Gisela de Suabia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gisela de Suabia

Gisela de Suabia (detaliu din arborele genealogic al familiei Babenberg, Mănăstirea Klosterneuburg)
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Suabia, Baden-Württemberg, Germania Modificați la Wikidata
Decedată (52 de ani) Modificați la Wikidata
Goslar, Saxonia Inferioară, Germania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăDomul din Speyer Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidizenterie Modificați la Wikidata
PărințiHerman al II-lea de Suabia
Gerberga de Burgundia Modificați la Wikidata
Frați și suroriMatilda de Suabia[*]
Herman al III-lea de Suabia
Rudolf de Werl[*]
Bernard I de Werl[*]
Herman al II-lea de Werl[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuConrad al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (din )
Bruno I de Braunschweig[*] (din )
Ernest I de Suabia () Modificați la Wikidata
CopiiHenric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman
Matilda de Franconia[*][1]
Ernest al II-lea al Suabiei[1]
Herman al IV-lea al Suabiei[1]
Liudolf[*]
Beatrice[*][1]
Gisela of Brunswick[*][[Gisela of Brunswick (German aristocrat, born circa 1005)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriîmpărăteasă consoartă[*]
Familie nobiliarăConradini
Regent Modificați la Wikidata

Gisela de Suabia (n. 989 sau 990 – d. 14 februarie 1043, Goslar) a fost fiica ducelui Herman al II-lea de Suabia cu soția sa, Gerberga de Burgundia. Părinții ei erau descendenți din Carol cel Mare.[2]

Viața[modificare | modificare sursă]

Gisela a fost căsătorită prima dată în 1002 cu contele Bruno I de Braunschweig. Cel de al doilea soț a fost ducele Ernest I de Suabia de Suabia, care a moștenit acest ducat datorită Giselei, la moartea fratelui ei, Herman al III-lea. După moartea lui Ernest din 1015, Gisela a devenit regentă în numele fiului lor, Ernest al II-lea. Ulterior, ea a fost înlăturată din poziția de regentă.

Gisela s-a căsătorit pentru a treia oară probabil în 1016 cu Conrad,[3] care va deveni din 1027 împărat, sub numele de Conrad al II-lea. Arhiepiscopul Aribo de Mainz a refuzat să o încoroneze pe Gisela, considerând că relația familială dintre ea și Conrad era prea strânsă. Dar la 13 zile după aceea, arhiepiscopul Pilgrim de Köln a încoronat-o și pe Gisela ca împărăteasă.[4]

Gisela a jucat un rol activ în politica Imperiului, participând la conciliile imperiale și convingându-și ruda sa, Rudolf al III-lea de Burgundia să își transfere succesiunea către soțul ei, Conrad al II-lea. De asemenea, ea a luat parte și la câteva sinoade ale Bisericii.

Gisela s-a ocupat și de îngrijirea fiicelor surorii ei, Matilda, Sofia și Beatrice,[5] care vor juca roluri politice din pozițiile de contesă de Bar, respectiv de regentă de Toscana.

La moartea lui Conrad în 1038, Gisela și fiul lor, Henric, au condus procesiunea funerară.[6]

Gisela a murit de dizenterie în palatul imperial de la Goslar în 1043. Ea este înmormântată în Catedrala imperială din Speyer, alături de alți împărați și membri ai familiei imperiale.

Căsătorii și descendenți[modificare | modificare sursă]

Din căsătoria cu Bruno I de Brunswick au rezultat doi copii:

  • Liudolf (c. 1003 – 1038), margraf de Frizia,
  • un fiu și două fiice, ale căror nume nu sunt cunoscute.

Din căsătoria cu Ernest I de Suabia au rezultat doi copii:

  • Ernest (c. 1010 – 17 august 1030), duce de Suabia,
  • Herman (c. 1015 – 18 iulie 1038), duce de Suabia.

Din căsătoria cu Conrad al II-lea au rezultat trei copii:

  • Henric (29 octombrie 1017 – 5 octombrie 1056), rege roman și împărat;
  • Matilda (1027 – ianuarie 1034), căsătorită cu regele Henric I al Franței;
  • Beatrice (c. 1030 – 26 septembrie 1036).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d The Peerage 
  2. ^ Ludger Körntgen: Gisela. în: Amalie Fößel (ed.): Die Kaiserinnen des Mittelalters. Regensburg 2011, p. 100.
  3. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 182.
  4. ^ Wolfram Herwig: Conrad II, 990-1039: Emperor of Three Kingdoms. traducere de Kaiser, Denise A., The Pennsylvania State University Press 2006, p 32.
  5. ^ Kagay and Villalon: Crusaders, Condottieri, and Cannon: Medieval Warfare in Societies around the Mediterranean , p. 358.
  6. ^ Wolfram Herwig: Conrad II, 990-1039: Emperor of Three Kingdoms. trad. de Kaiser, Denise A. The Pennsylvania State University Press 2006, p. 346.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]