Halmășd, Sălaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Halmășd
—  sat și reședință de comună  —

Halmășd se află în România
Halmășd
Halmășd (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 47°09′26″N 22°35′26″E ({{PAGENAME}}) / 47.15722°N 22.59056°E

Țară România
Regiune de dezvoltareRegiunea de dezvoltare Nord-Vest
Județ Sălaj
ComunăHalmășd

Atestare documentară1341

Altitudine[2]316 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total969 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal457160
Prefix telefonic+40 x60 [1]

Prezență online

Halmășd este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Localitatea Halmășd (odinioară Halmoșd[3]) se situează în zona maginală a Depresiunii Plopiș, la contact cu culmile joase ale Munților Plopiș, în bazinele hidrografice ale Drighiului și Văii Cerișei, la o distanță de 49 km față de municipiul Zalău.


Istoric[modificare | modificare sursă]

Urmele locuirii pe aceste meleaguri au fost puse în evidență de numeroasele descoperiri arheologice de pe teritoriul comunei, care atestă prezența așezărilor fortificate încă din epoca fierului. Halmășd a fost menționat în anul 1341.

Monument dispărut[modificare | modificare sursă]

Fosta biserică "Sf.Dumitru" din satul Halmășd este înscrisă pe "Lista monumentelor istorice dispărute", elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor în anul 2004 (datare: sec. XVIII, cod 32B0063)[4].

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia satului este preponderent agricolă, bazată pe cultura plantelor. Localitatea este cunoscută și ca un important bazin pomicol al județului Sălaj.

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Exploatarea potențialului turistic ar putea propulsa economia așezării. Turistul care vizitează Halmășdul, pe lângă frumusețea și valoarea peisajelor naturale și antropice, va fi impresionat de biserica "Sfântul Dumitru" din centrul satului, de moara de apă de pe Valea Morilor, de frumusețea Pădurii Lapiș, de ospitalitatea, obiceiurile și folclorul tradițional păstrate în această vatră de locuire străveche.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Google Earth 
  3. ^ Corneliu Diaconovich, Enciclopedia Română, tomul II: Copepode - Keman, Editura W. Krafft, Sibiu, 1900, pag. 648.
  4. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .