George S. Patton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
George Smith Patton, Jr.
Pattonphoto.jpg
Generalul George Smith Patton
Date personale
Data nașterii 11 noiembrie 1885
Locul nașterii San Gabriel, California
Data decesului 21 decembrie 1945 (60 de ani)
Locul decesului Heidelberg Germania
Naționalitate Statele Unite ale Americii Statele Unite
Porecla Bandito
Old Blood and Guts
(Bătrânul "Sânge și Intestine")
The Old Man
Studii Command and General Staff School, Army War College
Activitate
A luptat pentru Statele Unite SUA
Ani de serviciu 1909 - 1945
Gradul US-O10 insignia.svgGeneral de armată
A comandat U.S. II Corps
US 1st Armored Corps
U.S. Seventh Army
U.S. Third Army
U.S. Fifteenth Army etc.
Bătălii / Războaie
Decorații și distincții
Decorații Distinguished Service Cross (2)
Distinguished Service Medal (3)
Silver Star (2)
Legion of Merit
Bronze Star
Purple Heart
Ordinul Bath
Ordinul Imperiului Britanic
Legiunea de onoare (Fr)
Ordinul Leului Alb(Cz)
Semnătură George S Patton Signature.svg

George Smith Patton GCB, KBE (n. 11 noiembrie 1885 – d. 21 decembrie 1945) a fost un general al armatei S.U.A. cel mai cunoscut pentru prestația sa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, luând parte la campaniile militare din Africa de Nord, Sicilia, Franța și Germania între anii 1943 și 1945. A participat și la Primul Război Mondial, comandând tancurile nou introduse în armata SUA. Un mareșal german, vorbind cu un reporter american îl numea pe Patton „generalul vostru cel mai bun”.[1]

El este autorul faimosului citat din timpul eliberării Parisului, în care se referă voalat la ambiția francezilor de a participa, măcar printr-o divizie blindată, la Eliberare :

"I would rather have a German division in front of me than a French division behind me."

(„Prefer să am în față o divizie germană decât o divizie franceză în spate”).

În ziua de 9 decembrie 1945, în apropiere de Mannheim, cu puțin timp înainte de programata reîntoarcere în SUA, mașina generalului a fost puternic lovită de un camion militar american. Generalul a fost grav accidentat, având și o fractură de coloana vertebrală cervicală-deci o paraplegie. Internat la spitalul militar din Heidelberg, pe 21 decembrie 1945, decedează în urma unei embolii pulmonare. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului, a fost înmormântat în orășelul Haam (din Luxemburg). În onoarea eliberatorului, orășelul Ettelbrück din nordul Luxemburgului se mai numește „Patton-Stadt”.

Educația și serviciul militar în tinerețe[modificare | modificare sursă]

La Olimpiada de vară din 1912 organizată la Stockholm Patton a participat la proba de pentatlon , unde s-a plasat pe locul cinci. [2]

Expediția punitivă împotriva Mexicului[modificare | modificare sursă]

1915 Dodge Brothers -tipul de maşină folosită de Patton în incursiunea sa în Mexic

În septembrie 1915 Patton a fost numit în serviciu la granița cu Mexicul la Fortul Bliss, Texas. În martie 1916 forțele lui Pancho Villa au trecut granița în New Mexico, SUA și au efectuat raid în orașul Columbus, ucigând câțiva americani. Ca răspuns, SUA a organizat o expediție punitivă în Mexic împotriva lui Villa. Entuziasmul lui Patton pentru expediție a avut ca rezultat faptul că Patton a fost numit ajutorul generalului John Pershing, ceea ce a însemnat că Patton a primit rol în organizarea expediției. Patton, împreună cu câțiva militari a organizat o expediție care a devenit un „atac militar motorizat” cu cele trei mașini ale armatei lui Pershing, ucigând câțiva rebeli mexicani, chiar de Patton însuși cu un Colt Pacemaker. Datorită succesului lui Patton și afinității lui pentru Colt Pacemaker, Patton l-a numit în glumă „bandito”-ul lui, Patton devenind faimos în toată SUA.[3]

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Patton în Franţa lângă un tanc Renault FT-17 (1918)

La intrarea SUA în Primul Război Mondial, generalul-maior John Pershing l-a promovat pe Patton în rangul de căpitan. Patton i-a cerut lui Pershing să se înființeze un centru de pregătire american pentru tancuri. La Champlieu Patton a condus tancul Renault, i-a testat capacitatea tancului de a trece peste șanțuri, apoi a vizitat fabrica Renault. Pershing i-a dat lui comanda noii unități de blindate americane: US Tank Corps. La scurt timp după sosirea lui la Champlieu, britanicii la Cambrai au lansat cel mai mare atac de tancuri din Primul Război Mondial. În data de 23 martie 1918 Patton a primit comanda unei unități de 10 tancuri tip Renault FT-17. Pentru succesul său în organizarea școlii pentru tanchiști, Patton a fost promovat succesiv maior, locotenent colonel, apoi după contraofensiva de la SaintMihiel în septembrie 1918 la gradul provizoriu de colonel. În ofensiva de la Meuse-Argonne din 26 septembrie 1918 a fost rănit și decorat cu Distinguished Service Cross, cu Distinguished Service Medal, iar pentru rănire cu Purple Heart.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

Între cele două războaie în 1924 a absolvit școala pentru comandanți și șefi de stat major Command and General Staff School, iar în 1932 Army War College. L-a cunoscut pe Omar Bradley cu care se va reîntâlni în Europa. La începutul anilor 1920 Patton a scris o cerere Congresului ca să se acorde fonduri pentru dezvoltarea forțelor de blindate, dar fără prea mare succes. A scris articole despre tactica forțelor blindate, sugerând noi metode de a le folosi. În iulie 1940 a primit comanda Diviziei 2 de tancuri la Fort Benning. În serviciul în Washington DC în anul 1919 Patton l-a întâlnit pe Dwight D. Eisenhower, care va juca un rol enorm de important în cariera sa. La Fort Riley, Kansas, Patton și Eisenhower au dezvoltat doctrina luptei cu blindate, care va fi folosită de SUA în Al Doilea Război Mondial. El a continuat să îmbunătățească tancurile venind cu noi idei în comunicații radio și armamentul de pe tanc. Datorită lipsei scăzute față de blindate, Patton s-a transferat înapoi la cavalerie.

Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

GeorgeSPatton.jpg

Înainte ca SUA să intre în război Patton a comandat Armata a 3-a americană, pregătind trupele de blindate în deșert (Imperial Valley), pe o suprafață de 40 km2 pentru Operațiunea Torța (invadarea Africii). Din prima zi de comandă pleda pentru ca forțele blindate să rămână permanent în contact cu inamicul, explicând că forțele mecanizate agresive întrerup pregătirile defensive ale inamicului și sunt mai greu de loviți de artileria inamică.[4] La o conferință de presă din 1944 la întrebarea unui reporter cu privire la faptul că ar trebui încetinit progresul rapid a Armatei a 3-a pentru a reduce pierderile americane, Patton a răspuns: „Ori de câte ori încetinești ritmul, irosești vieți omenești”.[5]

Campania din Africa de Nord[modificare | modificare sursă]

Harta Operaţiunii Torch (Torţa)

În Noiembrie 1942 general-maior Patton împreună cu contraamiralul Henry K. Hewitt comandau Forța Operativă de Vest (care avea ca obiectiv Casablanca) a Armatei americane, care în cadrul Operațiunii Torța a debarcat în nordul Africii, în Maroc și Algeria, țări ocupate de regimul de la Vichy Forțele americane, (Divizia a 2-a blindată și Diviziile a 3-a și a 9-a de infanterie), aproximativ 35.000 de soldați erau aduse direct din SUA cu o flotă formată din peste 100 nave. Pentru a evita bateriile de coastă trupele americane au debarcat la sud de Casablanca la Safi (Operațiunea Blackstone) și la nord, la Fedala(Operațiunea Bushwood) respectiv în portul Lyautey (Operațiunea Goalpost). Nu au avut loc bombardamente preliminare în speranța că francezii nu se vor opune trupelor americano-britanice, dar s-au înșelat. După debarcare trupele lui Patton au fost atacate de blindate franceze, dar trupele americane au fost salvate de aviația americană care au spulberat tancurile franceze. Susținerea aeriană a fost asigurată de avioane P-40 Warhawk de pe portavionul USS Ranger (CV-4). Trupele lui Patton s-au îndreptat spre nord spre Casablanca. Nici Casablanca nu s-a dovedit ușor de cucerit. Bateriile de coastă franceze au deschis focul. Patton era pe bordul crucișătorului USS Augusta, când cuirasatul francez Jean Bart a deschis focul asupra lui. Luptele navale au durat două zile. Avionale aliate decolate de pe portavioanele din larg au reușit să distrugă un transport de trupe franceze care încerca să întărească apărarea de la Safi. În dupăamiaza zilei de 8 noiembrie, majoritatea apărătorilor francezi s-au predat, iar până pe 10 noiembrie fuseseră eliminate toate focarele de rezistență antialiate, iar majoritate trupelor americane se îndreptaseră spre Casablanca asediată. În jurul Port-Lyautey, trupele primului val au trebuit să aștepte al doilea val de dabarcare mult prea mult timp. Acest răgaz a fost folosit de apărători francezi pentru organizarea defensivei. Următoarele valuri de debarcare s-au bucurat de sprijinul bombardamentelor navale și a acoperirii aeriene a avioanelor de pe portavioane. Și obiectivele aliate din această zonă au fost atinse. În jurul Fedala debarcarea celor 19.000 de soldați aliați a fost dată peste cap de condițiile meteo nefavorabile. Debarcările au fost efectuate sub focul artileriei franceze. Cu toate aceste, americanii au reușit să cucerească capete de pod puternice și să asedieze portul Casablanca până pe 10 noiembrie. Generalul Patton a intrat în Casablanca fără să întâmpine vreo opoziție. Patton era încă la Casablanca, când în data de 19 februarie 1943 americanii sufereau prima lor înfrângere în Bătălia de la Pasul Kasserine. Comandamentul american a luat imediat măsuri și l-a numit pe Patton în fruntea trupelor americane, avându-l ca adjunct pe Omar N. Bradley. Patton a sesizat că americanii nu aveau sprijin aerian suficient și deși a încercat îmbunătățirea situației, o schimbare de proporții în acest domeniu nu s-a produs până la Debarcarea din Normandia. În Bătălia de la El Guettar trupele lui Patton au reușit să obțină o victorie tactică împotriva trupelor naziste conduse de Hans-Jürgen von Arnim și fasciste ale lui Giovanni Messe.


Campania din Sicilia[modificare | modificare sursă]

Incidentul cu pălmuirea unui soldat de către Patton[modificare | modificare sursă]

Normandia[modificare | modificare sursă]

Campania din Lorena[modificare | modificare sursă]

Ofensiva din Ardeni[modificare | modificare sursă]

Forțarea Rinului[modificare | modificare sursă]

Ofensiva finală[modificare | modificare sursă]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Decorații americane[modificare | modificare sursă]

Decoraţiile generalului Patton dacă le-ar purta astăzi

US DSC 2x ribbon.pngDistinguished Service Cross

ArmDRib.gif Distinguished Service Medal
Silver Star ribbon.svg Silver Star
Legion of Merit ribbon.svg Legion of Merit
Bronze Star ribbon.svg Bronze Star -
Purple Heart BAR.svg Purple Heart - Inima Purpurie pentru rănire
Silver Lifesaving Medal ribbon.svg Silver Lifesaving Medal -
Mexican Service Medal ribbon.svg Mexican Service Medal -
World War I Victory Medal ribbon.svg World War I Victory Medal -
European-African-Middle Eastern Campaign ribbon.svg European-African-Middle Eastern Campaign Medal
American Defense Service ribbon.svg American Defense Service Medal
World War II Victory Medal ribbon.svg World War II Victory Medal
Army of Occupation ribbon.svg Army of Occupation Medal

Grade militare și data promovării[modificare | modificare sursă]

Locotenent: 11 iunie 1909
US-O2 insignia.svg
Locotenent-major: 23 mai 1916.
US-O3 insignia.svg
Căpitan: 15 mai 1917.
US-O4 insignia.svg
Maior: 01 iulie 1920.
US-O5 insignia.svg
Locotenent-colonel: 01 martie 1934.
US-O6 insignia.svg
Colonel: 01 martie 1938.
US-O7 insignia.svg
General de brigadă: 2 oct. 1940
US-O8 insignia.svg
General-maior: 4 aprilie 1941
US-O9 insignia.svg
General-locotenet: 12 martie 1943.
US-O10 insignia.svg
General de armată: 14 aprilie 1945.


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Filme artistice[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hanson, Victor Davis, The Soul of Battle: From Ancient Times to the Present Day", New York: Simon & Schuster, ISBN 0-684-84502-4 (1999), p. 13
  2. ^ George S. Patton Olympic Results”. sports-reference.com. http://www.sports-reference.com/olympics/athletes/pa/george-patton-1.html. Accesat la 24 iunie 2012. 
  3. ^ Elser, Frank B. (May 23, 1916). "Cardena's Family Saw Him Die at Bay". New York Times.
  4. ^ Beck, John Jr. (Sgt.), Fighting For Gen. George Patton at the Bulge, Don Moore's War Tales, May 26, 2010, retrieved April 28, 2011
  5. ^ GEN George Smith Patton, The Patton papers, 1940–1945, Martin Blumenson, p.542

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The Murder of General George S Patton

Surse primare[modificare | modificare sursă]

  • en George S. Patton, Jr., War As I Knew It; Houghton Mifflin
    ISBN 0-395-73529-7;(1947/1975); (Soft Cover)
    ISBN 978-0-395-08704-6 (1947/1975); (Hard Cover)
  • en George S. Patton, Jr., The poems of General George S. Patton, Jr.: Lines of fire, edited by Carmine A. Prioli. Edwin Mellen Press, 1991.
  • en Patton's photographs: War as he saw it, edited by Kevin Hymel. Potomac Books,
    ISBN 1-57488-871-4 (2006) (Hard Cover);
    ISBN 1-57488-872-2 (2006) (Soft Cover; Alkali Paper).
  • en Blumenson, Martin, The Patton Papers. Vol. 1, 1885–1940,
    ISBN 0-395-12706-8 (Hard Cover) Houghton Mifflin Co., 1972. 996 pp.
    ISBN 0-306-80717-3 (Soft Cover; Alkali Paper) Da Capo Press; 1998; 996 pp.
  • en Blumenson, Martin, The Patton Papers: Vol. 2, 1940–1945,
    ISBN 0-395-18498-3 (Hard Cover); Houghton Mifflin, 1974. 889 pp.
    ISBN 0-306-80717-3 (Soft Cover; Alkali Paper); Da Capo Press, 1996. 889 pp.
  • en Patton, Robert H., The Pattons: A Personal History of An American Family,
    ISBN 1-57488-127-2 (Soft Cover); Crown Publishers (1994); Brassey's (1996) 320 pp.
  • en Platt, Anthony M. with O'Leary, Cecilia E., Bloodlines: Recovering Hitler's Nuremberg Laws, From Patton's Trophy To Public Memorial,
    ISBN 1-59451-140-3 (paperback); Paradigm Publishers, 2006. 268 pp.

Surse secundare[modificare | modificare sursă]

  • en Axelrod, Alan, Patton: A Biography, Palgrave Macmillan, 2006.
  • en Martin Blumenson, Patton: The Man Behind the Legend, 1885–1945 ISBN 0-688-06082-X; 1985
  • en Blumenson, Martin, The Battle of the Generals: The Untold Story of the Falaise Pocket – the Campaign That Should Have Won World War II; 1993.
  • en Terry Brighton, Patton, Montgomery, Rommel: Masters of War, Crown, (2009). ISBN 978-0-307-46154-4
  • en D'Este, Carlo (1995). Patton: A Genius for War. HarperCollins. ISBN 0-06-016455-7 
  • en D'Este, Carlo (2002). Eisenhower: A Soldier's Life. New York: Henry Holt & Co.. ISBN 0-8050-5687-4 
  • en Dietrich, Steve E., "The Professional Reading of General George S. Patton, Jr.", Journal of Military History 1989 53(4): 387–418. Issn: 0899-3718 Fulltext in Jstor
  • en Eisenhower, John S.D., The Bitter Woods, Cambridge MA: Da Capo Press, ISBN 978-0-306-80652-0 (1995)
  • en Essame, H., Patton: A Study in Command, New York: Scribner & Sons, ISBN 978-0-684-13671-4, 1st ed. (1974)
  • Farago, Ladislas (1964). Patton: Ordeal and Triumph. ISBN 1-59416-011-2 
  • en Hirshson, Stanley P., General Patton: A Soldier's Life (2002) ISBN 0-06-000982-9
  • en McNeese, Tim, Battle of the Bulge, Chelsea House Publications, ISBN 978-0-7910-7435-0 (2003)
  • en Nye, Roger H., The Patton Mind: The Professional Development of an Extraordinary Leader, Avery; 1993.
  • en Pullen, John J. "'You Will Be Afraid.'", American Heritage 2005 56(3): 26–29. Issn: 0002-8738 Fulltext in Ebsco. Patton's March 1945 was made famous by the movie, which sanitized it. Patton used harsh and foul language and castigated cowards, or "psychoneurotics", and those who used self-inflicted wounds to get out of combat. The basic message was "shoot and keep shooting."
  • en Reit, Seymour, Masquerade: The Amazing Camouflage Deceptions of World War II, Hawthorn Press, 1978. ISBN 0-8015-4931-0.
  • en Rickard, John Nelson. Patton at Bay: The Lorraine Campaign, September to December 1944, Praeger, 1999.
  • en Rickard, John Nelson. Advance and Destroy: Patton as Commander in the Bulge. University Press of Kentucky, Lexington, KY 2011, ISBN 978-0-8131-3455-0
  • en Showalter, Dennis. Patton and Rommel: Men of War in the Twentieth Century (2005). ISBN 978-0-425-20663-8.
  • en Smith, David Andrew, George S. Patton: A Biography, Greenwood, 2003.
  • en Spires, David N., Patton's Air Force: Forging a Legendary Air-Ground Team, Smithsonian Inst. Pr., 2002.
  • Wallace, Brenton G. (1946). Patton & His Third Army. Harrisburg, PA: Military Service Publishing Co.. ISBN 0-8117-2896-X 
  • en Russell F. Weigley, Eisenhower's Lieutenants: The Campaign of France and Germany 1944–1945, (1990)
  • en Wilson, Dale Eldred, 'Treat 'Em Rough'! The United States Army Tank Corps in the First World War; Temple U. Press (1990).
  • en Steven Zaloga, Armored Thunderbolt, Stackpole, 2008, ISBN 978-0-8117-0424-3

External links[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de George S. Patton
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de George S. Patton.