George Giuglea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la George giuglea)
George Giuglea
Date personale
Născut29 ianuarie 1884
Satulung, Brașov, Austro-Ungaria
Decedat7 aprilie 1967, (83 de ani)
București, Republica Socialistă România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieFacultatea de Litere și Filosofie din București, Universitatea din Cluj
Alma materFacultatea de Litere a Universității din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române

George Giuglea (n. , Săcele, Austro-Ungaria – d. , București, România) a fost un lingvist român, membru corespondent al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Urmează Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, apoi Facultatea de Litere și Filosofie din București (1903-1908), fiind discipolul lui Ovid Densusianu. Între anii 1913-1914 este lector de limba română la Sorbona. Își susține doctoratul la Universitatea din Cluj (1920), unde va fi profesor la Catedra de filologie romanică a Facultății de Litere și Filosofie din 1919 până în 1947. A urmat, de asemenea, specializări în lingvistică romanică în Italia și în Spania. Concomitent cu activitatea de la catedră, a făcut parte, încă de la înființare, din colectivul Muzeului Limbii Române din Cluj, condus de către Sextil Pușcariu. Studiile sale s-au axat pe domeniile lexicologiei, etimologiei și toponimiei, în cadrul cărora este aplicată metoda de cercetare „cuvinte și lucruri” (Wörter und Sachen).

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)[1]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Cercetări lexicografice. Elemente latine în limba română, București, 1909
  • De la românii din Serbia. Culegere de literatură populară (în colaborare cu G. Vâlsan), București, 1913
  • Călătoriile călugărului Chiriac de la mânăstirea Secul, București, 1936
  • Concordances linguistiques entre le roumain et les parlers de la zone pyrénéenne, Cluj, 1937
  • Cheie pentru înțelegerea continuității noastre în Dacia prin limbă și toponimie, București, 1944
  • Uralte Schichten und Entwicklungsstufen in der Struktur der dakorumänischen Sprache, Sibiu, 1944
  • Cuvinte românești și romanice. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie, ediție îngrijită, introducere, bibliografie, note și indice de Florența Sădeanu, București, 1983
  • Fapte de limbă. Mărturii despre trecutul românesc. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie, ediție îngrijită, introducere, tabel cronologic, note și indice de Florența Sădeanu, București, 1988

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.020.

Legături externe[modificare | modificare sursă]