Grigore Sălceanu
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Grigore Sălceanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Galați, România |
| Decedat | (79 de ani)[1] Constanța, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet dramaturg |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Grigore Sălceanu (n. , Galați, România – d. , Constanța, România) a fost un poet și dramaturg român, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.
Biografie[modificare | modificare sursă]
După studiile primare de la Galați a continuat studiile liceale la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, liceul Spiru Haret din Tulcea și Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța.
Din 1922 a urmat Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București. În acest timp a frecventat și cenaclul literar condus de criticul Mihail Dragomirescu.
A continuat studiile la Sorbona, unde a urmat cursurile unor profesori ca Daniel Mornet, André Le Breton, Gustave Michaud.
După terminarea studiilor și întoarcerea în țară a fost numit profesor la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, devenind titularul catedrei de limba franceză. Ca profesor, a început să colaboreze la revistele: Analele Dobrogei, Convorbiri literare, Ritmul vremii, Salonul literar, Făt-Frumos și Universul literar.
În 1936 a întemeiat la Constanța un cenaclu literar, pe care l-a condus timp de 20 de ani, îndrumând tinerele talente dobrogene.
Grigore Sălceanu s-a ocupat și de traduceri, traducând din limba franceză în română poemele Omul și marea de Charles Baudelaire, Napoleon II de Victor Hugo și Nevermore de Paul Verlaine.
Grigore Sălceanu a tradus în limba franceză poemul Luceafărul de Mihai Eminescu și poeziile populare Miorița și Meșterul Manole.
Scrieri[modificare | modificare sursă]
Volume de versuri:
- Flori de mare (1928)
- Fierbea azi-noapte marea (1933)
- Basmul Smeilor (poeme feerice) (1934)
- Feerie (1936)
- Nopți pontice (1937)
- Fata de împărat (1941)
- Poemul creațiunii (1942)
Dramaturgie:
- Ovidius, (tragedie în cinci acte)
- Tropaeum Traiani (dramă în versuri)
Ambele piese au fost jucate pe scena Teatrului Dramatic din Constanța.
- Decebal (piesă în versuri)
- Turnul de rubin (piesă în proză)
- Țara vânturilor (piesă în proză)
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul pentru poezie al Institutului de literatură pentru traducerile din lirica franceză (1925)
- Premiul de poezie Ioan N. Roman (1934,)
- Premiul Adamachi decernat de Academia Română, pentru poemul Fata de împărat (1943)
A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Grigore Sălceanu, Autoritatea BnF
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971.