Grigore N. Filipescu
| Grigore N. Filipescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (51 de ani) Geneva, Geneva, Elveția |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist avocat politician inginer diplomat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Deputat al României | |
| Partid politic | Partidul Conservator |
| Alma mater | Lycée Louis-le-Grand Universitatea din Paris ETH Zürich |
Modifică date / text  | |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Grigore N. Filipescu (n. , București, România – d. , Geneva, Geneva, Elveția) a fost un avocat, inginer, om politic și ziarist român. A fost primul dintre cei cinci copii ai lui Nicolae Filipescu și ai Mariei Blaremberg. A fost membru al Partidului Conservator-Democrat, al Partidului Poporului, iar, din 1929, a înființat Liga Vlad Țepeș. A fost director al ziarului Epoca.
Grigore N. Filipescu, un oportunist „disponibil pentru orice”, ale cărui servicii au fost răsplătite cu funcția de director al Societății de Telefoane, prin mijlocirea căreia se puteau intercepta convorbirile, a întreprins în ziarul Epoca o campanie de discreditare și de compromitere a lui Barbu A. Știrbey[1] care a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea. Zevzec de o isterie deșuchiată, este caracterizarea pe care i-o face Grigore Gafencu.[necesită citare]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Dumitru Hâncu, Schițe pentru un tablou de epocă (1930-1940), editura Vivaldi, București, 2010, ISBN 973-150-050-8
 | Acest articol despre un politician este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |