Gustav Theodor Fechner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gustav Theodor Fechner
Casa natală Fechners din Żarki Wielkie (Groß Särchen)
Placă memorială pe casa unde a trăit și murit în Leipzig
Casa în care a trăit și murit Gustav Theodor Fechners din Leipzig

Gustav Theodor Fechner (n. 19 aprilie 1801, Groß Särchen[1], Bad Muskau - d. 18 noiembrie 1887, Leipzig) a fost un psiholog, fizician, medic german, mai târziu întemeietor al psihologiei experimentale și psihofizicii. El a inspirat mulți oameni de știință și filozofi de-a lungul mai multor secole.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia unui preot evanghelic. Familia se mută în anul 1815 din Żarki Wielkie la Dresda. Acolo a învățat la Kreuzschule, fiind însă dat afară după jumătate de an prin cuvintele: „Sie müssen fort, Sie können bei uns nichts mehr lernen.“ (Trebuie să plecați, Dumneavoasră nu mai putți învăța la noi). Se înscrie ca student la Universitatea din Leipzig. I-a ascultat pe Ernst Heinrich Weber la filozofie și Carl Brandan Mollweide la algebră , pe de altă parte ramânând un autodidact, fiind fascinat de naturalistul Lorenz Oken. În 1819 își ia licența, 1823 devine magister și conferențiar. În ciuda promovării examenului medical, și-a castigat existența prin munca literară. Începând cu 1824, a tradus cele mai importante manuale de fizica si chimie de Jean-Baptiste Biot și Louis Jacques Thenard. În 1833 s-a căsătorit cu Fechner Clara Volkmann. Devine profesor de fizică în 1834 la Universitatea din Leipzig, oraș în care își va petrece tot restul vieții. În 1835 a devenit director al Institutului de Fizică recent deschis, care este considerat unul dintre cele mai vechi din Germania.[2] În 1839 a trebuit să renunțe din motive de sănătate la funcția de profesor de fizica, după ce a contractat o afectiune a ochilor in timp ce studia fenomenele de culoare și lumină. Tulburat grav de problemele medicale de vedere, capătă o afinitate pentru problemele psihofizicii. După recuperare, s-a orientat spre studiul minții și al relațiilor dintre corp și minte, oferind lecturi publice cu privire la subiectele pe care cărțile sale le trata.

Fondul său conceptual este cel al idealismului obiectiv: el afirmă despre conștiință că este peste tot în Univers, corpurile cerețti fiind însuflețite, iar materia nu este decât o umbră a psihicului. A vrut să demonstreze aceste idei cu ajutorul matematicii și a experimentului.

În ianuarie 1830 a fondat, împreună cu editorul Leopold Voß Chemisches Zentralblatt.[3] În 1846, Fechner a fost cofondator al Academiei de Științe din Leipzig.

Fechner este considerat fondatorul psihofizicii, relația dintre obiect, stimulul fizic și senzație (produce percepție).

Lucrarea epocală a lui Fechner a fost Elemente der Psychophysik (1860). El pornește de la conepția lui Baruch Spinoza, conform căreia faptele trupului și faptele conștientului, deși nu sunt reductibile una la cealaltă, sunt fețe diferite ale unei realități. Originalitatea sa constă în încercarea de a descoperi o relație matematică exactă între ele. Rezultatul cel mai faimos al investigațiilor sale este cunoscut sub numele de legea Weber-Fechner, care poate fi exprimată după cum urmează:

"Pentru ca intensitatea unei senzatii sa poata crește în progresie aritmetică, stimulul trebuie să crească în progresie geometrică." Deși exploatata cu succes doar în anumite limite, legea s-a dovedit a fi extrem de utilă. Din păcate, de la teoria solida că intensitatea unei senzații creste prin sporirea definita a stimulului, Fechner a fost condus la postulatul unitatii de senzație, astfel încât orice senzație ar putea fi considerată ca fiind compusă din n unități. ”Senzațiile, a argumentat el, fiind astfel reprezentare de numere, psihologia poate deveni o știința ”exactă”, susceptibilă de tratament matematic. Formula lui generală pentru identificarea numărul de unități, în orice senzație este :

S = C \log R

Unde:

S reprezinta senzația,

R stimulare estimata numeric, și

C o constantă care trebuie să fie determinata separat, prin experiment, în special, pentru fiecare grad de sensibilitate.

Acest raționament al lui Fechner a dat naștere la o masă mare de controverse, dar greșeala fundamentală în ea este simplă. Deși stimulii sunt compozite, senzațiile nu sunt. "Fiecare senzație", spune profesorul James, "se prezintă ca o unitate indivizibilă, și este destul de imposibil de a citi orice semnificație clară în ideea că acestea sunt masele de unități combinate." Totusi, ideea de măsurare exacta a senzației a fost fructuoasă, și în principal prin influența sa asupra lui Wundt, Fechner a fost tatăl "noii" psihologii a laboratoarelor care investighează facultățile omului cu ajutorul aparatelor științifice exacte. Deși el a avut o influență mare în acest departament special, discipolii filosofiei sale generale sunt puțini. Concepție sa despre lume este foarte animistă. El simte fiorul de viață pretutindeni, în plante, pământ, stele, universul total. Omul se află la jumătatea distanței dintre sufletele de plante și sufletele de stele, care sunt îngerii. Dumnezeu, sufletul universului, trebuie să fie conceput ca având o existență asemănătoare oamenilor. Legile naturale sunt doar moduri de desfășurare a perfectiunii lui Dumnezeu. În ultima sa lucrare Fechner, batran dar plin de speranță, contrasta aceasta vesela "vedere de zi" a lumii "vedere de noapte" a materialismului. Activitatea lui Fechner în estetică este, de asemenea, importanta. El a efectuat experimente pentru a arăta că anumite forme abstracte și proporțiile sunt în mod natural plăcute simțurilor noastre, si a dat cateva ilustratii noi de lucru de asociere estetica. Poziția lui Fechner referitoare la predecesori și contemporani nu este foarte puternic definita. El a fost un discipol la distanță al lui Schelling, a învățat mult de la Herbart și Weisse și a respins cu hotarare Hegel și monadismul lui Lotze.

O alta lege (a orbirii partiale) pe care Fechner o formulează este:

 E=k \log x+c,

unde:

  • K si c sunt constante specifice fiecărui analizator,
  • E -reprezintă intensitatea stimulului
  • X –este stimulul

\log x -reprezinta rata de progresie geometrică a intensității stimulului.

S-a preocupat și de perfecționarea legilor lui Ohm, efectuând diverse cercetări în domeniul electricității, îmbunătățind electroscopul lui Bohnenberg.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Memoriile sale au apărut în publicațiile anuale ale lui Schweiger și Pogendorff. Biografia lui Fechner a fost scrisă de Kuntze Gustav sub titlul: Theodor Fechner (Mises), ein deutsches Gelehrtenleben, apărută în 1892 la Leipzig.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Localitate situată aproape de Muskau, în Niederlausitz și care pe atunci aparținea Sfântului Imperiu Roman.
  2. ^ Aus der Geschichte eines der ältesten physikalischen Institute Deutschlands. Zugriff am 7. Dezember 2012.
  3. ^ History of Chemisches Zentralblatt. Auf: Zentralblatt.ethz.ch/en/history.html, abgerufen am 22. Januar 2014.