Gnaeus Naevius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gnaeus Naevius (n. circa 275 î.e.n, Capua sau Atella, Campania, d. 201 î.e.n, Utica, Nordul Africii) a fost un poet și dramaturg roman, considerat primul poet epic al literaturii latine. A luat parte la Primul Război Punic, precum însuși relatează în lucrarea Bellum Punicum. Debutul său ca poet dramatic a avut loc în jurul anului 235 î.e.n. În lucrările sale, Gnaeus, ridiculizează societatea romană din perspectiva unui plebe.

Deoarece a persiflat în versurile sale puternica familie a Metellilor, plebei, dar nobili, a fost întemnițat și apoi trimis în exil la Utica, chiar în Africa cartagineză, unde a murit în 201 î.e.n.

Opera - Titluri și fragmente care au supraviețuit[modificare | modificare sursă]

  • Acontizomenos (comedie)
  • Aesiona (tragedie)
  • Agitatoria (comedie)
  • Agrypnuntes (comedie)
  • Appella (comedie)
  • Astiologa (comedie)
  • Clastidium (fabulă)
  • Colax (comedie)
  • Corollaria (comedie)
  • Danae (tragedie)
  • Dementes (comedie)
  • Dolus (comedie)
  • Figulus (comedie)
  • Glaucoma (comedie)
  • Hariolus (comedie)
  • Hector Proficiscens (tragedie)
  • Leo (comedie)
  • Lycurgus (tragedie)
  • Nautae (comedie)
  • Paelex (comedie)
  • Personata (comedie)
  • Projectus (comedie)
  • Quadrigemini (comedie)
  • Romulus sau Alimonium Romuli et Remi (fabulă)
  • Stalagmus (a comedy)
  • Stigmatias (comedie)
  • Tarentilla (comedie)
  • Triphallus (comedie)

Legături externe[modificare | modificare sursă]