Guguștiuc

Guguştiuc cuibărind

Streptopelia decaocto

Guguștiucul^[1](Streptopelia decaocto Frivaldszky, 1838) este o pasăre sedentară din familia Columbidae,^[2]ordinul Columbiformes, asemănătoare cu porumbelul sălbatic. Are penajul cenușiu-brun pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât, lungimea de circa 28 cm și este originar din Asia Mică.

Prin anii 1920, guguștiucii au invadat toată Europa, ajungând până în Anglia și Suedia. Aici au găsit o nișă ecologică liberă, în care s-au putut instala. Nu interferează cu pormbeii de oraș, care au alte obiceiuri decât ale lor. În timp ce perechile de guguștiuci își apără teritoriul de alte perechi din aceeași specie, porumbeii nu au astfel de teritorii delimitate. Guguștiucii cuibăresc în copaci, în timp ce porumbeii în construcții antropice, ca balcoane, poduri, șoproane, astfel că, practic, nu există competiție pentru locul de cuibărit. Nici hrana, care este suficientă în orașe, nu constituie subiect de competiție.^[3] Este o pasăre sedentară, care cuibărește însă numai în localități sau în imediata apropiere a acestora, pentru a fi la adăpost de păsările răpitoare de ouă ca stăncuța, coțofana, gaița, cioara grivă.

Cuibărește aproape în tot timpul anului, putând scoate 3-5 rânduri de pui între lunile martie și noiembrie. Ponta, din 2 ouă albe, este clocită ca și la celelalte columbide, alternativ de ambii părinți. Incubația durează 14-16 zile, după care puii mai sunt acoperiți de părinți, circa 10 zile. Puii sunt hrăniți cu o secreție generată de gușa părinților.

Regional se numește și porumbel-turcesc.

Note

1. ^  ro Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic
2. ^  en Streptopelia decaocto Frivaldszky, 1838 (Eurasian Collared Dove)
3. ^  ro Gavril Niac: Mediul biotic. Note de curs. Relații

Legături externe

• Streptopelia decaocto (guguștiuc)

Bibliografie

• Călăuză în lumea plantelor și animalelor, Constantin Pârvu, Stoica Godeanu, Laurențiu Stroe, Editura Ceres, București, 1985