Lemn dulce
Lemn dulce |
|||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||||||
| Clasificare științifică | |||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||||||
| Glycyrrhiza glabra L. |
|||||||||||||||||||
Lemnul dulce sau răculeț (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor.
Cuprins |
Prezentare[modificare]
Lemnul dulce este o plantă erbacee perenă sau arbust cu frunze imparipemat-compuse, flori mici, liliachii și fructe spinos-păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură, îi priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone necultivate. Înflorește în lunile iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane, rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani.
Componente principale[modificare]
- glicirizina
- acid glabric
- rezine
- lipide
- amidon
- asparagină
- zaharuri
- albumină
- vitamina B
- săruri minerale
Proprietăți[modificare]
Fluidizează secrețiile traheobronhice și faringiene, are acțiune diuretică, antispasmodică, antiinflamatoare și antiulceroasă în ulcerul gastric, laxativ și purgativ funcție de doza administrată.
Indicații[modificare]
În artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheită, faringită, bronșită, constipație, calculoză renală și biliară.
Contraindicații[modificare]
Nu se utilizează de către bolnavii hipertensivi.
Utilizare[modificare]
Macerat 2 % din care se iau 200ml. pe zi ; infuzie, o linguriță în 200 ml. apă clocotită, se beau 3 ceaiuri pe zi.
Bibliografie[modificare]
- Terapia Naturistă, Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru, Editura Științifică București 1992
|
|||||||
