György Jakubinyi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
György Miklós Jakubínyi
Jakubinyi.JPG
Afiliere religioasă   Arhiepiscop romano-catolic
Funcția episcopală
Sediul  Alba Iulia
Titlul   Arhiepiscop de Alba Iulia
Perioada   1994 - prezent
Predecesor   Lajos Bálint
Succesor   în funcție
Cariera religioasă
Hirotonire preot   13 aprilie 1969
Hirotonire episcopală   29 aprilie 1990, Șumuleu Ciuc
Episcop consacrator   Francesco Colasuonno
Titluri precedente   Episcop auxiliar de Alba Iulia
Alte funcții   Episcop titular de Aquae Regiae
Date personale
Data nașterii   13 februarie 1946
Locul nașterii   Sighet, județul Maramureș,
Flag of Romania.svg Regatul României

György Miklós Jakubinyi (n. 13 februarie 1946, Sighet, pe atunci reședința județului interbelic Maramureș) este din 1994 arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia și administrator apostolic al Ordinariatului Armenilor Catolici din România.

Pregătirea teologică[modificare | modificare sursă]

György Miklós Jakubinyi s-a născut la data de 13 februarie 1946, în orașul Sighetul Marmației, pe atunci reședința județului Maramureș (interbelic), ca al treilea copil al lui István Jakubinyi, doctor în drept, care a profesat ca notar de stat, după ce a fost îndepărtat din magistratură, și al soției acestuia, Etelka Mária Jakubinyi, născută Kirchmayer, casnică.

Aici a urmat, în perioada 1952-1953, școala primară și cea secundară, școala medie de cultură generală cu diplomă de maturitate în Liceul maghiar nr. 2 din Sighet și, din anul 1960, la urmașul său Liceul mixt româno-maghiaro-ucrainean "Filimon Sârbu", secția maghiară, din Sighet, liceu numit astăzi Dragoș Vodă.

La modelarea caracterului său o influență deosebită a exercitat părintele paroh János Dobos, cel care i-a făcut catehizarea, precum și călugări piariști, care după desființarea ordinului își duceau existența așa cum puteau, unii deținând slujbe modeste în cadrul Bisericii. Piariștii, întrucât mai devreme constituiseră un ordin cu preocupări școlare, stăpânind arta educației, a psihopedagogiei au contribuit în mare măsură la configurarea opțiunii de a deveni preot.

După absolvirea liceului în anul 1963 s-a înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic de rang universitar din Alba Iulia. A terminat în anul 1969 cu "absolutorium" (= echivalat cu bacalaureat bisericesc și cu licență de stat). În perioada 1970-1972, a studiat la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. Aici și-a susținut în anul 1972 licența în teologia universală în limba germană, tema disertației a fost: "Conciliul Vatican II și Euharistia".

A fost sfințit preot de către episcopul Áron Márton la 13 aprilie 1969 în Catedrala din Alba Iulia pentru Dieceza de Satu Mare. Aproape de îndată a primit însărcinări deosebit de importante în cadrul ierarhiei bisericii catolice. În perioada 1 septembrie 1969-31 iulie 1970 a îndeplinit funcția de secretar al Ordinariatului Romano-Catolic de Satu Mare.

În continuare a studiat, în perioada 1972-1974, la Institutul Biblic Pontifical din Roma, studii încheiate cu o altă licență în studiile biblice. "Die Eucharistie in der Apokalypse" - se intitulează lucrarea sa elaborată și de data aceasta în limba germană. La 1 iunie 1978 a obținut titlul de Doctor în teologie la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta.

După amintita perioadă de studii petrecută la Roma se întoarce în țară, devenind la 1 septembrie 1974 profesor de științe biblice la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar de Alba Iulia, nepărăsind catedra, cu toate că avea și alte sarcini în cadrul bisericii. În timp ce a fost profesor la Institut (01.09.1974-31.08.1992) pe lângă activitatea didactică a participat și la slujirea pastorală la parohii la sărbători mari și alte ocazii, a dat exerciții spirituale studenților, preoților și călugărițelor etc.

Episcop romano-catolic de Alba Iulia[modificare | modificare sursă]

La 14 martie 1990 a fost numit episcop-auxiliar al Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia și episcop titular de Aquae Regiae. Consacrarea sa a avut loc la 29 aprilie 1990 la Mănăstirea de la Șumuleu Ciuc, județul Harghita, fiind efectuată de către nunțiul apostolic extraordinar Francesco Colasuonno, asistat de către episcopul Lajos Bálint de Alba Iulia și de episcopul emerit Antal Jakab de Alba Iulia.

La 10 mai 1990 este numit și vicar general al Diecezei de Alba Iulia. În noile condiții în anul 1991 și-a reînceput activitatea Conferința Episcopilor Catolici din România. Excelența Sa a fost cel care a deținut funcția de secretar al acestui corp bisericesc (15 aprilie 1991-27 septembrie 1993). Este membru și copreședinte al Conferinței Biblice Catolice din Szeged de la înființare în 1990.

La 19 iulie 1991 a fost numit de către papa Ioan Paul al II-lea administrator apostolic al Ordinariatului pentru Armenii Catolici din România. În această calitate a fost înscăunat la 1 martie 1992 în Catedrala armeană din Gherla de către nunțiul apostolic John Bukovsky.[1]

După demisia din cauza de boală a arhiepiscopului Lajos Bálint a fost pentru o scurtă perioadă, începând din 4 decembrie 1993, administrator diecezan al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, ales de "collegium consultorum". La 8 aprilie 1994 a fost numit de către Sfântul Scaun arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia. Înscăunarea solemnă a avut loc la 21 aprilie 1994 în Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia și a fost efectuată de către nunțiul apostolic John Bukovsky.

La rândul său György Jakubinyi a fost principal consacrator pentru József Tamás, episcop auxiliar de Alba Iulia (1 martie 1997) și pentru Jenő Schönberger, episcop de Satu Mare (21 iunie 2003), și principal co-consacrator pentru Pál Reizer, episcop de Satu Mare (1 mai 1990).

Stema episcopală arhiepiscopului Dr. György Miklós Jakubinyi are ca motto: "Magnificat"

Excelența Sa a avut prilejul să demonstreze această atitudine spirituală încă înainte de marile schimbări, în timpul vizitei de importanță istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia din anul 1979, care, acum știm, a însemnat începutul sfârșitului pentru regimurile comuniste, unde a fost prezent și Excelența Sa, iar după căderea comunismului a participat la Sinodul Episcopilor de la Roma în anii 1990, 1991 și 1999.

Personalitatea arhiepiscopului Jakubinyi[modificare | modificare sursă]

Bucurându-se de reputație internațională, a fost invitat să predice la diferite sanctuare din Țara Sfântă, Franța, Germania, Austria, Iugoslavia și să fie prezent la sărbătorile și întâlnirile internaționale bisericești. Iar comunicările și referatele sale conținând rezultatele cercetărilor sale științifice au stârnit întotdeauna interes și i-au adus recunoștință la simpozioanele și congresele internaționale desfășurate în Franța, Italia, Germania, Cehia, Ungaria etc.

Educația și instruirea sa în instituțiile bisericești din centrul catolicismului mondial și din alte centre, au dat fără îndoială orizonturi noi gândirii sale.

Având o astfel de pregătire, superiorii săi, recunoscându-i talentul deosebit, l-au însărcinat cu formarea tinerilor în Institutul Teologic din Alba Iulia. I s-a oferit șansa de a-și îndeplini de fapt ceea ce se poate numi "crezul" Excelenței Sale. Formația specială de care dispunea, calitățile de teolog multilateral i-au permis să predea cursuri precum limba ebraică și cea greacă, exegeza Vechiului și Noului Testament, cursuri de introducere în Biblie. Iar succesul său ca profesor s-a putut valida în calitatea preoților, și în succesul pe care mulți din discipolii săi preoți l-au avut urmând cursuri teologice și doctorale în străinătate.

La o examinare globală și cuprinzătoare se poate constata că miezul creației științifice a Excelenței Sale îl constituie profundele sale analize teologice, cărțile și lucrările de exegeză teologică asupra unor texte importante din Biblie.

Studiile efectuate la Institutul Biblic Pontifical, în special în domeniul arheologiei biblice și cele referitoare la civilizațiile antice, însușirea a mai multor limbi clasice și de cultură, cum sunt: ebraica, aramaica, greaca veche și latina, l-au îndreptat în primul rând spre exegeza Vechiului Testament. Cunoștințele sale specifice din domeniile amintite, capacitatea sa de a folosi și de a prelucra rezultatele literaturii de specialitate, - stăpânind marile limbi de circulație internațională - franceza, germana, engleza, italiana, rusa - i-au permis să realizeze volumul conținând comentariile la Cartea Eccleziastului. În condițiile impuse de regim a publicat volumul la Eisenstadt sub pseudonim Szigeti Miklós (adică Nicolae de Sighet).

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Minden hiábavalóság? A Prédikátor könyvének magyarázata (Comentariu al cărții Predicatorului din Vechiul Testament), Prugg Verlag, Eisenstadt, 1988;
  • Máté evangéliuma (Comentariul Evangheliei după Matei), SzIT, Budapest, 1991;
  • Romániai katolikus, erdélyi protestáns és izraelita archontológia (Arhontologie religioasă catolică, protestantă și izraelită din Ardeal), Alba Iulia, 1998;
  • A Szentek nyomában Erdélyben (Pe urmele sfinților din Ardeal), Gherla, 2001;
  • Ordinariatus pro Armenis Catholicis in Romania (Șematismul istoric al Ordinariatului Armeano-Catolic din Gherla), Gherla, 2001;
  • Calea încrederii și a iubirii. Meditații pentru preoți după calea copilăriei spirituale a Micuței Tereza, Cluj, 2003.

Distincții și premii[modificare | modificare sursă]

În anul 2001 i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa al Universitatății „Babeș-Bolyai” din Cluj. În anul 2002 i-a fost decernat pentru opera sa teologică Premiul Stephanus al Societății Sf. Ștefan din Budapesta. În anul 2003 i-au fost decernate la Budapesta premiile Bethlen Gabor și Fraknoi Vilmos pentru activitatea bisericească, culturală și promovarea memoriei episcopului martir Áron Márton.

Cu ocazia comemorării Revoluției din 1956 președintele Republicii Ungare, Pál Schmitt, l-a decorat în anul 2010 cu Marea Cruce a Ordinului Republicii Ungare.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numirea a fost publicată în "L'Osservatore Romano", ediția din 20 iulie 1991, p. 1.

Alte referințe[modificare | modificare sursă]