Grotta Gigante

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grotta Gigante
Grotta Gigante.jpg
Harta cu amplasarea peșterii
Loc-Grotta Gigante.png
descoperită în 1840
deschisă din 1908
{{{punct-3}}} {{{descrie3}}}
{{{punct-4}}} {{{descrie4}}}
{{{punct-5}}} {{{descrie5}}}
{{{punct-6}}} {{{descrie6}}}
{{{punct-7}}} {{{descrie7}}}
{{{punct-8}}} {{{descrie8}}}
{{{punct-9}}} {{{descrie9}}}
{{{punct-11}}} {{{descrie11}}}
{{{punct-12}}} {{{descrie12}}}
{{{punct-13}}} {{{descrie3}}}
{{{punct-14}}} {{{descrie14}}}
{{{punct-15}}} {{{descrie15}}}


Coordonate: 45°42′33″N 13°45′49″E / 45.70917°N 13.76361°E / 45.70917; 13.76361

Grotta Gigante, cunoscută și sub numele de Riesengrotte sau Grotta di Brisciachi, este o peșteră de mari dimensiuni din carstul triestin italian. Galeria principală are 107 m înălțime, 65 m lățime și 160 m lungime aducându-i în anul 1995 titlul Guiness Book de cea mai mare, încăpătoare peșteră turistică. Peștera conține stalactite și stalagmite de mari dimensiuni, multe de o mare frumusețe. Un tip particular de stalagmite este cel sub formă de „teancuri de farfurii”; acestea s-au format prin căderea picăturilor de apă de la o înălțime de 80 m depunând carbonatul de calciu pe o arie mare.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Peștera a fost explorată pentru prima dată de către Antonio Federico Lindner în 1840. În acea perioadă Carstul din jurul orașului Trieste era cercetat pentru a se găsi apa râului Timavo în subteran, necesară alimentării cu apă a orașului Trieste și pentru a planifica construcția unui apeduct. În 1897 peștera a fost cartată în întregime de către Andrea Perko, în 1905 echipată în mod corepunzător pentru vizitarea ghidată turistică iar în 1908, inaugurată. După cel de-al doilea Război Mondial, în anii '20 Societatea Alpină Iuliană a devenit proprietar al peșterii. Turismul a început să fie practicat în mod intensiv din 1957 când peștera a fost electrificată, descoperindu-se noi perspective și detalii.

Legături externe[modificare | modificare sursă]