Hans Selye

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hans Selye

Hans Hugo Bruno Selye (n. 26 ianuarie 1907, Viena, Austro-Ungaria — d. 16 octombrie 1982, Montreal, Canada) a fost un biochimist austro-ungar, cel care a introdus în ştiinţă noţiunea de stres.

Hans Hugo Bruno Selye s-a născut într-o familie cu tradiţii intelectuale, în care mama era de origine austriacă, iar tatăl de origine maghiară.

Fiul lui Hugo Selye, de profesie medic militar, şi-a petrecut copilăria şi a urmat cursurile Şcolii primare din orăşelul Komarno, unde unitatea tatălui său se afla staţionată în timpul primului război mondial.

Şi-a continuat, ulterior, studiile la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Germane din Praga, pe care a absolvit-o în anul 1929. Pe parcursul facultăţii, timp de un an a urmat cursurile de medicină la Universităţile din Paris şi Roma.

Tânărul manifesta, încă de pe atunci, o atracţie deosebită pentru activitatea de cercetare ştiinţifică. La scurt timp după absolvire, a ocupat postul de asistent universitar în cadrul Institutului de Patologie Experimentală. A deţinut această poziţie până în anul 1931, când a obţinut titlul de Doctor în Ştiinţe. Începând cu acest an, a obţinut o bursă de studii Rockefeller la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore (S.U.A.), unde a început să studieze biochimia şi igiena.

În anul 1932, s-a stabilit la Montreal, destinaţia sa finală. Aici a început să predea biochimia, la Universitatea McGill.

Datorită pregătirii sale excepţionale şi rezultatelor experimentale obţinute, Selye a devenit profesor de histologie în anul 1941, iar din anul 1945 a ocupat funcţia de director al Institutului de Medicină şi Chirurgie Experimentală al Universităţii din Montreal. Şi-a menţinut această poziţie până la finele lui 1977. Aceasta este perioada când pune bazele teoretice şi practice pentru argumentarea sindromului general de adaptare (General Adaptation Syndrome - GAS), în jurul căruia gravitează apoi întreaga sa ştiinţă şi filozofie.

Ca director al acestui institut, Selye şi-a închegat colective solide, echipe multidisciplinare de cercetare care explorau cele mai variate aspecte ale impactului adaptării organism – mediu.

În anul 1977, datorită amplorii rezultate din multiplicarea şi diversificarea problematicii studiate, Selye împreună cu Alvin Toffler au fondat, în cadrul aceleiaşi universităţi, Institutul Internaţional al Stresului. În calitatea sa de preşedinte al acestuia şi al Fundaţiei Hans Selye, sprijină preocupările de bază ale medicinii, psihologiei şi sociologiei contemporane în combaterea bolilor civilizaţiei şi îndeosebi ale distrugătorului flagel, care este cancerul.

Selye este cel ce a introdus în circulaţie conceptul de stres. Când i s-a cerut să prezinte în Franţa o conferinţă pe această temă, s-a constatat că în limba franceză nu exista nici un cuvânt care să redea noţiunea de stres. Aşa că, francezii l-au născocit: Le stress. La fel s-a întâmplat şi când i s-a cerut să ţină o conferinţă în Germania. Neexitând un astfel de cuvânt în germană, i s-a spus, simplu: Der Stress.

De-a lungul timpului i-au fost acordate titluri onorifice de către 123 de societăţi ştiinţifice şi instituţii de învăţământ din 12 ţări şi a obţinut de 43 de ori titlul de Doctor Honoris Causa.

Până în prezent, savantul apare citat de peste 365.000 de ori în lucrări, studii sau cercetări ştiinţifice.

S-a stins din viaţă la vârsta de 75 de ani la Montreal, în toamna anului 1982. A lăsat în urmă peste 50 de ani dedicaţi studiului cauzelor şi consecinţelor stresului, materializaţi în peste 39 de cărţi şi 1700 de articole de specialitate.

Printre lucrările sale cele mai importante se numără: