Gavriil Bănulescu-Bodoni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gavriil Bănulescu-Bodoni

Nume de botez Grigorie
Mitropolie Mitropolia Moldovei
Înscăunare 10 februarie 1792
Retragere după 16 mai 1812
Data nașterii 1746
Bistrița
Data decesului 30 martie 1821
Chișinău

Gavriil (născut Grigorie Bănulescu-Bodoni, 1746 în Bistrița - d. 30 martie 1821 în Chișinău, Republica Moldova) a fost Mitropolitul Ortodox al Moldovei, Poltavei, Kievului și ulterior al Basarabiei.

Studii[modificare | modificare sursă]

Gavreel Bănulescu-Bodoni și-a absolvit studiile în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1771-1773), la școlile grecești din Patmos, Smirna și la mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos (1773 - 1776). Devine profesor, în Transilvania în anul 1776, apoi la Iași în anul 1777. Se călugărește la Constantinopol în 1779, cu numele Gavriil, continuându-și studiile la Patmos, (1779 - 1780).

Episcop și mitropolit[modificare | modificare sursă]

În perioada 1781 - 1782 este profesor de limba greacă, ieromonah și predicator la catedrala mitropolitană din Iași iar între anii 1782 și 1784 este profesor al seminarului din Poltava, din Rusia. Revine la Iași în 1784 și este hirotonisit arhimandrit în 1786, fiind propus episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci. Se întoarce în același an în Rusia, unde ajunge rector al Seminarului din Poltava (1786 - 1791.

La data de 26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei (numit și ocârmuitor de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse al Bisericii din Moldova (1788 - 1792), îl hirotonește pe Gavriil ca episcop–vicar de Akkerman și Bender (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în aprilie noul domn, Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul.

Fiind eliberat prin intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde a fost numit mitropolit al Poltavei (1793 - 1799), apoi al Kievului (1799 - 1803), iar în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a pensionat în 1803, stabilindu-se la Odessa.

La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a lost numit exarh al Bisericii din Moldova și Țara Românească - ambele țări fiind sub ocupație militară rusă (instalat la Iași 22 mai 1808) conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la București (16 mai 1812). În această calitate a tipărit mai multe cărți și a lucrat pentru buna desfășurare a vieții bisericești.

La 21 august 1813 țarul Rusiei l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința în Chișinău, create la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a înființat un Seminar teologic.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

A înființat o tipografie eparhială, unde au fost traduse mai multe cărți, în limba română:

  • Liturghierul (1815),
  • Molitvelnicul, (1815 și 1916),
  • Ceaslovul (1817),
  • Psaltirea (1818),
  • Mineiul de obște (1820),
  • Apostolul (1820),
  • Evanghelia (1820),
  • Tipicul (1821),
  • Bucoavna (1814),
  • Catihisis (1816), după Platon al Moscovei.

La insistențele sale, s-au tipărit Noul Testament (1817) și Biblia (1819), în limba română, la Petersburg.

A mai îndrumat activitatea clerului de mir din eparhie și a mănăstirilor. A zidit câteva biserici la Chișinău și în alte localități și a restaurat biserica Adormirea din mănăstirea Căpriana.

Legături externe[modificare | modificare sursă]