Gertruda de Braunschweig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Gertruda de Braunschweig (n. cca. 1060 - d. 9 decembrie 1117, Braunschweig) a fost membră a familiei Brunonen și markgrafină de Meissen.

Gertruda era fiica makrgrafului Ekbert I de Meissen cu Irmgarda de Susa. Ea a fost căsătorită cu contele Dietrich al II-lea de Katlenburg (d. 1085). În 1090, după moartea fără urmași a fratelui ei mai mare, Ekbert al II-lea de Meissen, ultimul reprezentant pe linie masculină a familiei Brunonen, Gertruda a moștenit sediul familiei din Braunschweig. La moartea soțului ei, ea a activat ca regentă pentru fiul lor, Dietrich al III-lea.

Gertruda s-arecăsătorit mai tîrziu, cu contele Henric "cel Gras" de Northeim, markgraf de Frizia (d. 1101). Fiica lor, Richenza de Northeim a fost soția lui Lothar de Süpplingenburg, duce de Saxonia și viitor împărat romano-german, care a intrat astfel în posesia sediului Brunonenilor de la Braunschweig. După moartea acestuia, Gertruda a devenit din nou regentă, de această dată în numele celui de al doilea fiu al ei, Otto al III-lea de Northeim.

Cel de al treilea soț al Gertrudei a fost Henric I de Eilenburg, markgraf de Meissen și de Ostmark. Fiul lor, Henric al II-lea s-a născut după moartea tatălui său din 1103. De asemenea, Gertruda s-a numărat printre inițiatorii răscoalei împotriva împăratului Henric al IV-lea și a fiului acestuia, viitorul Henric al V-lea. Ea a apărat interesele fiilor ei, iar Henric al II-lea de Meissen a asigurat ulterior autoritatea familiei asupra Mărcii de Meissen.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]