Georgeta Barbălată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Georgeta Barbălată este o judecătoare din România. A fost judecător în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) în perioada 8 iulie 2004 - 31 august 2012.[1] precum și purtătorul de cuvânt al acestei instituții[2]. Barbălată a făcut parte dintre cei patru magistrați de la Înalta Curte de Casație și Justiție care puteau emite mandate de interceptare a comunicațiilor în baza legii siguranței națio­nale[2]. A ajuns în atenția presei în anul 2011, când a apărut în poze de vacanță împreună cu familia unui afacerist vietnamez (Hoa Le Duc), arestat pentru spălare de bani și constituirea unui grup infracțional organizat[2]. În iunie 2011 a fost audiată în dosarul „Șpagă în Portul Constanța”[3].

Pe 21 iulie 2014, Agenția Națională de Integritate (ANI) a constatat existența unei diferențe nejustificate de 199.536 de lei (peste 60.400 de euro), între averea dobândită și veniturile realizate împreună cu familia de către Georgeta Barbălată.[1] ANI a sesizat Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București să verifice averea Georgetei Barbălată din perioada exercitării funcției publice.[1]

Pe 22 iunie 2015 a fost condamnată definitiv, de instanța supremă, la patru ani de închisoare cu executare, pentru favorizarea infractorului.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Fosta judecătoare Georgeta Barbălată de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate justifica peste 60.000 de euro, 21 iulie 2014, Departamentul Social -Mediafax, Gândul, accesat la 21 iulie 2014
  2. ^ a b c Judecătoarea cu poze „penale" Arhivat în , la Wayback Machine., 16 iunie 2011, CRISTI CIUPERCA, România liberă, accesat la 18 iunie 2011
  3. ^ Fotografii cu un magistrat de la Curtea Supremă și un mafiot în computerul unui arestat, 16 iunie 2011, Georgeta Ghidovăț, Cristian Șt. Vasilcoiu, evz.ro, accesat la 18 iunie 2011
  4. ^ Judecătoarea Barbălată, condamnată definitiv la 4 ani de închisoare pentru favorizarea infractorului, 22 iunie 2015, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 2 ianuarie 2016