György Jakubinyi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Afiliere religioasă | Episcop romano-catolic |
| Funcţia episcopală | |
| Sediul | Alba Iulia |
| Titlul | Arhiepiscop de Alba-Iulia |
| Formulă de adresare | Excelenţa Voastră |
| Perioada | 1994 - prezent |
| Predecesor | Lajos Bálint |
| Succesor | în funcţie |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire preot | 13 aprilie 1969 |
| Hirotonire episcopală | 29 aprilie 1990, Şumuleu-Ciuc |
| Episcop consacrator | Francesco Cardinal Colasuonno |
| Titluri precedente | Episcop auxiliar de Alba Iulia |
| Alte funcţii | Episcop titular de Aquae Regiae |
| Date personale | |
| Data naşterii | 13 februarie 1946 |
| Locul naşterii | Sighetu Marmaţiei |
György Miklós Jakubinyi (n. 13 februarie 1946, oraşul Sighetul Marmaţiei, judeţul Maramureş), este un cleric romano-catolic de etnie maghiară, în prezent arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia şi de administrator apostolic al Ordinariatului Armenilor Catolici din România.
Cuprins |
[modifică] Pregătirea teologică
György Miklós Jakubinyi s-a născut la data de 13 februarie 1946, în oraşul Sighetul Marmaţiei (Máramarossziget, jud. Maramureş), ca al treilea copil al părinţilor: Dr. Jakubinyi István, notar de stat substitut şi Jakubinyi Etelka-Mária născută Kirchmayer, casnică. Aici a urmat, în perioada 1952-1953, şcoala primară şi cea secundară, şcoala medie de cultură generală cu diplomă de maturitate în Liceul maghiar nr. 2 din Sighetul-Marmaţiei şi, din anul 1960, la urmaşul său Liceul mixt româno-maghiaro-ucrainean "Filimon Sârbu", secţia maghiară din Sighetul-Marmaţiei, liceu numit astăzi Dragoş Vodă.
Cunoştinţele de bază ale culturii le-a însuşit deci în cadrul unui învăţământ laic. Profesorii lui însă păstrând multe din vechile tradiţii chiar şi în condiţiile date, i-au putut inspira interes şi dragoste pentru ştiinţele umaniste şi limbile clasice. De altfel în Sighetul Marmaţiei, unde trăiau români, maghiari, foarte mulţi evrei, ucrainieni, şi oameni de altă limbă, profesorii erau conştienţi de importanţa şi semnificaţia interferenţelor culturale şi sociale şi astfel educau tinerele generaţii în spiritul acestor valori.
Educaţia religioasă a Excelenţei Sale i-a revenit în primul rând familiei, a rămas în grija părinţilor. Iar părinţii, cetăţeni respectaţi şi stimaţi ai urbei, au asigurat o educaţie aleasă celor trei copii ai lor. Tatăl, jurist, judecător, apoi notar public, cu probitate şi înaltă ţinută morală a condus viaţa familiei sale, conformându-se principiilor creştine. Şi-a educat copii în spiritul corectitudinii morale şi a demnităţii, al consecvenţei şi hărniciei în muncă. Mama, născută Etelka Maria Kirchmayer îşi înconjura copiii cu dragoste şi tandreţe, îi creştea în adâncă religiozitate, şi devotament pentru biserică, în modestie în viaţă. Acestea pesemne au fost hotărâtoare pentru viaţa ulterioară a Excelenţei Sale.
La modelarea caracterului său o influenţă deosebită a exercitat apoi părintele lui paroh, Dobos János, cel care i-a făcut catehizarea, precum şi călugări piarişti, care după desfiinţarea Ordinului îşi duceau existenţa aşa cum puteau, unii deţinând slujbe modeste în cadrul Bisericii. Piariştii, întrucât mai devreme constituiseră un ordin cu preocupări şcolare, stăpânind arta educaţiei, a psihopedagogiei au contribuit în mare măsură la configurarea opţiunii Excelenţei Sale de a intra în slujba bisericii şi a o servi toată viaţa.
Astfel după absolvirea liceului în anul 1963, s-a înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic de rang universitar din Alba Iulia. A terminat în anul 1969 cu "absolutorium" (= echivalat cu bacalaureat bisericesc şi cu licenţă de stat). În perioada 1970-1972, a studiat la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. Aici şi-a susţinut în anul 1972 licenţa în teologia universală în limba germană, tema disertaţiei a fost: "Conciliul Vatican II şi Eucharistia".
Creativitatea şi elocvenţa, aceste atribute specifice numai oamenilor erudiţi se manifestă, în egală măsură în exercitarea de către Excelenţa Sa, a vocaţiei sale spirituale şi a misiunii sociale. A fost sfinţit preot de către episcopul Márton Áron la 13 aprilie 1969 în Catedrala din Alba Iulia (Gyulafehérvár) pentru Dieceza de Satu Mare. Aproape de îndată a primit însărcinări deosebit de importante în cadrul ierarhiei bisericii catolice. În perioada 1 septembrie 1969-31 iulie 1970 a îndeplinit funcţia de secretar al Ordinariatului Romano-Catolic de Satu Mare.
În continuare a studiat, în perioada 1972-1974, la Institutul Biblic Pontifical din Roma, studii încheiate cu o altă licenţă în studiile biblice. "Die Eucharistie in der Apocalipse" - se intitulează lucrarea sa elaborată şi de data aceasta în limba germană. La 1 iunie 1978 a obţinut titlul de Doctor în teologie la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta (Ungaria).
După amintita perioadă de studii petrecută la Roma se întoarce în ţară, devenind la 1 septembrie 1974 profesor de ştiinţe biblice la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar de Alba Iulia, nepărăsind catedra, cu toate că avea şi alte sarcini în cadrul bisericii. În timp ce a fost profesor la Institut (01.09.1974-31.08.1992) pe lângă activitatea didactică a participat şi la slujirea pastorală la parohii la sărbători mari şi alte ocazii, a dat exerciţii spirituale studenţilor, preoţilor şi călugăriţelor etc.
[modifică] Episcop romano-catolic de Alba Iulia
La 14 martie 1990, recunoscându-i-se calităţile sale preoţeşti a fost numit episcop-auxiliar al Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia şi episcop titular de Aquae Regiae. Consacrarea sa a avut loc la 29 aprilie 1990 la Mănăstirea de la Şumuleu-Ciuc (Csíksomlyó, jud. Harghita) fiind efectuată de către Nunţiul Apostolic Extraordinar în Europa de Est, Arhiepiscopul Francisco Colasuonno, asistat de către Episcopul Lajos Bálint de Alba Iulia şi de Episcopul emerit Antal Jakab de Alba Iulia.
La 10 mai 1990 este numit şi vicar general al Diecezei de Alba Iulia. În noile condiţii în anul 1991 şi-a reînceput activitatea Conferinţa Episcopilor Catolici din România. Excelenţa Sa a fost cel care a deţinut funcţia de secretar al acestui corp bisericesc (15 aprilie 1991-27 septembrie 1993). Este membru şi copreşedinte al Conferinţei Biblice Catolice din Szeged de la fondaţie în 1990.
La 19 iulie 1991 Excelenţa Sa, Episcopul Jakubinyi a fost numit de către Papa Ioan Paul al II-lea Administrator Apostolic "Ad nutum Sanctae Saedis" al Ordinariatului pentru Armenii Catolici din România. În această calitate este înscăunat la 1 martie 1992 în vestita Catedrală din Gherla de către nunţiul apostolic John Bukovsky. Numirea apare în "L'Osservatore Romano" la 20 iulie 1991, p. 1.
După demisia din cauza de boală a Excelenţei Sale Arhiepiscop Bálint Lajos a fost pentru o scurtă perioadă, începând din 4 decembrie 1993, Administrator Diecezan al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, ales de "collegium consultorum". La 8 aprilie 1994 Excelenţa Sa este numit de către Sfântul Scaun Arhiepiscop romano-catolic deAlba Iulia. Înscăunarea solemnă a avut loc la 21 aprilie 1994 în străvechea Catedrală de la Alba Iulia şi a fost efectuată de către nunţiul apostolic John Bukovsky.
Arhiepiscopul profesor dr. György Jakubinyi a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea „Babeş-Bolyai” (2001). În anul 2002 i se decernează Premiul Stephanus al Societăţii Sf. Ştefan pentru opera teologică din Budapesta. În anul 2003 i se decernează Premiul Bethlen Gabor şi Premiul Fraknoi Vilmos la Budapesta pentru activitatea bisericească, culturală şi promovarea memoriei Episcopului Martir Márton Áron.
La rândul său György Jakubinyi a fost principal consacrator pentru József Tamás, episcop auxiliar de Alba Iulia (1 martie 1997) şi pentru Jenő Schönberger, episcop de Satu Mare (21 iunie 2003), şi principal co-consacrator pentru Pál Reizer, episcop de Satu Mare (1 mai 1990).
Stema episcopală arhiepiscopului Dr. György Miklós Jakubinyi are ca motto: "Magnificat"
Opinia publică maghiară din Transilvania consideră - şi se vorbeşte şi se scrie mult despre aceasta - că în secolul al XX-lea în scaunul episcopal de Alba Iulia, din bunăvoinţa Providenţei, au ajuns doi episcopi mari. Primul a fost episcopul de pie memorie Márton Áron, un caracter dârz şi neînduplecat, şi prin acesta sortit să reziste presiunilor şi torturilor dictaturii comuniste, să păstreze integritatea bisericii sale şi demnitatea clerului său, să-şi salveze instituţiile, să rămână pildă călăuzitoare pentru preoţii şi enoriaşii săi. Al doilea este Excelenţa Sa Arhiepiscopul Jakubinyi, căruia în condiţiile noi, schimbate îi revine sarcina de a călăuzi comunitatea pe care o păstoreşte în Europa, de a o integra în comunităţile mari europene. Personalitatea şi habitusul ştiinţific cultural european - în cel mai bun şi elevat sens al cuvântului - ale Excelenţei Sale fac şi activitatea sa marcantă, îndreptăţesc din plin asemenea formulări de deziderate.
Excelenţa Sa a avut prilejul să demonstreze această atitudine spirituală încă înainte de marile schimbări, în timpul vizitei de importanţă istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia din anul 1979, care, acum ştim, a însemnat începutul sfârşitului pentru regimurile comuniste, unde a fost prezent şi Excelenţa Sa, iar după căderea comunismului a participat la Sinodul Episcopilor de la Roma în anii 1990, 1991 şi 1999.
[modifică] Personalitatea arhiepiscopului Jakubinyi
Bucurându-se de reputaţie internaţională, a fost invitat să predice la diferite sanctuare din Ţara Sfântă, Franţa, Germania, Austria, Iugoslavia şi să fie prezent la sărbătorile şi întâlnirile internaţionale bisericeşti. Iar comunicările şi referatele sale conţinând rezultatele cercetărilor sale ştiinţifice au stârnit întotdeauna interes şi i-au adus recunoştinţă la simpozioanele şi congresele internaţionale desfăşurate în Franţa, Italia, Germania, Cehia, Ungaria etc.
Educaţia şi instruirea sa în instituţiile bisericeşti din centrul catolicismului mondial şi din alte centre, au dat fără îndoială orizonturi noi gândirii sale.
Având o astfel de pregătire, superiorii săi, recunoscându-i talentul deosebit, l-au însărcinat cu formarea tinerilor în Institutul Teologic din Alba Iulia. I s-a oferit şansa de a-şi îndeplini de fapt ceea ce se poate numi "crezul" Excelenţei Sale. Formaţia specială de care dispunea, calităţile de teolog multilateral i-au permis să predea cursuri precum limba ebraică şi cea greacă, Exegeza Vechiului şi Noului Testament, cursuri de introducere în Cartea Sfântă. Iar succesul său ca profesor s-a putut valida în calitatea preoţilor, şi în succesul pe care mulţi din discipolii săi preoţi l-au avut urmând cursuri teologice şi doctorale în străinătate.
La o examinare globală şi cuprinzătoare se poate constata că miezul creaţiei ştiinţifice a Excelenţei Sale îl constituie profundele sale analize teologice, cărţile şi lucrările de exegeză teologică asupra unor texte importante din Cartea Sfântă.
Studiile Excelenţei Sale făcute la Institutul Biblic Pontifical, în special în domeniul arheologiei biblice şi cele referitoare la civilizaţiile antice, însuşirea a mai multor limbi clasice şi de cultură, cum sunt: ebraica, aramaica, greaca veche şi latina, l-au îndreptat într-un fel, în direcţia abordării în primul rând a problemelor legate de Vechiul Testament. Cunoştinţele sale specifice din domeniile amintite, capacitatea sa de a folosi şi de a prelucra rezultatele literaturii de specialitate, - stăpânind marile limbi de circulaţie internaţională - franceza, germana, engleza, italiana, rusa - i-au permis să realizeze volumul conţinând comentariile la Cartea Eccleziastului. În condiţiile impuse de regim îşi publică volumul la Eisenstadt sub pseudonimul Szigeti Miklós (adică Miklós de Sighet).
Dintre lucrările publicate de către Arhiepiscopul Dr. György Miklós Jakubinyi amintim următoarele: "Minden hiábavalóság? A Prédikátor könyvének magyarázata" (Comentariu al cărţii Predicatorului din Vechiul Testament) (Prugg Eisenstadt, 1988); "Máté evangéliuma" (Comentarul Evangheliei după Matei) (SzIT Budapest, 1991); "Romániai katolikus, erdélyi protestáns és izraelita archontológia" (Arhontologie religioasă catolică, protestantă şi izraelită din Ardeal) (Alba Iulia, 1998); "A Szentek nyomában Erdélyben" (Pe urmele Sfinţilor în Ardeal) (Armenopolis, 2001); "Ordinariatus pro Armenis Catholicis in Romania" (Armenopolis, 2001). (Şematismul istoric al Ordinariatului Armeano-Catolic din Gherla); "Calea încrederii şi a iubirii. Meditaţii pentru preoţi după calea copilăriei spirituale a Micuţei Tereza" (Cluj-Napoca, 2003) etc.
