Gheorghe A. M. Ciobanu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe A. M. Ciobanu
Date personale
Născut25 martie 1925
Roman, Regatul României
Decedat30 august 2020 (95 de ani)
Roman, România
Căsătorit cuElena Ciobanu (nascută Dascălu)
CetățenieRomânia România
OcupațieProfesor
Activist cultural
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuRoman
EducațieȘcoala de Băieți Nr. 4 (Roman)
Liceul Roman Vodă (Roman)
Alma materFacultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Ani de activitate1945-2020
Oraș natalRoman
PremiiMedalia Muncii (1964[1][2], după alte surse 1965[3])
Ordinul Muncii clasa a III-a (1965[2][4], după alte surse 1966[3])
Insigna Evidențiat în munca culturală de masă (1985[5][6])
Ordinul Meritul Cultural (1985[2][4])
Cetățean de Onoare al Romanului (1997[2][4][7])
Medalia Jubiliară „Mihai Eminescu”[2] (1997[8], după alte surse 2000[3])
Premiul III (secțiunea „Presa scrisă”) - Premiile Jurnalismului de Educație (2004, Comisia Națională a României pentru UNESCO[9])
„Virtutea Literară” (2014, Liga Scriitorilor Români – filiala Iași[10])
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gheorghe A. M. Ciobanu (n. 25 martie 1925, Roman, Regatul României – d. 30 august 2020, Roman, România) a fost un profesor român, care și-a consacrat eforturile promovării activităților culturale. S-a făcut remarcat pe plan local și ca eseist, publicist, critic de artă, muzicolog și scriitor.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viitorul profesor s-a născut în familia lui Alexandru (zidar) și a Mariei (casnică).[11][12] A urmat școala primară (Școala de Băieți Nr. 4[1][8]), gimnaziul și liceul (Roman Vodă) în orașul natal.[1][12][13][14] După bacalaureatul susținut în Sighișoara (în timpul refugiului[12][14][15])[16] în anii celui de-al Doilea Război Mondial și admiterea în învățământul universitar, pe fondul lipsurilor materiale și-a întrerupt studiile și s-a încadrat în învățământ.[4][11], după care a reușit totuși să absolve cursurile Facultății de Drept din Iași – la fără frecvență, în 1949.[1][8][11][12][14] A efectuat în perioada 1949-1951 stagiul militar la o unitate de vânători de munte, la Vălenii de Munte. Nu a profesat niciodată în magistratură[11][12][17], dar a continuat să predea între 1945–1985[7]. A intrat în învățământ ca suplinitor[11][12][15] începând de la școala care aparținea de Liceul Roman Vodă și, a continuat cu Gimnaziul și Seminarul Franciscan din Hălăucești, județul Iași (1945–1948), Școala de Muzică și Arte Plastice Roman (1959–1972), Liceul Roman Vodă (1960–1985), Liceul Agricol Horia.[1][4][13] După 1989 a mai predat încă un deceniu la Institutul Teologic Franciscan și Seminarul Ortodox din localitate, până în 2002[11][12] (în total 6 decenii de activitate didactică). S-a dovedit a fi un cadru didactic, apreciat pentru erudiție, pregătire profesională și metodică.[1][4][13]

În perioada în care a predat la Hălăucești a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție – profesoara de geografie Elena Dascălu din Fălticeni[11][12], cu care s-a căsătorit în 1954.[12][18]

Condițiile existente de după război, au făcut ca profesorul să ajungă să predea noțiuni de la matematică la filozofie[4][13], trecând ulterior prin etică, estetică și sociologie[19], mitologie, hermeneutică[8], drept, economie, psihologie, filozofie, istoria muzicii, istoria artelor plastice, logică, organizare și legislație statistică[1].

„Secretul longevității activității mele nu este chiar un secret [...] mi-am tras seva și puterea de la tinerețea cu care am fost mereu înconjurat, de la discipolii mei. Așa am reușit să susțin [...] conferințe, să predau [...] discipline ca profesor, în primul rând pentru că, după război, așa erau timpurile, fiecare profesor preda pentru o școală întreagă.”
—Gheorghe A. M. Ciobanu (la aniversarea a 88 de ani)[19]

Activitatea[modificare | modificare sursă]

Activismul cultural[modificare | modificare sursă]

Ceea ce l-a făcut cunoscut a fost însă activitatea pe tărâm cultural, efortul pe care l-a depus ducând la promovarea valorilor autentice ale culturii naționale[20] și la îmbogățirea patrimoniul cultural[21]. În calitate de activist cultural[6], Într-o viață dedicată cuvântului prin care a înnobilat și a dat valoare spiritului, a susținut lunar timp de 22 ani cicluri de audiții muzicale la Palatul Culturii din Iași. A susținut pe tărâmul artelor plastice vernisaje, s-a remarcat prin cronici artistice[4][16], susținerea unor lansări de carte sau stagiuni de inițiere muzicală[22] (cum au fost audițiile muzicale comentate susținute lunar între 1972-1989 la Biblioteca Municipală din Roman[23]), a fost gazda a diverse alte evenimente culturale din Roman la Biblioteca Municipală[23][24], Școala de muzică, Casa de cultură, Cercul Militar, Colegiul Național Roman-Vodă, precum și, timp de 25 de ani prezentator al spectacolelor teatrului de amatori.[necesită citare] A conferențiat, a fost prezentator și gazdă culturală și la Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Târgu Neamț, Piatra-Neamț, Bacău[3] Bicaz și Bârlad[3][25]. Sub patronajul Institutului de Geriatrie și Gerontologie Ana Aslan[necesită citare] a susținut la Roman timp de 5 ani activitatea de meloterapie și artterapie în cadrul Universității Vârsta a III-a.[14] Împreună cu profesorul Nicolae Gr. Stețcu și Gheorghe Mihalcea, a susținut înființarea a și condus activitatea cenaclului literar Garabet Ibrăileanu.[26] În calitate de titular al unei catedre de Științe sociale la Universitatea Populară, a ținut un curs de Etică Estetică și Sociologie timp de 8 ani.[14]

Prezent fiind la simpozioane, expoziții, vernisaje, sesiuni științifice, conferințe și concerte[1], eseurile pe care le-a scris cu aceste ocazii și pe care le-a strâns în Scrieri, s-au constituit astfel într-o cronică a vieții culturale și artistice din Roman timp de jumătate de veac (1964-2004)[27][28] În completare, alte scrieri ale sale sale au dovedit că până la urmă, orașul natal a fost de fapt subiectul unei cronici a marilor spirite și așezări din piatră, care au conferit identitate acestei localități.[29]

Scrierile sale și-au găsit loc în publicistica locală din Roman (Cronica Romanului, Gazeta de Roman, Ziarul de Roman, Școala Nouă,[2] Clepsidra[necesită citare], Melidonium[30], Ecumenica), Miorița[necesită citare] (Câmpulung Moldovenesc[25]), Cronica Episcopiei Hușilor, Zori Noi (Suceava)[2], Radio Iași[necesită citare], TVR Iași, Radio București[3], România literară[31], Convorbiri literare, Cronica[2][25] (Iași[2][25]), Antiteze[2], Asachi[2][9], Apostolul[31], Ceahlăul, Monitorul de Neamț[31] (Piatra Neamț[25]), Ateneu[25] (Bacău[25]), Pagini medicale Bârlădene, Bârladul, (Bârlad), Opinia Fălticeneană (Fălticeni), Știință și Tehnică, Psihologia, Flagrant (București).[2][9][25]

În calitate de donator de carte și publicații periodice, a ajutat la îmbogățirea fondului de carte a Bibliotecii municipale Roman[3][32] sub forma unei colecții care îi poartă numele[24] și a contribuit semnificativ la constituirea fondului bibliotecii de artă a Muzeului de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni.[3][33] Alte cărți precum și întreaga sa colecție de înregistrări muzicale și aparatură electronică muzicală au ajuns în patrimoniul Muzeului de Artă al Liceului Roman Vodă și al Muzeului de Istorie al Romanului.[3] De asemenea, există date care îi atribuie un rol în salvarea a ceea ce a mai rămas din biblioteca-arhivă a Gimnaziului și Seminarului Franciscan din Hălăucești[3] (în mare parte confiscată și arsă odată cu venirea la putere a regimului comunist), aceste cărți recuperate găsindu-se, decocamdată, în patrimoniul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași.[34]

Recunoașterea oficială

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Primele încercării literare datează din perioada 1935-1947, cu poezii și ulterior cu nuvele (Deceneu, Egmont), piese de teatru (Valea Uitaților), precum și poeme eseistice (Cristal nocturn).[4][12][18] Aproape de anii '80 a revenit la scris pentru a aborda numai eseuri, publicate în diverse reviste din Moldova (strânse mai târziu în cadrul perioadei 1964 – 2004 în volumele din ciclul Scrieri[28][36]). Debutul editorial s-a produs în 1998, după ce în 1972 a contribuit alături de Eugen Stețcu la o carte despre Liceul Roman Vodă.[28][37]

Scrierile sale, le-a completat atât cu eseuri dedicate lui Mihai Eminescu, cât și cu un studiu dedicat Mioriței (Miorița - mit triadic).[28]

Pentru activitatea scriitoricească depusă , Liga Scriitorilor Români – filiala Iași, i-a conferit medalia „Virtutea Literară”.[10] Opiniile despre valoarea sa ca scriitor nu sunt însă unanime[38]. Din punctul său de vedere scriitorul însuși se caracterizează drept doar un „creator în domeniul literaturii” care nu face parte din tagma maeștrilor condeiului.[10]

Opere
  • Coautor:
  • Pagini din istoria Liceului Roman-Vodă, 1972
  • Istoria orașului Roman 1392-1992, 1992
  • Societatea culturală „Roman-600”, Roman, 1992
  • Monografia Colegiului Roman Vodă, 2002
  • Locul și spiritul – valori artistice din Roman, Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 1998
  • Irimescu – statornicie și zbor, Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2000
  • Scrieri, volumele - Muzica, Litera, Plastica (2 cărți),Varia, Ed. Știință și Tehnică, București, 2004
  • Primii fiori, Ed. Mușatinia, Roman, 2005.
  • Modelarea normativului juridic, Ed. Știință și Tehnică, București, 2007
  • Mileniul Trei pe portativ, (în trei volume): Ontifonismul (2006), Omnifonismul(2008), Olnefonismul (2010), Colecția Harpha, Ed. Mușatinia.
  • Miorița - mit triadic, Ed. Mușatinia, 2007
  • Portrete printre rame, Ed. Mușatinia, 2012
  • Mecena, medic și misionar - Teodorescu, Ed. Mușatinia, 2012
  • Irimescu demiurgul de tăceri, Ed. Mușatinia, 2015
  • Scrieri - 5 volume: Litera, Picta, Glipta, Vibra, Varia, Ed. Mușatinia, 2019

Activitatea muzicală[modificare | modificare sursă]

A scris și publicat lucrări instrumentale, sonatine și sonate pentru vioară și pian[1][4] cu începere din 1956, la îndemnul muzicienilor Antonin Ciolan, George Pascu, Achim Stoia[25][28][37], precum și un studiu – Panorama posibilă a structurilor muzicale modale. A definitivat un model anticipativ de structură și creație muzicală în Omnifonismul.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n Pangrati, 1999, p. 49
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Vega, Vartolaș, 2005, p. 85
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n Tomșa, 2014, p. 111
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu la 89 de ani, Nicolae Sava, 25 martie 2014, ziarul Ceahlăul, accesat 24 octombrie 2014
  5. ^ a b Dispoziția nr. 384 din 18 septembrie 1985 a Consiliului Culturii și Educației Socialiste
  6. ^ a b c Vega, Vartolaș, 2005, p. 72-73
  7. ^ a b c Cetățeni de Onoare ai Municipiului Roman Arhivat în , la Wayback Machine., portalul primăriei municipiului Roman primariaroman.ro, accesat 25 octombrie 2014
  8. ^ a b c d e La Mulți Ani Gheorghe A. M. Ciobanu – Geniul merge mai departe ! Arhivat în , la Wayback Machine., Romanul Financiar, accesat 25 octombrie 2014
  9. ^ a b c d Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, premiat de președintele Iliescu, Cosette Zanocea, 9 iunie 2004, Ziarul de Iași, accesat 25 octombrie 2014
  10. ^ a b c „General” al culturii, profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu a primit „Virtutea Literară”, 13 martie 2014, Ziarul de Roman, accesat la 25 octombrie 2014
  11. ^ a b c d e f g Tomșa, 2009, p. 47
  12. ^ a b c d e f g h i j Tomșa, 2014, p. 109
  13. ^ a b c d e Tihon, Neculai, 2013, p. 51
  14. ^ a b c d e Vega, Vartolaș, 2005, p. 84
  15. ^ a b „Academicianul“ culturii romașcane, la 89 de ani Arhivat în , la Wayback Machine., 26 martie 2014, Radio Iași, accest 25 octombrie 2014
  16. ^ a b c Ante, 2006, p. 65
  17. ^ Răzeșu, 2012, p. 91
  18. ^ a b Tomșa, 2009, p. 48
  19. ^ a b Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu împlinește 88 de ani, 25 martie 2013, Ziarul de Roman, accesat 25 octombrie 2014
  20. ^ Diplomă de Merit, 25 martie 2005, Cercul Militar, Unitatea Militară nr. 01147 Roman, Ministerul Apărării Naționale
  21. ^ Diplomă de Excelență, 25 martie 2014, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
  22. ^ Omul prezent mereu în Agora Arhivat în , la Wayback Machine., Constantin Tomșa, 24 martie 2012, revista Melidonium, accesat 29 octombrie 2014
  23. ^ a b Vega, Vartolaș, 2005, p. 65-67
  24. ^ a b Vega, Vartolaș, 2005, p. 86
  25. ^ a b c d e f g h i Recomandare pentru confirmare ca membru al Academiei Româno-Americane a d-lui Gh. A. M. Ciobanu, profesor în orașul Roman, 15 februarie 2000, Col. (r) Vasile Stănescu
  26. ^ Vega, Vartolaș, 2005, p. 87
  27. ^ Tomșa, 2009, p. 51
  28. ^ a b c d e Tomșa, 2014, p. 110
  29. ^ Livescu, 2007, p. 338-339
  30. ^ Articole - categorie Gheorghe A. M. Ciobanu Arhivat în , la Wayback Machine., Revista Melidonium, accesat 29 octombrie 2014
  31. ^ a b c Tomșa, 2014, p. 112
  32. ^ Vega, Vartolaș, 2005, p. 20, 38, 41-42, 47-51, 86, 54, 107
  33. ^ Redeschiderea Muzeului de Artă ,,Ion Irimescu” Fălticeni., Doina Cernica, 22 septembrie 2012, ziarul Crai Nou, accesat la 25 octombrie 2014
  34. ^ Prezentarea bibliotecii Arhivat în , la Wayback Machine. Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Municipiul Roman, itrcf.ofmconv.ro, accesat la 13 noiembrie 2014
  35. ^ a b Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, la 90 de ani de viață, Ana-Maria Postelnicu, 25 martie 2015, Ziarul de Roman, accesat la 19 decembrie 2015
  36. ^ Tomșa, 2009, p. 50
  37. ^ a b Tomșa, 2009, p. 49
  38. ^ Răspuns la un text encomiastic scris de Maria Rugină, despre Gheorghe A. M. Ciobanu Arhivat în , la Wayback Machine., Poșta redacției: A deltei vâlvătaie diafană, Horia Gârbea, România Literară Nr. 20/2014, accesat 02 noiembrie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț: de la Grigore Ureche până în zilele noastre, Constantin Pangrati, Editura Crigarux, Piatra Neamț, 1999, pag. 49-50, ISBN 978-973-982-018-2
  • Biblioteca municipală „George Radu Melidon”, Roman 1885-2005, Dana Vega, Maria Vartolaș, Ed. Mușatinia, Roman, 2005, p. 84-86 (Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu[nefuncțională]), 20, 38, 41-42, 47-51, 53-54, 58, 65-67, 73, 87, 89, 107 ISBN 973-86104-9-4
  • O antologie a literaturii nemțene, Laurian Ante, Ed. Mușatinia, Roman, 2006, p. 65-68, ISBN 978-973-876-251-0
  • Magiștri & hermeneuți - Prin ruinele canonului literar, Cristian Livescu, Ed. Timpul Iași, 2007, p. 338-340 (Parfumul urbei patriarhale: Gh A. M. Ciobanu) ISBN 978-973-612-2
  • Contemporan cu ei - fișe de dicționar - scriitori, Constantin Tomșa, Ed. Timpul, Iași, 2009, p. 47-52, ISBN 978-973-612-364-1; (vezi ca Literatură suplimentară: ediția II, Ed. Virtual, 2011, p 40-55, ISBN 978-606-599-574-1)
  • Scriitori din Neamț, Virgil Răzesu, Ed. Răzeșu, Piatra Neamț, 2012, p. 91, ISBN 978-606-818-706-8
  • Personalități romașcane, Mihaela Tihon, Marius Neculai, Colecția Studia Et Documenta - No. 23, Academia Historico - Iuridico - Theologica Petrus Tocănel - Istituti Theologici Franciscani Roman, Ed. Serafica, 2013, p. 51-52, ISBN 9786068092611
  • Un dicționar al literaturii din județul Neamț de la copiști la suprarealiști, secolul al XV-lea - 2012, Tomșa Constantin, Ed. Cetatea Doamnei&Crigarux, Piatra Neamț, 2014, ISBN 978-606-8450-22-3, p. 109-112
Literatură suplimentară
  • Identități artistice la Roman, Ursachi Minodora, Ed. Mușatinia, Roman, 2013, p. 58-59, 3, 47, 101, 125, 185, 213 ISBN 978-606-8203-24-9

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gheorghe_A._M._Ciobanu&oldid=15853192