Harpă

Hárpa (pl. harpe, s.f.) este instrument muzical care are coarde întinse vertical și paralele cu una dintre laturile unui cadru triunghiular. Coardele au lungimi și acordaje diferite. Face parte din categoria instrumentelor cu coarde ciupite. Ciupirea coardelor e făcută cu degetele de la ambele mâini.

Lexemul harpă apare și cu alte nume: harfă (cf. germ. Harfe), arpă (cf. grecul, it., spaniolul și iudeo-spaniolul arpa, și turcul arp), arfă.

Harpa este unul din cele mai vechi instrumente, ea fiind întâlnită la sumerieni și egipteni cu circa 3.000 ani înainte de Christos. De-a lungul timpului, harpa a suferit mai multe modificari de formă, cea actuală fiindu-i dată în 1801 de francezul Sebastien Erard.

În 1720 constructorul german G. Hochbrucher fixează cele șapte pedale ale harpei pentru extinde tonurile accesibile instrumentului.

Harpa este un instrument diatonic (7 note per octava), nu cromatic (12 tonuri pe octava). De obicei este acordata in do bemol major (Ces-Dur). Diferite sisteme exista pentru a extinde gama harfei sau a o reacorda:

- pedale

- clapete, carlige etc. ce ridica tonul unei corzi cu un semiton

- apasarea corzii pe rama (idee similara cu grifurile chitarei)