Gheorghe Parnica
 |
Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă în termen de 7 zile nu va fi completată bibliografia necesară, articolul va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere. |
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
Gheorghe Parnica (n.1930) este un compozitor și dirijor din Constanța, România.
Biografie [modificare]
Maestrul Gheorghe Parnica și-a început activitatea în lumea muzicală în 1945, ca instrumentist în ansamblul „Brâulețul", și mai târziu a devenit concert maestru și dirijor profesionist.
Până să se apuce în mod profesionist de muzică, maestrul Parnica a fost nevoit să lucreze în Șantierul Naval, unde, alături de alți tineri, rașcheta vapoare.
A urmat Academia de Muzică „Lira" de la Brăila și mai târziu Conservatorul de Muzică de la Câmpina, iar primele note le-a învățat de la profesori ambulanți.
În calitate de concert-maestru, își amintește că a inaugurat Sala Sporturilor din Constanța în prezența lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar despre Nicolae Ceaușescu spune că era „o enciclopedie de texte folclorice". Avea liberă trecere în fața familiei Ceaușescu, iar oaspeții străini nu-i rezistau atunci când le cânta Balada lui Ciprian Porumbescu.
Pe parcursul carierei sale, Gheorghe Parnica a acompaniat pe scenele lumii, în calitate de concert maestru și dirijor, mari interpreți de muzică populară și și-a câștigat prețuirea și respectul publicului internațional pentru dăruirea sa. A primit numeroase distincții și premii, printre care: „Discul de Aur" - înaintat de Academia Charles le Croix în 1980, în Franța, Marele premiu „Talerul de Aur" - Austria, 1972 și Marele premiu „Bolovanul de aur" - Finlanda, 1968.
A colaborat cu mari nume ale muzicii populare românești: Maria Lătărețu, Ion Luican, Dan Moisescu, Natalia Șerbănescu, Elena Roizen, Angela Moldovan, dar și cu cântăreții din noua generație.
Deși a avut numeroase ocazii, nu a vrut să părăsească România, a cărei hartă a purtat-o tot timpul la piept. Și-a cheltuit banii câștigați pentru a se perfecționa.
A cules folclor din toată zona Dobrogei, dar cântă cu aceeași plăcere și muzică clasică sau cafe-concert. Regretă profund că tânăra generație a ajuns să cânte folclor în blugi și crede cu tărie că portul popular este de neprețuit.
În 2011 a primit titlul de cetățean de onoare al județului Constanța. [1]
