Grupul de Acțiune Banat

Grupul de Acțiune Banat (în germană Aktionsgruppe Banat) a fost gruparea tinerilor autori contestatari de limbă germană din Timișoara care a existat între anii 1972 și 1975. Denumirea oficială sub care a funcționat era Cenaclul Universitar al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara .

Data de "naștere" a grupului este considerată a fi 2 aprilie 1972, când în suplimentul pentru studenți Universitas al ziarului Neue Banater Zeitung au fost publicate opiniile rezultate la o masă rotundă pe tema situației tinerei generații, cu ilustrarea ei ideologică și social-politică în literatură.

Din acest grup au făcut parte:

• Albert Bohn
• Rolf Bossert
• Werner Kremm
• Johann Lippet
• Gerhard Ortinau
• Anton Sterbling
• William Totok
• Richard Wagner
• Ernest Wichner

Membrii grupului se formaseră ca scriitori încă de pe când erau în ultimul an de liceu. Ajunși la facultate, lucrările lor au început să fie publicate în revista Neue Literatur din Bucuresti, unde Gerhardt Csejka era redactor-principal. Acesta venea din când în când la Timișoara, discuta textele cu ei, le spunea ce e de publicat și ce nu, ce credea că nu va trece de cenzură.

Membrii grupului publicaseră sau prezentaseră în public poezii și eseuri cu un conținut în care se refereau direct la regimul existent în România, denunțându-i atât forma cât și fondul. Prin starea lor de spirit protestatară, în operele lor criticau acolo populismul, propaganda care denatura realitățile României, nehotărârea populației în fața unui sistem politic ce arăta o indiferență totală față de om.

William Totok declara într-un interviu, în august 2002, că Aktionsgruppe Banat s-a constituit în anul 1972 ca o grupare a unor tineri autori care, în mod programatic, încercau să creeze o literatură neconvențională, angajată în sensul adevărat al cuvântului, axată pe o perspectivă declarat social-critică, opusă unui estetism elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată. Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale "Grupului Vienez" sau a poeziei muzicii rock. Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent. .

Într-o "Notă informativă" trimisă securității în 10.10.1974 Sursa: "SANDU" se regăsește următoarea caracterizare: În general se poate aprecia că acești tineri din „Aktionsgruppe Banat", sînt inteligenți, au citit mult, sînt la curent cu literatura de astăzi în limba română, cu cea din R.D.G., R.F.G., Austria. În vocațiile lor cu precădere lirică, au și proză scurtă – autorii sînt tributari ai unor curente de înnoire pe tărîm literar, curente care s-au răsfrînt într-o formă sau alta mai în toate țările. Ceea ce li se poate reproșa din punct de vedere literar este un oarecare avantgardism împerecheat cu ermetism, ceea ce a dus la o serie de rezerve față de acest grup, mai ales din partea generației mai vîrstnice de scriitori de limbă germană din Timișoara. – Din punct de vedere literar grupul și-a propus să depășească așa-zisul provincialism din literatura germană din România, căutând un contact mai direct cu literatura modernă. ... Din punct de vedere politic membrii grupului sînt foarte interesați de evenimentele politice interne și externe (De ex. în toamna anului trecut au organizat o șezătoare literară la Casa de cultură a studenților pe tema solidarității cu poporul chilian). De asemenea se ocupă cu probleme ale populației germane din țara noastră, cum își găsesc reflectarea în literatura de limbă germană.-

În toamna lui 1975, Wagner, Totok și Ortinau, împreună cu susținătorul lor cel mai activ, criticul Gerhardt Csejka, sunt arestati și interogați cu privire la programul și la presupusele intenții „conspiraționiste“ ale grupului. La scurt timp, Totok a fost reținut din nou și închis aproape nouă luni de zile. La ieșirea sa din închisoare, la sfârșitul lunii iunie 1976, grupul nu mai exista ca atare.

Iată ce relatează Gerhardt Csejka cu privire la acțiunea securității:

În octombrie 1975, la o întâlnire a grupului de la Timișoara, Totok i-a invitat pe toți la casa sa părintească din Comloșu Mare. În timp ce grupul se deplasa spre Comloșu Mare, pe la zece seara, înainte de a intra în Jimbolia, o patrulă de grăniceri i-a oprit și i-a legitimat. Au fost lăsați să plece, dar după ce au trecut de Jimbolia au fost opriți din nou, inclusiv cu un foc de trasor în aer. Au fost cu toții dați jos din mașini și urcați într-o dubă, cu care au fost duși la pichetul din Jimbolia, unde au fost ținuți toată noaptea cu fața spre perete, fără a avea voie să vorbească. Dimineața au fost interogați la Jimbolia și au fost întrebați de ce au vrut să treacă granița. De aici au fost duși la Timișoara, la sediul Securității.

Au fost percheziționați la pielea goală, li s-au luat curerelele și șireturile. Au fost despărțiți, câte doi într-o celulă. Au fost duși la Procuratură, unde au fost ținuți o săptămână, fiind interogați în fiecare zi. Tema interogatoriilor se schimba. De la tentativa de trecere ilegală a frontierei s-a mers la interogatorii despre literatură, despre textele publicate. La interogatorii, Csejka le-a spus că ei au înțeles greșit mesajele și că, de fapt, membrii grupului erau neo-marxiști, ceea ce era adevărat.

După o săptămână, li s-a dat drumul, dar au continuat presiunile asupra lor, inclusiv ascultarea telefoanelor..

Rând pe rând, membrii grupului au părăsit România, din cauza climatului de presiune și a cenzurii la care erau supuși. Werner Kremm este singurul membru al Grupului care a rămas în România.

Herta Müller, Horst Samson, Roland Kirsch, Helmuth Frauendorfer și Werner Söllner, care sunt adesea citați în legătură cu Grupul de acțiune, nu au fost, de fapt, membri ai acestui grup. Ei au activat în cenaclul Asociației Scriitorilor din Timișoara, cenaclul "Adam Müller-Guttenbrunn" (Literaturkreis), care a funcționat în Timișoara între 1968 și 1989, cenaclu în care mulți membri proveneau din fostul "Aktionsgruppe Banat". Între menbrii fondatori ai cenaclului Adam-Müller-Guttenbrunn s-au numărat, Nikolaus Berwanger, Franz Liebhard, Ludwig Schwarz, Hans Kehrer și Eduard Schneider. Ulterior li s-au alăturat și scriitori tineri, între care foștii membri ai Grupului de Acțiune Banat, Richard Wagner, Gerhard Ortinau, William Totok, Rolf Bossert, Ernest Wichner, și prietenii lor Werner Söllner și Herta Müller.

Poetul român Andrei Bodiu, citindu-și după Revoluția română din 1989 dosarul de Securitate, a aflat cu uimire că a fost urmărit de Securitate pentru simplul fapt că, fiind student la Facultatea de Litere din Timișoara, a stat câteva ore de vorbă cu William Totok.

Bibliografie

• William Totok: Die Zwänge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumänien, Hamburg, 1988
• William Totok: Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri, Iași, 2001
• Ernest Wichner (ed.): Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien. Texte der Aktionsgruppe Banat, Frankfurt am Main, 1992[1]
• Anton Sterbling: "Am Anfang war das Gespräch”. Reflexionen und Beiträge zur „Aktionsgruppe Banat” und andere literatur- und kunstbezogene Arbeiten, Hamburg, 2008
• Diana Schuster: Die Banater Autorengruppe: Selbstdarstellung und Rezeption in Rumänien und in Deutschland, Konstanz, 2004
• Olivia Spiridon: Untersuchungen zur rumäniendeutschen Erzählliteratur der Nachkriegszeit, Oldenburg, 2002
• Sabina Kienlechner: „»Unter dem Einfluss der bürgerlichen Ideologie«. Die »Aktionsgruppe Banat« in den Akten der Securitate”, in: Sinn und Form, 62. Jg., Heft 6, November/Dezember 2010, S. 746-769.

Legături externe

• Ernest Wichner, „poet german din România“
• Mircea Rusnac – Aktionsgruppe Banat, fenomen al disidenței minoritare în România anilor 1970-1980
• Documente originale din arhivele Securității (păstrate la ACNSAS), postate pe blogul revistei Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik