Germania de Vest
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
Germania de Vest (Occidentală) (în limba germană Westdeutschland) a fost numele neoficial al Republicii Federale Germania de la formare (23 mai 1949) până în momentul reunificării ţării (3 octombrie 1990). În această perioadă a mai existat un al doilea stat german, Republica Democrată Germană, care era denumit neoficial prin contrast Germania Răsăriteană. Această împărţire a fost unul dintre rezultatele înfrângerii Germaniei în al doilea război mondial şi declanşării războiului rece. Din data de 3 octombrie 1990, după reînfiinţarea landurilor est-germane (Länder), RDG-ul s-a reunificat cu RFG. Din momentul aceste reunificări, Republica Federală Germania – care este în continuare numele oficial al ţării – este cunoscută în mod neoficial cu numele de Germania.
Germania Occidentală şi-a proclamat "deplina suveranitate" pe 5 mai 1955, deşi trupele americane, britanice şi franceze au staţionat în ţară tot atâta cât au staţionat trupele sovietice pe teritoriul RDG-ului. Cele patru puteri învingătoare nu au recunoscut suveranitatea deplină a Republicii Federale Germane până doar cu puţin timp înaintea reunificării.
Capitala Germaniei de Vest a fost oraşul Bonn. Germanii numesc uneori vechea Germanie Occidentală die Bonner Republik – Republica de la Bonn[1].
Cuprins |
[modifică] Istoric
După încheierea celui de-al doilea război mondial, liderii puterilor învingătoare: Statele Unite, Regatul Unit şi Uniunea Sovietică, au organizat întâlnirea de la Potsdam. Discuţiile au fost concentrate asupra aranjamentelor postbelice în Europa şi asupra direcţiilor de urmat în războiul din Pacific împotriva Japoniei. Cei trei mari au căzut de acord cu împărţirea Germaniei în patru zone de ocupaţie – franceză în sud-vest, britanică în nord-vest, americană în sud şi sovietică în răsărit. La început, zonele americană şi britanică au fost combinate într-o entitate nouă – Bizona – pentru ca numai după câteva luni să i se alăture şi zona franceză pentru a forma Trizona. În 1949, odată cu declanşarea războiului rece, cele două zone ale Germaniei (Trizona şi zona sovietică) au devenit cunoscute ca Germania de Vest şi Germania Răsăriteană.
Mai înainte de deceniul al optulea al secolului trecut, poziţia oficială a Germaniei Occidentale în ceea ce priveşte Germania Răsăriteană era aceea stabilită de doctrina Hallstein, conform căreia guvernul vest-german era singurul ales în mod democratic şi de aceea singurul reprezentant legitim al întregului popor german, şi orice ţară (cu excepţia URSS-ului) care recunoştea existenţa RDG-ului nu trebuia să aibă relaţii diplomatice cu Germania de Vest. La începutul deceniului al optulea, politica lui Willy Brandt (Ostpolitik) a dus la o formă de recunoaştere mutuală dintre cele două state germane. Tratatul de Moscova din august 1970, Tratatul de la Varşovia din decembrie 1970, Convenţia asupra Berlinului a celor patru puteri din septembrie 1971, Convenţia de tranzit din mai 1972 şi Tratatul de bază din decembrie 1972 au ajutat la normalizarea relaţiilor dintre cele două Germanii şi au permis celor două state să fie primite în rândul statelor membre ale ONU. Cele două state germane au intrat într-o uniune monetară şi vamală în iulie 1990, iar, pe 3 octombrie 1990, Germania Răsăriteană a încetat să existe şi a devenit parte a Republicii Federale Germania, punând capăt divizării politice a ţării.
[modifică] Germania Occidentală din punct de vedere geografic
În zilele noastre, Renania şi Westfalia sunt considerate ca fiind din punct de vedere geografic Germania Occidentală.
