George Georgescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George Georgescu (n. 12 septembrie 1887, Sulina, Judeţul Tulcea - d. 1 septembrie 1964, Bucureşti), dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din Bucureşti, unul din cei mai mari reprezentaţi ai stilului dirijoral clasic caracteristic şcolii germane.
[modifică] Cariera muzicală
George Georgescu şi-a început cariera artistică studiind vioara şi violoncelul la Bucureşti, apoi la Şcoala superioară de Muzică din Berlin, elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, face parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un accident şi este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist. La sugestia cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, care îi recunoaşte calităţile muzicale neobişnuite, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală şi, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre Filarmonice din Berlin.
Întors în ţară preia direcţia tinerei orchestre filarmonice din Bucureşti. Cu fiecare nou concert, orchestra câştigă în maturitate şi calitate interpretativă. Georgescu include în repertoriul orchestrei, alături de marii clasici ai compoziţiei, şi operele compozitorilor români, în primul rând ale lui George Enescu.
George Georgescu dirijează adesea în străinătate, fie împreună cu orchestra filarmonică din Bucureşti, fie invitat la pupitrul unor renumite orchestre simfonice. Îşi alege programul în funcţie de orchestre şi de public. Asfel la Viena dirijează compoziţii de Johannes Brahms şi Richard Strauss, compozitorii săi preferaţi, la Paris compoziţii de Maurice Ravel şi Paul Dukas, la Praga uvertura la opera Mireasa vândută de Bedrich Smetana, la Sofia concertul pentru pian şi orchestră de Pancio Vladigherof, la Varşovia simfonia Cântece nocturne de Karol Szymanowski, iar în Italia compoziţii ale lui Ottorino Respighi. Începând din anul 1926 întreprinde turnee şi în Statele Unite, în fruntea orchestrei filarmonice din New York sau împreună cu orchestra Concertelor Colonne.
În timpul celui de al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu - în afara activităţii dirijorale din Bucureşti - este prezent şi în viaţa muzicală a ţărilor naziste, pentru care activitate a fost decorat de Reich-ul german cu "Crucea de Fier" O dată războiul sfârşit, George Georgescu, fost colaboraţionist, este îndepărtat de la conducerea Filarmonicei din Bucureşti până în 1947 când, la întervenţia lui George Enescu, îşi reia activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei radiodifuziunii române.
Abia după ce, în 1956, Constantin Silvestri - până atunci director al Filarmonicii din Bucureşti - se expatriază în occident, la Paris (în 1957 emigrează în Anglia, la Bournemouth), George Georgescu revine la conducerea acestei orchestre, prestigioasele sale calităţi artistice neputând fi ignorate. În 1960 este decorat cu "Ordinul Muncii cl.I" şi primeşte şi titlul de "Artist al Poporului". Înregistrează pentru casa de discuri Electrecord ediţia integrală a simfoniilor lui Beethoven. Până la dispariţia sa din viaţă în 1964, mai întreprinde turnee de concerte în străinătate, lucrând neobosit la perfecţionarea interpretativă a orchestrei de sub conducerea sa.
