Gottlob, Timiș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gottlob)
Gottlob
(germană Gottlob
maghiară Kisösz)
—  sat și reședință de comună  —
Gottlob se află în România
Gottlob
Gottlob
Gottlob (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°56′9″N 20°42′42″E ({{PAGENAME}}) / 45.93583°N 20.71167°E

Țară România
Județ Timiș
ComunăGottlob


Altitudine85 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total1.557 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal307251

Prezență online

Gottlob (germană Gottlob, în trad. "Laudă lui Dumnezeu", maghiară Kisősz) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Satul a fost întemeiat în 1770-71 de niște coloniști germani. În memoriile sale, Eugénie Odescalchi a consemnat anecdota că, atunci când membrii primului grup de germani au ajuns la granița viitoarei așezări după o călătorie obositoare, au exclamat cu bucurie „Gottlob!” adică „Slavă Domnului!”, de unde și numele așezării.[1]

Istoricul maghiar Samu Borovszky scrie despre așezare în lucrarea sa intitulată Torontál vármegye községei (Așezările din Comitatul Torontal):

Kisősz, un sat mare de-a lungul liniei de cale ferată Kikinda-Arad. ... Acest loc a fost întemeiat în 1770-71 de către Hildebrand, un consilier din Timișoara, cu niște germani, pentru care au fost construite 203 de case. Numele localității nou formate a fost Gottlob. În 1771 a fost creată deja o școală. Localitatea a fost cumpărată în 1781 de baronul general Antal Lipthay, după care fiul său, baronul Frigyes Lipthay, a devenit proprietarul satului. În 1836 și 1873, holera a devastat locuitorii. Pentru a comemora sfârșitul epidemiei din 1836, locuitorii au ridicat o coloană de imagine sacră, care a fost renovată în 1911. Biserica Romano-Catolică a fost reconstruită în 1866-67.”

Surse[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Odescalchi Eugénie: Egy hercegnő emlékezik. Gondolat, Budapest, 1987. 138 oldal.