Gheorghe Plagino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Plagino
200px
Date personale
Nume Gheorghe Alexandru Plagino
Data nașterii 16 noiembrie 1878(1878-11-16)
Locul nașterii Plaginești, (Astăzi Dumbrăveni)
Data decesului 3 mai 1949
Locul decesului București
Sport
Țară  România
Sport Tir


Gheorghe Alexandru Plagino (n. 16 noiembrie 1878 la Plaginești (astăzi Dumbrăveni, județul Vrancea) – d. 3 mai 1949, București) a fost primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile Olimpice. În 1900 a participat la Jocurile Olimpice de vară, la proba de tir. Din 31 de participanți la probă, Gheorghe Plagino a ocupat locul 13 acumulând 11 puncte. [1][2].

Cariera[modificare | modificare sursă]

Numele de Plagino este legat de comuna Dumbrăveni, căreia se pare ca i-a dat numele, numindu-se mai intâi Plaginesti, apoi Plăinesti. Fanariotul Aicachi Plagino a avut un fiu, Alexandru Plagino, ginere al domnitorului Țării Românesti (1849-1856). Numele boierului Alexandru Plagino e intâlnit in conflictul dintre moșnenii satului Cândești si egumenul grec al Schitului Recea, care primise ca danie din partea locuitorilor locul din jurul schitului înainte de 1710. Conform sentințelor judecătoresti din 13 februarie 1859, 7 noiembrie 1859 si 6 mai 1860, pamântul este câștigat de Plagino. Moșia acestuia se întindea pe 14.000 ha teren arabil si 45.000 ha păduri, “de la Tătăranu la Mihăiasca, Gugesti, Popesti, Dragosloveni, pe Ramnic in sus pană la Gura Caliției, Dealul Bordeștilor, Gurguiata, Moșiroiu, la Tamboiești, Candești, Târgu Cucului, plus pădurile de la Dealul Lung până spre Carpați”.Prin secularizarea din 1863, averea schitului este preluată de stat. Moșia Plagino e moștenita de Iancu Fridmann, care fuge în final în Franța, rămânând cu datorii mari fața de săteni.

Boierul Plagino este menționat de Virgil Paragina in Contributii vrancene la cultura naționala pentru un generos gest obștesc. În anul 1901 el donează Primăriei Focșani un imobil al său din strada George Pruncu (actuala str. Ana Ipătescu), in scopul de a fi folosit pentru o școala profesionala. Administratia orașului cere donatorului să accepte schimbarea destinației imobilului în unitate sanitară cu paturi, ca fundație particulară, intreținuta prin contribuția cetațenilor, propunere acceptată de boier. Astfel ia ființă la Focșani “Adăpostu Comunal”, cu 20 de paturi, prima instituție de asistenta socială din țara, care dăinuie până în anul 1936. În prezent, imobilul este folosit de o școala de soferi.

Fiul său, George Alexandru Plagino născut in 1876 la Dumbrăveni, este primul sportiv român participant la Jocurile Olimpice moderne, la Paris in 1900 și al doilea român dupa Prințul Ghica cooptat ca membru al CIO, în anul 1908. Face parte de asemenea din Comitetul Olimpic Român din 1914-1938. Aflat la Paris, în anul 1900, în timpul celei de-a doua ediții a Jocurilor Olimpice, Plagino s-a înscris în concursurile de tir, cu titlu individual, clasându-se pe locul al 13-lea din cei 51 de concurenți la proba de tir, cu 11 talere lovite din 20 posibile. La Sesiunea CIO de la Londra de la 1 decembrie 1908, a fost ales al 57-lea membru al Comitetului Internațional Olimpic (al 35-lea în funcție), fiind retras de către autoritațile comuniste în februarie 1948. A fost al 2-lea român membru al Comitetului Internațional Olimpic, după George Gh. Bibescu (1899-1901), fiul fostului domnitor al Țării Românești, Gheorghe Bibescu (1843-1848). A deținut apoi funcții de conducere în cadrul mișcării sportive din România, fiind vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român (1923-40) și președinte al Uniunii Federațiilor Sportive din România - UFSR (1933-1940).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://sportpedia.mysport.ro/George_A._Plagino
  2. ^ http://www.sports-reference.com/olympics/athletes/pl/gheorghe-plagino-1.html