Gică Petrescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Gică Petrescu | ||
|---|---|---|
 Gică Petrescu (ianuarie 1980).
|
||
| Informaţii generale | ||
| Data şi locul naşterii |  2 aprilie 1915, Bucureşti |
|
| Data şi locul decesului | 18 iunie 2006, Bucureşti |
|
| Gen muzical | muzică uşoară, populară | |
| Ocupaţie | cântăreţ | |
| Ani de activitate | 1933–2006 | |
| Case de discuri | Electrecord | |
Gică Petrescu (n. 2 aprilie 1915, Bucureşti – d. 18 iunie 2006, Bucureşti) a fost un cântăreţ român de muzică uşoară, muzică populară (inclusiv lăutărească).
Cuprins |
[modifică] Debutul
A debutat la 18 ani, ca proaspăt absolvent al Liceului Gheorghe Şincai din Bucureşti, într-o formaţie studenţească. La o serbare a venit compozitorul Ion Vasilescu. El a fost cel care l-a dus pe Gică Petrescu la Radiodifuziune, unde cântăreţul şi-a făcut lansarea oficială. După moda epocii, la început a cântat la baluri şi concerte de stradă; între 1937-1939 s-a afirmat profesional alături de orchestrele Radu Ghindă şi Dinu Şerbănescu, la Cazinoul din Sinaia.
[modifică] Activitate
Perioadei începuturilor, marcată de turnee concertistice, îi urmează recunoaşterea ca profesionist: angajamente la teatrele „Alhambra”, „Gioconda” şi „Boema” (din 1940), la grădina Savoy, sub conducerea lui Ion Vasilescu, şi la "Teatrul C. Tănase" (din 1944). În afara numeroaselor turnee internaţionale întreprinse de-a lungul carierei, deţine un record în privinţa numărului de piese compuse şi interpretate (peste 1.500), înregistrate într-o impresionantă discografie, unele dintre ele devenind în timp şlagăre. Gică Petrescu este unul dintre puţinii cântăreţi care au înregistrat pe toate aceste suporturi: disc de ebonită (78 rpm), de vinil, casetă audio şi CD. Gică Petrescu a cântat pe viu de-a lungul întregii sale cariere.
Gică Petrescu a murit în dimineaţa lui 18 iunie 2006. Corpul neînsufleţit al lui Gică Petrescu a fost depus pe catafalcul aflat, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a şi fost înmormântat.
[modifică] Premii şi distincţii
Radiodifuziunea Română i-a decernat în anul 2001 premiul "Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III".
Luni, 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfăşurată la Palatul Cotroceni, Preşedintele României, Ion Iliescu, i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul naţional Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generaţii.
Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualităţi” a fost programat şi un premiu special („Cântecul e viaţa mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântăreţul a murit chiar în dimineaţa aceleiaşi zile.
[modifică] Viaţa personală
A fost timp de 34 de ani căsătorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu. După moartea soţiei sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susţină spectacole.
[modifică] Şlagăre
|
|
[modifică] Discografie parţială
[modifică] Discuri EP
- Cîntece de pahar (1965, Electrecord EDC 590)
- Lume, lume (1967, Electrecord EPC 819)
- If I Were a Rich Man (1970) – cu Mondial
[modifică] Albume
- La margine de Bucureşti (ian. 1968, Electrecord EPD 1188)
- Cîntece de petrecere (1974, Electrecord STM-EDE 01011)
[modifică] Bibliografie
- George Sbârcea. Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu (Că doar n-o să trăiesc cât e lumea...), Editura Viitorul Românesc, 1993
