Gustav Theodor Fechner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gustav Theodor Fechner

Gustav Theodor Fechner (n. 19 aprilie 1801 la Groß Särchen[1] - d. 18 noiembrie 1887 la Leipzig) a fost medic, fizician, psiholog, mai târziu întemeietor al psihologiei experimentale și psihofizicii. El a inspirat mulți oameni de știință și filozofi de-a lungul mai multor secole.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia unui preot evanghelic și a studiat la Sorau, la Facultatea de Medicină Dresda și apoi Universitatea din Leipzig, unde a studiat filozofia, matematica și științele naturii.

Devine profesor de fizică între anii '20 - '30 la Leipzig, oraș în care își va petrece tot restul vieții. Tulburat grav de problemele medicale de vedere, capătă o afinitate pentru problemele psihofizicii. Fondul său conceptual este cel al idealismului obiectiv: el afirmă despre conștiință că este peste tot în Univers, corpurile cerețti fiind însuflețite, iar materia nu este decât o umbră a psihicului. A vrut să demonstreze aceste idei cu ajutorul matematicii și a experimentului.

În 1834 a fost numit profesor de fizică la Universitatea din Leipzig, dar în 1839 a contractat o afectiune a ochilor in timp ce studia fenomenele de culoare și lumină, și, după multă suferință, a demisionat. După recuperare, s-a orientat spre studiul minții și al relațiilor dintre corp și minte, oferind lecturi publice cu privire la subiectele pe care cărțile sale le trata.

Lucrarea epocală a lui Fechner a fost Elemente der Psychophysik (1860). El pornește de la conepția lui Baruch Spinoza, conform căreia faptele trupului și faptele conștientului, deși nu sunt reductibile una la cealaltă, sunt fețe diferite ale unei realități. Originalitatea sa constă în încercarea de a descoperi o relație matematică exactă între ele. Rezultatul cel mai faimos al investigațiilor sale este cunoscut sub numele de legea Weber-Fechner, care poate fi exprimată după cum urmează:

"Pentru ca intensitatea unei senzatii sa poata crește în progresie aritmetică, stimulul trebuie să crească în progresie geometrică." Deși exploatata cu succes doar în anumite limite, legea s-a dovedit a fi extrem de utilă. Din păcate, de la teoria solida că intensitatea unei senzații creste prin sporirea definita a stimulului, Fechner a fost condus la postulatul unitatii de senzație, astfel încât orice senzație ar putea fi considerată ca fiind compusă din n unități. ”Senzațiile, a argumentat el, fiind astfel reprezentare de numere, psihologia poate deveni o știința ”exactă”, susceptibilă de tratament matematic. Formula lui generală pentru identificarea numărul de unități, în orice senzație este :

S = C \log R

Unde:

S reprezinta senzația,

R stimulare estimata numeric, și

C o constantă care trebuie să fie determinata separat, prin experiment, în special, pentru fiecare grad de sensibilitate.

Acest raționament al lui Fechner a dat naștere la o masă mare de controverse, dar greșeala fundamentală în ea este simplă. Deși stimulii sunt compozite, senzațiile nu sunt. "Fiecare senzație", spune profesorul James, "se prezintă ca o unitate indivizibilă, și este destul de imposibil de a citi orice semnificație clară în ideea că acestea sunt masele de unități combinate." Totusi, ideea de măsurare exacta a senzației a fost fructuoasă, și în principal prin influența sa asupra lui Wundt, Fechner a fost tatăl "noii" psihologii a laboratoarelor care investighează facultățile omului cu ajutorul aparatelor științifice exacte. Deși el a avut o influență mare în acest departament special, discipolii filosofiei sale generale sunt puțini. Concepție sa despre lume este foarte animistă. El simte fiorul de viață pretutindeni, în plante, pământ, stele, universul total. Omul se află la jumătatea distanței dintre sufletele de plante și sufletele de stele, care sunt îngerii. Dumnezeu, sufletul universului, trebuie să fie conceput ca având o existență asemănătoare oamenilor. Legile naturale sunt doar moduri de desfășurare a perfectiunii lui Dumnezeu. În ultima sa lucrare Fechner, batran dar plin de speranță, contrasta aceasta vesela "vedere de zi" a lumii "vedere de noapte" a materialismului. Activitatea lui Fechner în estetică este, de asemenea, importanta. El a efectuat experimente pentru a arăta că anumite forme abstracte și proporțiile sunt în mod natural plăcute simțurilor noastre, si a dat cateva ilustratii noi de lucru de asociere estetica. Poziția lui Fechner referitoare la predecesori și contemporani nu este foarte puternic definita. El a fost un discipol la distanță al lui Schelling, a învățat mult de la Herbart și Weisse și a respins cu hotarare Hegel și monadismul lui Lotze.

O alta lege (a orbirii partiale) pe care Fechner o formulează este:

 E=k \log x+c,

unde:

  • K si c sunt constante specifice fiecărui analizator,
  • E -reprezintă intensitatea stimulului
  • X –este stimulul

\log x -reprezinta rata de progresie geometrică a intensității stimulului.

S-a preocupat și de perfecționarea legilor lui Ohm, efectuând diverse cercetări în domeniul electricității, îmbunătățind electroscopul lui Bohnenberg.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1825: Vergleichende Anatomie der Engel, lucrare umoristică
  • 1830 - 1833: Repertorium der neuen Entdeckungen in der Chemie
  • 1824: Stapelia Mixta, o lucrarea umoristică
  • 1832: Repertorium der Experimentalphysik
  • 1836: Das Büchlein vom Leben nach dem Tode, lucrare care a fost tradusă și în engleză
  • 1848: Nanna oder über das Seelenleben der Pflanzen (lucrare semnată cu Dr. Mises)
  • 1851: Zend-Avesta oder über die Dinge des Himmels und des Jenseits
  • 1860: Elemente der Psychophysik, cea mai valoroasă lucrare a sa.

A publicat, de asemenea, lucrari chimice și fizice și a tradus lucrări chimice de Jean-Baptiste Biot și Louis Jacques Thénard din limba franceză.

Memoriile sale au apărut în publicațiile anuale ale lui Schweiger și Pogendorff. Biografia lui Fechner a fost scrisă de Kuntze Gustav sub titlul: Theodor Fechner (Mises), ein deutsches Gelehrtenleben, apărută în 1892 la Leipzig.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Localitate situată aproape de Muskau, în Niederlausitz și care pe atunci aparținea Sfântului Imperiu Roman.