Gertruda de Braunschweig
| Gertruda de Braunschweig | |
| Contesă de Katlenburg | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1060  Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel(d) |
| Decedată | (57 de ani)[1] Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel(d) |
| Părinți | Ekbert I de Meissen[2][3] Irmgard de Torino[*][3] |
| Frați și surori | Ekbert al II-lea de Meissen Gisela de Schweinfurt[*] |
| Căsătorită cu | Henric de Frizia () Dietrich II. von Katlenburg[*] () Henric I al Saxoniei răsăritene (din ) |
| Copii | Richenza de Nordheim Henric al II-lea al Saxoniei răsăritene[2] Gertruda de Northeim[*][3] Dietrich III. von Katlenburg[*] Otto al III-lea de Northeim[*] |
| Ocupație | politiciană |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf |
| Familie nobiliară | Brunonen |
Modifică date / text  | |
Gertruda de Braunschweig numită și Gertruda de Braunschweig cea Tânără (n.c. 1060 – d. 9 decembrie 1117, Braunschweig)[4], aparținând familiei Brunonilor, a fost contesă de Katlenburg prin căsătoria cu contele Dietrich al II-lea de Katlenburg, contesă de Northeim prin căsătoria cu Henric cel Gras, devenit și margraf de Friesland în 1099. Ulterior ea a fost soția lui Henric I de Eilenburg, margraful de Meissen și de Ost.
Bografie[modificare | modificare sursă]
Gertruda era fiica margrafului Ekbert I de Meissen și a soției sale, Irmgarda de Susa. Ea a fost căsătorită cu contele Dietrich al II-lea de Katlenburg (d. 1085). În 1090, după moartea fratelui ei mai mare, Ekbert al II-lea de Meissen, fără a lăsa urmași fiind astfel ultimul reprezentant pe linie masculină a familiei Brunonilor, Gertruda a moștenit Braunschweig. După moartea soțului ei, ea a fost regentă pentru fiul lor, Dietrich al III-lea.
Gertruda s-a recăsătorit cu Henric cel Gras, conte de Northeim și margraf de Frizia (d. 1101). Fiica lor, Richenza de Northeim, căsătorită cu Lothar de Süpplingenburg, ducele Saxoniei și viitor împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman, a intrat astfel în posesia reședinței Brunonilor din Braunschweig. După moartea acestuia, Gertruda a devenit din nou regentă, de această dată în numele celui de al doilea fiu al ei, Otto al III-lea de Northeim.
Cel de al treilea soț al Gertrudei a fost Henric I de Eilenburg, margraf de Meissen și de Ostmark. Fiul lor, Henric al II-lea, s-a născut după moartea tatălui său, în 1103.
Gertruda s-a numărat printre inițiatorii revoltei împotriva împăratului Henric al IV-lea și a fiului acestuia, viitorul Henric al V-lea. Ea a apărat interesele fiilor ei, iar Henric al II-lea de Meissen a asigurat ulterior cârmuirea familiei în Marca de Meissen.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Universitatea Georg-August din Göttingen
- ^ a b The Peerage
- ^ a b c Genealogics
- ^ Friedrich Wilhelm Schirrmacher: Gertrud. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 9, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1879, pp. 71.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Gudrun Pischke: Gertrud die Jüngere von Braunschweig. În: Horst-Rüdiger Jarck, Dieter Lent (ed.): Braunschweigisches Biographisches Lexikon. 8. bis 18. Jahrhundert. Appelhans, Braunschweig, 2006, ISBN 3-937664-46-7, pp. 259-260.
- Friedrich Wilhelm Schirrmacher: Gertrud. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 9, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1879, pp. 71-72.
