Groma
Groma sau gruma (derivat din cuvântul grecesc gnomon - γνωμων, care înseamnă „ pătrat”) a fost instrumentul de bază pentru măsurători al topografilor (agrimensorilor) din Roma antică.
Descriere[modificare | modificare sursă]
Instrumentul în sine avea un design simplu, fiind format din două brațe orizontale așezate pe un lagăr mobil fixat pe o tijă verticală, înaltă de cca. 1,5 - 2 metri, cu un vârf metalic (de obicei din bronz) la capătul care era pus pe sol. Fiecare din cele patru brațe avea agățat câte un fir cu plumb la capete, la distanțe egale, iar al cincilea fir cu plumb era fixat în centru, la intersecția celor două brațe orizontale ale „crucii agrimensorului”, cum mai era denumit instrumentul care era folosit pentru a trasa aliniamente și unghiuri drepte. De obicei, groma era făcută din lemn cu piese metalice speciale pentru a fi mai rezistentă la uzură.[1]
Instrumentul pare să fi provenit din Mesopotamia, de acolo a fost importat de greci în secolul al IV-lea î.Hr., apoi de la greci a ajuns la etrusci și, prin ei, la romani.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ en The Groma: The Tool That Built An Empire - h2g2.com, accesat la 5 noiembrie 2014
- ^ en Hong-Sen Yan & Marco Ceccarelli, International Symposium on History of Machines and Mechanisms: Proceedings of HMM 2008, Ed. Springer, 2009
