Gordon Tullock
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gordon Tullock (născut la 13 februarie 1922 în Rockford, Illinois) este profesor de analiza economică a dreptului la George Mason University din Arlington, Virginia.
Tullock a primit doctoratul în drept de la University of Chicago în 1947.
A publicat peste 150 de articole şi 16 cărţi.
A publicat, în 1962, împreună cu James M. Buchanan The Calculus of consent Calculul consensului: Fundamente logice ale democraţiei constituţionale, tradusă în limba română de Paul Fudulu (Bucureşti: Editura Expert, 1995). Aceasta este una dintre cărţile fundamentale pentru teoria instituţiilor.
[modifică] Analiza economică a instituţiilor în The New World of Economics
The New Word of Economics: Explorations Into the Human Experience, scrisă de către Gordon Tullock împreună cu Richard B. McKenzie, este o introducere accesibilă în analiza economică a instituţiilor şi a fenomenelor sociale în general. Ideea de bază a acestei lucrări este aceea ca analiza economică poate fi aplicată şi in studiul unor domenii considerate trediţional a fi distincte şi care ar beneficia de metode specifice de analiză. Dintre acestea pot fi enumerate: relaţiile interumane, politica, educaţia şi altele.
[modifică] O abordare economică în studiul comportamentului uman
În primul capitol, autorii işi precizează direcţia de studiu şi definesc o serie de concepte pe care ei le consideră a fi specifice analizei economice. Astfel, ceea ce diferenţiază economia şi analiza aconomică de orice altă perspectivă este obişnuinţa de a gândi în termeni de alternative şi decizii. Iar conceptele specifice acestei gândiri sunt următoarele:
- abstractizare= dată fiind complexitatea lumii, precum şi faptul ca avem o capacitate intelectuală limitată, ecomonia, la fel ca alte discipline, trebuie să lucreze cu modele pe care le consideră reprezentative.[1]
- valori=economia este o ştiinţă amorală, care nu spune cum ar trebui sa stea lucrurile, ci analizează felul in care se prezintă ele.[2]
- individ=doar indivizii sunt agenţi care acţionează, niciodată grupurile. Ceea ce unii numesc acţiuni ale unor grupuri nu sunt decât sume ale acţiunilor componentilor acelor grupuri.
- comportament raţional=in viziunea economiştilor, omul este văzut ca acţionând motivat de o nemulţumire, de o dorinţă, şi ca având un scop: să obţină cât mai mult din ceea ce îi place şi cât mai puţin din ceea ce îi displace. Astfel, orice individ raţoinal va avea un comportament predictibil.
- cost=orice acţiune umană înseamnă alegeri intre alternative relevante şi orice alegere implică nişte costuri. Costul preferării unei variante este egal cu valoarea celei mai dorite alternative la care renunţi.[3]
- costul marginal=consumarea oricărui bun se face gradual, nu integral in acelaşi timp. Adică orice bun este impărţit in unităţi ale acelui bun. Şi fiecare uniate aduce cu sine o "cantitate" de satisfacţie şi un cost, specifice, diferite de cele ale oricărei unităţi anterioare sau ulterioare. Astfel, cu fiecare nouă unitate, costul fiecărei unităţi adiţionale( costul marginal) creşte iar beneficiul scade.
- cerere=un individ continuă să consume un bun până când costul marginal al unei unităţi adiţionale este egal cu utilitatea ei marginală (beneficiile produse de acea unitate din bun). Aceasta este regula echimarginalităţii. Când sunt două bunuri concurente, este avută în vedere relaţia dintre raporturile cost/utilitate ale acelor două bunuri şi unul va fi preferat până când raporturile ajung la aceeaşi valoare. Dacă preţul unuia scade, cantitatea cumpărată va creşte, chiar dacă utilitatea rămâne neschimbată.[4]
[modifică] Nu orice merită făcut, merită făcut bine
Una dintre presupoziţiile de bază ale comportamentului raţional uman este aceea că orice om va prefera mai multă calitate decât mai puţină, in aproape orice situaţie. Cu toate acestea, putem observa ca oamenii se mulţumesc deseori cu mai puţin decât cel mai bun lucru posibil. Acest lucru se datorează costurilor mari implicate de calitate. Un individ raţional va creşte nivelul calitativ al lucrului pe care îl face până când beneficiul adus de fiecare nouă unitate de calitate este egal cu costurile acelei noi unităţi de calitate. Problema costurilor este una subiectivă, fiecare individ valorizând diferit resursele angrenate in orice decizie luată.[5]
[modifică] Relaţii interpersonale
[modifică] Comportamentul sexual
[modifică] Exploatarea afectivă
[modifică] Căsătorie, divorţ şi familie
[modifică] Producţia de copii
[modifică] Fărădelege şi lipsă de onestitate
[modifică] Baza economică a legii
[modifică] Aspecte economice ale fărădelegii
[modifică] Înşelătorie şi minciună
[modifică] Politică, birocraţie şi grupuri
[modifică] Alegerile prezidenţiale
Într-un sistem politic cu două partide sau cu mai multe partide, dar in care doar două îşi dispută puterea, cele două partide vor tinde către centru. Reprezentând totalitatea alegătorilor pe o axă, cei mai mulţi se vor situa spre centru, nu spre extreme. Şi, presupunând ca există un centru[6], situarea unui candidat oricum altfel decât aproximând acest centru, îl va costa pe acel candidat atâţia alegători câţi sunt între punctul unde a ales să se situeze şi centru. În plus, cu cât se va depărta mai mult, oponentul său se va situa mai aproape de centru, dar în aceeşi direcţie ca şi el, în speranţa de a-i prinde pe toţi acei alegători.
[modifică] Întreprinzători birocratici
Oamenii agajaţi în sistemul birocratic(în aceeaşi măsură ca şi politicienii) sunt la fel ca oricare alţii, având perferinţele şi interesele lor. Potrivit autorilor, a considera că ei iau decizii pe considerente morale, total independente de interesele lor este eronat. La fel ca oricare alţi agenţi de pe piaţă, ei caută să îşi creeze avantaje. Una dintre rezultatele acestui proces este faptul ca toţi ceilalţi indivizi rămân dezavantajaţi. Um mod prin care urmărirea intereselor birocraţilor este dezavantajoasă pentru oameni este risipirea banilor daţi de stat. Pentru a dobândi bani, influenţa, statut social sau orice urmăresc şefii departamentelor, ei pot investi în extinderea sau redecorarea biroului, înfiinţarea de filiale, cu posibilitatea avansării sau retrogadării angajaţilor ş.a.m.d. În plus, atunci când o agenţie sau un departament trebuie sa facă un lucru, preţul pe care statul trebuie să-l plătească nu va fi niciodată cel mai mic. În lipsa concurenţei, statul nu are nici un control aupra diferenţei dintre costul efectiv şi preţul cerut de agenţia sau departamentul în cauză. Soluţia propusă de autori este ca statul să preia modelul pieţei. ori de câte ori un proiect trebuie făcut şi sunt vizaţi bani de la buget, diferitele departamente interesate, chiar şi firme private, ar trebui să vină fiecare cu proiectele lor şi cel mai bun să fie ales.
[modifică] Revolte şi panică
Autorii constată ca există două explicaţii pentru fenomenele asociate cu revoltele maselor: 1)condiţiile de viaţă sunt aspre şi oamenii se răsvrătesc sau 2)există o "psihologie a masei", ceva care îi determină pe oameni să facă lucruri pe care nu le-ar face în mod normal. Totuşi, spun ei, explicaţia comportamentului indivizilor este alta şi este mult mai simplă. Independent de factorii care declanşează revolta[7], ceea ce se petrece in fiecare caz şi ceea ce poate explica aceste fenomene este faptul că se schimbă costurile pentru cei implicaţi. Ideea lor este că multă lume ar vrea uneori să distrugă, din diverse motive. Dar, în mod normal, costurile sunt foarte mari şi riscul de a fi prins este prea mare, aşa că astfel de acte sunt izolate. În timpul unei revolte lucrurile se schimbă. Presupunând că un singur individ din mulţime aruncă o piatră, ceea ce este putin probabil, şi chiar presupunând că poliţia îl identifică pe acela, şansele ca el sa fie arestat sunt mult mai mici decât de obicei. Priorităţile sunt altele. Pentru a discuta despre panică, autorii iau un exemplu de fenomen care acum nu se mai petrece, dar care a fost cât se poate de real: sălile de teatru care luau foc. În acestea, pericolul de a muri din cauza arsurilor era reletiv mic, comparativ cu cel de a muri strivit de tavanul foarte greu, care se prăbuşea. Interesul oricui din sală era să iasă cât mai repede, iar modul cel mai simplu de a obţine ceea ce işi dorea fiecare era să iasă înaintea tuturor. Fiecare, cu cât lăsa mai puţini oameni să iasă inaintea sa, cu atât mai repede era în siguranţă. Nu ar trebui să ne mire, conchid autorii, că majoritatea victimelor acestor teatre sunt de fapt victime ale celorlalţi, care îi calcă in picioare pentru a scăpa.
[modifică] Finanţele şi politicile maselor
[modifică] Inevitabilitatea taxelor şi consecinţele lor
[modifică] Curba Laffer
[modifică] Rent–seeking
Pentru rent-seeking, vezi articolul
[modifică] Plată egală pentru muncă egală
[modifică] Colegiul şi educaţia universitară
[modifică] Locul universităţii
[modifică] Comportamente de învăţare
[modifică] Despre poluare
[modifică] Economia şi vecinii săi din punct de vedere ştiiţific
[modifică] Nevoi de bază şi comportament uman: o trecere prin psihologie
[modifică] Raţionalitatea în ştiinţele umane şi non–umane
[modifică] Sociobiologie
[modifică] Un cuvânt de despărţire
[modifică] Unde ne situăm?
[modifică] Note
- ^ Lucrul cu modele poate aduce după sine critici care să acuze irealismul teoriei. Acestora li se poate răspunde că nu realismul este criteriul de judecată al unei teorii economice, ci capacitatea de a explica fenomenele studiate, precum şi acurateţtea predicţiilor date.
- ^ Având în vedere valorile şi comportamentul indivizilor, o teorie economică poate propune imbunătăţiri care să fie aduse instituţiilor, dar niciodată nu va incerca să schimbe acele valori sau comportamentul indivizilor.
- ^ Acest tip de cost este cunoscut şi sub numele de cost de oportunitate. Dar nu este sigurul tip de cost existent. Mai există preţul exprimat in bani, al unui obiect, costul de timp sau de alte resurse ale individului: energie, dispoziţie, etc
- ^ Aceasta esre regula cererii şi este valabilă şi în alte situaţii: cu cât costul unui lucru creşte, el va fi mai puţin dorit şi cu cât costul scade,el va fi dorit mai mult sau în cantităţi mai mari.
- ^ Iată un exemplu: călcarea ierbii din parcuri sau campusuri. Motivele celor care fac afest lucru sunt multiple: scurtarea unui drum, senzaţia ierbii pe picioarele goale etc. În plus, fiecare individ în cauză poate raţiona că acţiunea sa, individuală nu afectează decât prea puţin mediul pentru a fi luată în calcul. Iar după ce o nouă potecă se va fi format, decizia unuia de a nu mai trece pe acolo şi de a ocoli pe trotuar nu va insemna decât costuri în plus pentru el, fără să aibă nici o importanţă pentru starea ierbii. Printr–o astfe de analiză costuri/beneficii autorii îşi propun să explice o serie de fenomene foarte prezente în societatea actuală.
- ^ problema nu este atât existenţa unui punct de demarcaţie între cele două direcţii, cât posibilitatea indentificării acestui punct
- ^ Autorii acestei lucrări recunosc faptul că o discuţie cu privire la ce declanşează revolta nu poate avea loc decât după foarte multă muncă empirică. Din păcate, la momentul la care ei au scris lucrarea, acest gen de muncă nu fusese depusă şi datele necesare pentru a formula o teorie erau insuficiente. Prin urmare, în această secţiune nu este discutat decât comportamentul indivizilor în timpul unei revolte.
[modifică] Bibliografie
Richrad B. McKenzie, Gordon Tullock - "The new world of economics. Explorations into the human experience", Richrad D. Irwin, Homewood, Illinois, 1981
James M. Buchanan, Gordon Tullock - "Calculul consensului. Bazele logice ale democraţiei constituţionale", ed. Expert, Bucureşti, 1995
