr-un canal telegrafic în unitatea de timp este limitat la dublul lățimii de bandă a canalului. Nyquist și-a publicat rezultatele în lucrarea Certain topics in Telegraph Transmission Theory („Unele aspecte ale teoriei transmisiunilor prin telegraf”, 1928). Această regulă este o formulare a ceea ce astăzi este cunoscut drept Teorema de eșantionare Nyquist–Shannon.
Note [modificare]
- ^ „Lista laureaților Medaliei de Onoare IEEE”. http://www.ieee.org/portal/pages/about/awards/pr/mohpr.html.
- ^ „Anul 1969”. Milner Free Public Library. http://www.millburn.lib.nj.us/ebook/1969.htm.
- ^ H. Nyquist, "Regeneration theory" („Teoria regenerării”), Bell System Technical Journal, vol. 11, pp. 126-147, 1932
- ^ Nyquist, Harry. "Certain factors affecting telegraph speed" („Unii factori ce afectează viteza telegrafului”). Bell System Technical Journal, 3, 324–346, 1924
