Georges Marchais

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Georges Marchais în 1981

Georges Marchais (născut Georges René Louis Marchais, 7 iunie 1920, La Hoguette, Calvados, Franța - d. 16 noiembrie 1997, Paris, Arondismentul 10) a fost un om politic francez, secretar general al Partidului Comunist Francez între 1972 și 1994, deputat în Parlamentul Francez între 1973 si 1997.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Georges Marchais s-a născut într-o familie modestă, tatăl sau, René Marchais a fost muncitor, iar mama sa, Germaine Boscher, văduvă de război, răcăsătorită. A avut mai mulți frați.

A fost căsătorit cu Paulette Noetinger, cu care a avut trei fete – Michèle, Monique si Claudine, și de care a divorțat în 1959. S-a recăsătorit în 1977 cu Liliane Grelot cu care a avut un fiu, Olivier.[1]

A lucrat ca mecanic la Uzina aeronautică Voisin de la Issy-les-Moulineaux. În timpul războiului a fost trimis să lucreze în Germania la Uzinele Messerschmitt de la Augsburg. S-a repatriat în condiții neclare, fie înainte de 1945, fie după aceea.

Cariera în Partidul Comunist Francez[modificare | modificare sursă]

A devenit lider sindical în 1946 și a intrat în Partidul Comunist în 1947. În 1969 a participat la o conferință internațională la Moscova.

În decembrie 1972 este ales Secretar general al Partidului Comunist Francez, succedându-i lui Waldeck Rochet, demisionar din motive de sănătate.

Relația cu Nicolae Ceaușescu[modificare | modificare sursă]

Georges Marchais a avut o relație apropiată cu Nicolae Ceaușescu. A vizitat România în mai multe rânduri, fiind oaspete de onoare al mai multor manifestări cultural-artistice, printre care Festivalul de la Mamaia. A fost invitat la plenare și congrese PCR.[2] A petrecut o vacanță împreună cu Nicolae Ceaușescu, în România.[3]

Relația bună dintre cele două partide comuniste s-a reflectat în învățământul din România, unde limba franceză a început să fie invățată intensiv, fapt ce a influențat ulterior apartenența României la spațiul francofon și la întreprinderile legate de aceasta. În egală măsură, presa comunistă franceză a fost multă vreme singura presă occidentala vândută în România Socialistă. Importul de carte și film din Franța a căpătat și el o dimensiune importantă în anii 1970-1980.

În anii 1980, în urma formulării de către Occident a unor acuze agresive și repetate asupra Regimului Ceaușescu, Marchais a devenit mai reținut în raporturile cu acesta.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ M. O. Mergnac, Histoire familiale des hommes politiques français, Paris, Archives & culture,‎ 1997 (ISBN 978-2911665127)
  2. ^ Fotografie a lui Georges Marchais împreună cu Nicolae Ceaușescu, pe situl www.comunismulinromania.ro
  3. ^ Art-Emis Academy, Dr. Dr. Petre Opriș, "România - Stațiune de odihnă și tratament" [1]
  4. ^ Los Angeles Times, 7 ianuarie 1990: http://articles.latimes.com/1990-01-07/news/mn-163_1_past-support, accesat la data de 11 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Thomas Hofnung, Georges Marchais, l’inconnu du Parti communiste français, L'Archipel, Paris, 2001 (ISBN 2841873196).