Georgieni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Georgienii ქართველები |
||
|---|---|---|
 |
||
| Populaţie totală: | 6.000.000 (estimare) | |
| Populaţie semnificativă în: | Georgia: 3.906.314[1] Turcia: |
|
| Limba: | limba georgiană | |
| Religia: | Predominant ortodocşi georgieni, catolici, musulmani[7] | |
| Grupuri etnice înrudite: | lazi abhazi ceceni inguşi |
|
Georgienii (numiţi şi gruzini; în limba georgiană ქართველი ერი kartveli eri sau ქართველები kartvelebi) sunt o naţiune şi un grup etnic originar din Caucaz. Grupul etnic georgian este unul dintre cele mai vechi grupuri etnice din lume. Georgienii fac parte din grupul popoarelor ibero-caucaziene[8] (იბერიელ-კავკასიელი ხალხები) şi din familia etnică, lingvistică şi culturală sud-caucaziană. Georgienii se numără printre grupurile indigene din zona caucaziană.[9] Limba georgiană are o foarte veche tradiţie literară, iar alfabetul georgian este unul dintre cel 14 alfabete unice care există azi în lume. Istoria frământată a Georgiei a fost marcată de lupta naţională pentru existenţă şi supravieţuire. Această naţiune veche a reuşit să supravieţuiască timp de 4.000 de ani, în ciuda tuturor invaziilor străine care i-au ameninţat existenţa.
Cuprins |
[modifică] Origini
Cei mai mulţi istorici, antropologi, lingvişti şi arheologi sunt de acord că strămoşii georgienilor de azi au locuit zona din sudul Caucazului şi Asia Mică încă din neolitic. Cercetătorii îi numesc de obicei pe aceşti înaintaşi ca triburi proto-kartveliane. Unii dintre istoricii europeni ai secolului al XIX-lea (Humboldt, Krettschmer) şi anumiţi învăţaţi Georgieni (R. Gordeziani, Simon Kaukhchishvili şi Gamsakhurdia) au emis ipoteza că proto-kartvelianii s-au fi putut înrudi din punct de vedere lingvistic şi cultural cu proto-indo-europenii ai Europei antice, precum etruscii sau proto-başcii. În antichitate, georgienii erau cunoscuţi de romani şi greci ca colchidieni sau iberieni.
Triburi proto-gerorgiene:
- Tubalcain, asociat cu un trib protogeorgian, menţionat în Biblie ca „făurar de unelte de aramă şi de fier”. (Facerea 4:22)
- Muşki (present day Meşketiani), tribul regelui Mita, despre care se presupune că este acelaşi cu regele Midas.
- Tubal, tron protogeorgian menţionat în Biblie ca „meşec”. (Iezekiel 38:1-43). Grecoii numeau acest popor „tiberiani”, de unde este posibil să fi derivat numele „Iberia”, sub care cunoştea lumea antică estul Georgiei.
- Daiaeni în sursele asiriene şi Taokhoi în cele greceşti, locuiau în nord-estul Anatoliei, o regiune care a făcut la un moment dat parte din Georgia. Georgienii numesc această regiune, dar care face parte din statul turc, ca „Tao-Klarjeti”. În regiune mai există încă vorbitori de Georgiană,
- Colchiani în regatul vestic georgian al Colchida.
- Iberiani în regatul estic georgian al Iberiei.
Atât colchianii şi iberianii au jucat un rol important în procesul de formare etnică şi culturală a naţiunii moderne georgiene.[10]
[modifică] Istorie
În secolul al XIII-lea î.Hr. s-a format o a doua uniune tribală georgiană pe tărmul Mării Negre, ceea ce a dus la apariţia Regatului Colchida în vestul Georgiei.[11] Grecii antici numeau vestul Georgiei ca „Colchida”. Această regiune apare în legenda a lui Iason şi a argonauţilor, care ar fi călătorit aici pentru căutarea lână de aur. Din anul 2000 î.Hr, nord-vestul Colchidei a fost locuită de triburile georgiene „svan” şi „zan”. În estul Georgiei s-au dus lupte pentru putere între diferitele confederaţii de triburi în perioada secolelor al VI-lea – al IV-lea î.Hr., din care au ieşit învingătoare triburile kartliane din regiunea Mtskheta din Iberia. În conformitate cu tradiţia georgiană, Regatul Kartli (cunoscut şi ca Iberia în literatura romano-elenă) a fost format în jurul anului 300 î.hr. de Parnavaz I, primul rege al dinastiei Parnavazidă.
Între anii 653 – 333 î.Hr., atât Colchida cât şi Iberia au supravieţuit atacurilor Imperiului Median şi mai apoi ale celui Persan. La sfârşitul secolului al III-lea î.Hr, sudul Iberiei a fost ocupat de armatele lui Alexandru cel Mare, care a fost întemeietorul unui vast imperiu.
Între începutul secolului al II-lea î.Hr. şi celui de-al II-lea d.Hr., atât Colchida cât şi Iberia, (ca şi regiunile înconjurătoare de altfel) au devenit teatrul de luptă dintre puterile vremii: Imperiul Roman, Armenia şi efemerul Regat al Pontului. Ca urmare a campaniilor strălucite ale lui Pompei şi Lucullus, regatele georgiene Colchida şi Iberia au trecut sub controlu direct al Romei. În timpul împăratului Traian, Iberia Caucaziană a devenit unul dintre cei mai de nădejde aliaţi ai Imperiului Roman. Fostul Regat al Colchidei a fost reorganizat de romani ca provincia Lazicum, condusă de un legati.
Regatul est-georgian al Iberiei a devenit primul stat din lume convertit la creştinism, când, în anul 327 d.Hr., regele Mirian al II-lea a decretat creştinismul religie de stat. În secolul al IV-lea, şi Lazica (fostul Regat al Colchidei) adoptase creştinismul ca religie oficială. La sfârşitul secolului al V-lea, principele Vakhtang I Gorgasali a organizat şi condus o revoltă în timpul căreia a reuşit să cucerească independenţa Iberiei, el proclamându-se rege. Armatele georgiene au lansat o serie de campanii încununate de succes împotriva Imperiului Persan şi a celui Bizantin.
În primele decenii ale secolului al IX-lea, s-a dezvoltat şi consolidat un nou stat georgian în regiunea Tao-Klarjeti. Ashot I Kuropalates, din familia regală Bagrationi, a condus lupta de eliberare de sub stăpânirea arabilor a teritoriile din sudul Iberiei. Prima monarhie unită a Georgiei a fost fondată la sfârşitul secolului al X-lea de David al III-lea Kuropalate a invadat comitatul Kartli-Iberia. Trei ani mai târziu, după moartea regelui Theodosius al III-lea al Egrisi-Abhaziei, nepotul lui Bagrat al III-lea al Georgiei a moştenit tronul ţării. În anul 1001, Bagrat a inclus Tao-Klarjeti (Curopalatinatul Iberiei) în domeniile sale după moarte lui David al III-lea. În perioada 1008-1010, Bagrat al III-lea, rege al Abhaziei şi Tao-Klarjetiei a anexat Kakheti şi Ereti, devenind astfel primul monarh al Georgiei unite. În 1008 a fost proclamat primul Regat al Georgiei (1008-1466) sub dinastia Bagrationi. Această dinastie a fost fondată de Ashot I (Ashot cel Mare) la sfârşitul secolului al VIII-lea.
Lupta împotriva invadatorilor selgiucizi a fost condusă de tânărul David al IV-lea, din familia regală Bagrationi, care moştenise tronul 1089 la numai 16 ani. în 1121, sultanul selgiucid Mahmud a proclamat Jihadul împotriva Georgiei şi a trimis o armată puternică condusă de unul dintre cei mai faimoşi generali, Al-Ghazee, să-i înfrângă pe creştinii georgieni. Deşi turcii selgiucizi îi depăşeau numeric cu mult pe georgieni, aceşti din urmă au reuşit să-i învingă pe invadatori în timpul Bătălia de la Didgori. Mai mult decât atât, în 1122, georgienii au cucerit Tbilisi care a fost proclamat capitala regatului. Ca urmare, regiunea populată în principal de creştini Ghishi-Kabala (vestul regiunii Shirvan) a fost anexată de Georgia, în vreme ce restul regiunii Shirvan, majoritar islamică, a devenit un stat clientelar al Georgiei. În acelaşi an, anumite regiuni ale Armeniei au fost eliberate de sub dominaţia musulmană şi au fost incorporate în statul georgian. În 1124, David a fost proclamat şi rege al armenilor, incorporând Armenia nordică în domeniile coroanei georgiene. La moartea sa din 1125, regele David a lăsat o Georgie puternică, cu un statut de putere regională. Pentru realizările sale excepţionale, regele David a primit supranumele de „Aghmashenebeli.” (Ctitorul).
Cel mai glorios monarh georgian a fost regina Tamar, strănepoata lui David. Domnia reginei Tamar a marcat periada de maximă înflorire a Regatului Georgiei din întreaga sa istorie. Imperiul din Trapezunt a fost practic dependent de Georgia pentru mai mult de două secole. În 1210, armatele georgiene au invadat nordul Persiei, (Azerbaidjanul iranian din zilele noastre), trecând o parte a teritoriului cucerit sub protectoratul georgian. În acel moment, Georgia a ajuns la cea mai mare întindere din întreaga sa istorie. Regina Tamar era numită în mod oficial „Regina Abhazilor, Kartveleţilor, Ranilor, Kakhilor şi Armenilor, Shirvan-Shakhinilor şi Shakh-in-Shakhinilor, Suverana Estului şi Vestului”. Georgienii o numes pe această mare conducătoare „Regina Tamar cea Mare”. Perioada secolelor XII – XII, şi în special domnia reginei Tamar cea Mare poate fi condiderată perioada de aur a Georgiei. În afara realizărilor politico-militare, această perioadă a fost caracterizat printr-o înflorire extraordinară a culturii, ştiinţelor şi artei georgiene.
[modifică] Distribuţia geografică a georgienilor
Numărul total al georgienilor este estimat la aproximativ 6.000.000 de persoane.
- În jur de 4 milioane de georgieni locuiesc în Georgia, unde formează aproximativ 83% din populaţie.
- Georgienii locuiesc în anumite regiuni din Turcia, unde reprezintă populaţia. Numărul total al turcilor de naţionalitate gerogiană este estimat la 1.500.000 de locuitori.
- Aproximativ 200.000 de georgieni locuiesc în Rusia.
- Între 50.000 şi 100.000 de georgieni (estimările variază) locuiesc în Iran în mai multe regiuni şi în principalele oraşe.
- În conformitate cu statisticile oficiale, în Azerbaidjan locuiesc 14.900 de georgieni.[12] Cei mai mulţi georgieni (numiţi „ingilos”) locuiesc în raioanele Qakh, Balakan şi Zakatala, care au fost sub stăpânirea directă a Regatului Georgian până în secolul al XVII-lea. Aceste raioane au fost parte constitutivă a RD Georgiană şi mai apoi a republicii georgiene din cadrul RSFS Transcaucaziene până în 1931, când a fost trecută definitiv în administrarea Azerbaidjanului. [13] Georgia nu a ridicat nicio pretenţie teritorială în ceea ce priveşte raioanele mai sus-amintite.
- Aproximativ 200.000 de georgieni locuiesc în diferite alte state din occident – SUA, Germania, Olanda, Franţa, etc.
- Există un număr de georgieni şi în Argentina în provinciile Mendoza şi Rio Negro.
[modifică] Note
- ^ CIA World Factbook
- ^ Encyclopedia of the Orient
- ^ 2002 Russian census
- ^ CRS Brief for Congress: Armenia, Azerbaijan, and Georgia: Political Developments and Implications for US Interests
- ^ 2001 Ukrainian census
- ^ "Population by ethnic groups" The State Statistical Committee of the Republic of Azerbaijan
- ^ Islamul este religia dominantă printre georgienii din Iran şi în unele sate din Adjaaria.
- ^ David Marshal Lang, The Georgians, Frederich A. Praeger Publishers, New York, p 66
- ^ Stuart J. Kaufman, Modern Hatreds: The Symbolic Politics of Ethnic War, pag. 86
- ^ Charles Burney şi David Marshal Lang, The Peoples of the Hills: Ancient Ararat and Caucasus, pag. 38
- ^ D. Braund, Georgia in antiquity: a history of Colchis and Transcaucasian Iberia 550 BC – AD 562, Oxford University Press, 1996
- ^ "Populaţia după grupuri etnice" Comitetul de stat pentru statistică a Republicii Azerbaidjan
- ^ Dr. Andrew Andersen, Atlas of Conflicts: Armenia and Karabakh: Territorial Disputes of 1921-22 And Future Territorial Adjustments of 1931
