Galaţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Galaţi | |||
| — Municipiu reşedinţă de judeţ — | |||
| Engleză | |||
| - Nume oficial | Galatz[necesită citare] | ||
|---|---|---|---|
| Franceză | |||
| - Nume oficial | Galatsi[necesită citare] | ||
 |
|||
|
|||
| Poreclă: „Oraşul Teilor” | |||
  Galaţi
|
|||
| Coordonate: Coordonate: | |||
| Ţară |  România |
||
| Judeţ | Galaţi | ||
| Regiune Istorică | Moldova | ||
| Statut | Reşedinţă de judeţ | ||
| Euroregiune | Sud-Est | ||
| Judeţ istoric | Covurlui | ||
| Regiune istorică | Galaţi | ||
| Prima atestare | 1445 | ||
| Subdiviziuni | 44 de cartiere | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Dumitru Nicolae (PSD, ales 2000-2012) | ||
| Suprafaţă | |||
| - Municipiu reşedinţă de judeţ | 246,4 km² | ||
| - Metropolitană | ?? km² | ||
| Populaţie (2002)[1][2] | |||
| - Municipiu reşedinţă de judeţ | 298.861 locuitori | ||
| - Densitate | 1.213 loc./km² | ||
| - Metropolitană | ≈700.000 | ||
| Fus orar | EET (UTC+2) | ||
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) | ||
| Cod poştal | 800xxx | ||
| Prefix telefonic | +40 (0)236 / (0)336 | ||
| Indicativ auto | GL | ||
| Site: Pagina oficială (ro) | |||
 |
|||
Galaţiul este reşedinţa şi totodată cel mai mare oraş al judeţului Galaţi, judeţ situat în apropiere de colţul celor trei frontiere în Moldova, România. Populatia oraşului, la recensământul din 2002, a fost de 298.861 locuitori,[1] fiind al saptelea ca populaţie din ţară după Bucureşti, Iaşi, Cluj Napoca, Timişoara, Constanţa şi Craiova. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Oraşul Galaţi are o istorie încărcată şi datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viaţa economică s-a dezvoltat în jurul Şantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic Arcelor-Mittal şi a Portului Mineralier.
[modifică] Istoric
Primele semne ale unei aşezări permanente în zona municipiului Galaţi s-au găsit pe malul estic al bălţii Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni, unelte confecţionate din stilex şi os, datând din neolitic. Tot în această zonă, de data asta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră aparţinând culturii Coşlogeni din perioada de sfârşit a Epocii Bronzului. Oraşul s-a dezvoltat pe bazele unei străvechi aşezări dacice, existente în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării care, începând cu perioada celor două razboaie romane purtate împotriva dacilor, în 101-102 şi 105-106, va cunoaşte influenţa civilizaţiei romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Barboşi, ca şi în multe alte cazuri întâlnite în prvincia romană Dacia. Noua aşezare daco-romană formată în vadul Dunării, localizată în secolul III d. Hr. undeva la sud de locul actualei Biserici Precista, dar care a fost, în timp, nimicită de apele fluviului care străbat malul stâng. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea aşezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galaţi format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum şi o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperii demonstrează că Galaţii datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean.
Prima menţionare documentară a oraşului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ştefan al II-lea). Galaţiul a crescut în importanţă după ce turcii au cucerit cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, în iulie-august 1484, oraşul ramânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerţul intern, dar şi în cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galaţiul a fost ars de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care au fost îndurate de oraş în războaiele ruso-turce din sec. XVIII şi începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerţul şi navigaţia se dezvoltă în aşa fel încât Rusia înfiinţează, în anul 1775, primul consulat local, iar Franţa şi Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În 1850, SUA îşi deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia preşedintelui american James Buchanan de a-şi numi un consul la Galaţi. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galaţi. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerţ de tranzit cu ţările germane. Construcţiile de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a oraşului, în acest sens un călător prin Ţările Române, abatele Bošković afirmă că: "am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe şantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameşul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, şaptezeci de paşi pe şaptesprezece şi încărcată cu optzeci şi patru de tunuri de bronz."
O legătură de câteva secole există între eroul naţional al Ucrainei, hatmanul Mazeppa si oraşul Galaţi. Hatmanul Ivan Stepanovici Mazeppa s-a născut în 1644 în Palatinatul Podoliei şi va deveni hatman al Ucrainei în 1687. După o viaţă dedicată în totalitate patriei mamă ajunge să moară pe 2 octombrie 1709 la Varniţa (pe atunci raia turcească în Basarabia) şi va ajunge să fie inhumat la Galaţi. Interesant este zi faptul cum corpul lui Mazeppa ajunge să fie înmormântat la Galaţi. Rudele lui Mazeppa obţin de la turci un firman pentru a-i transporta corpul la Ierusalim. Ajungând la Galaţi, l-au îngropat la biserica Sf. Gheorghe, care de mult era închinată Ierusalimului, în felul acesta s-a îndeplinit dorinţa cazacilor de a-zi reînhuma comandantul la Sfântul Mormânt. Biserica Sf Gheorghe din Galaţi a fost ridicată "prin osârdia dumnealui Hagi Mihalachi, în timpul lui Istrati Dabija voevod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1", aşa cum reiese din inscripţia bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboşi (cartier al Galaţiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazeppa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. Pe acesta se va pune piatra funerară cu o inscripţie ce poartă urmele Ucrainei şi ale lui Mazeppa, între altele vulturul cu un singur cap. După înmormântarea lui Mazeppa, peste un an când după înfrângerea de la Stănileşti tătarii jefuiesc şi ard Galaţii, biserica Sf. Gheorghe este prădată. [3]
În zilele noastre 2 cartiere şi un parc din municipiu poarta numele hatmanului Mazeppa.
Începuturile secolului XIX găseşte Galaţiul total implicat în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel numele oraşului este strâns legat de începuturile mişcării eteriste în Ţările Române. Acţiunea de la Galaţi, aşa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un şir de evenimente petrecute în portul dunărean, de la înfiinţarea primei Eforii din Principate în acest oraş, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supuşilor otomani din Galaţi. Acţiunea de la Galaţi trebuie considerată şi plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluţia mişcărilor anului 1821. Masacrul de la Galaţi, repetat curând în alte oraşe ale Moldovei, avea să deschidă, în fapt, un lung deceniu de confruntări greco-otomane. Continuarea acţiunii va demonstra din plin temeinicia motivelor care impuseseră alegerea portului dunărean printre centrele principale ale insurecţiei eteriste. [4]
În 1837, Galaţiul dobândeşte statutul de port liber, (porto-franco), iar după războiul Crimeei din 1854 - 1856 devine, împreună cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, oraşul este condus de pârcălabul Alexandru Ioan Cuza,născut la Bîrlad, ales ulterior ca domnitor în Moldova şi în Ţara Românească. Reşedinţa sa este găzduieşte în prezent un muzeu pe Strada Mihai Bravu, în apropierea gării oraşului.
După Unirea Principatelor, dezvoltarea oraşului s-a accelerat. S-au înfiinţat noi şcoli primare şi s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Şcoala superioară de comerţ "Alexandru Ioan I", iar în anul 1867 s-a înfiinţat una dintre cele mai vechi instituţii de studiu liceal din ţară, Liceul "Vasile Alecsandri". De la câteva fabrici în 1870, s-a ajuns la 41 în 1908. Ştefan Zeletin, în lucrarea sa "Burghezia română", nota că: "În procesul de naştere a Românei moderne trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor liberale care pleacă de la Paris spre Bucureşti şi Iaşi; altul tăcut dar adânc, care pleacă de la Londra spre Galaţi şi Brăila: e curentul economiei capitaliste engleze."
Activitatea comercială a continuat şi din cauza exportului masiv de cereale, despre poziţia pe care o avea portul Galaţi în exportul ţării consulul Franţei din oras notând la 8 aprilie 1870 că "portul Galaţi a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunare şi Marea Neagră în Anglia, Franţa şi Italia". Se recunoştea că înflorirea oraşului se datora regimului de oraş „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.
_Tramvaiul_50.jpg)
Totuşi, între anii 1900-1914, oraşul desfăşura un considerabil comerţ de cereale şi cherestea, în care se implicau şi reprezentanţii celor 16 consulate străine din oraş. O revoltă ţărănească a izbucnit în regiune în 1907, aceasta fiind înăbuşită de armata română. În 1911, la Galaţi se dezveleşte prima statuie din ţară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar şi înainte), Galaţiul a fost reşedinţa judeţului Covurlui, mai apoi a Ţinutului Dunării odată cu reorganizarea fascistă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Oraşul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de vedere al populaţiei, aproximativ 112.000 de locuitori, al cicilea oraş al ţării, fiind devansat doar de Bucureşti, Chişinău, Iaşi şi Cernăuţi. În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galaţiul a fost bombardat de aviaţia germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire impunătoare, inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca şi multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reşedinţa regiunii Galaţi, ca mai apoi să devină reşedinţa actualului judeţ Galaţi. Din 1965 cunoaşte o nouă înflorire, o dată cu începutul funcţionării combinatului siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.
[modifică] Etimologia "Galaţilor"
Denumirea de Galaţi vine probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiţia, o altă variantă ar fi din limba cumană gala(t) preluat din arăbescul kalhat (fortăreaţă).
[modifică] Geografie
Municipiul Galaţi este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică şi 28° 02' longitudine estică. Situat pe malul stâng al Dunării, ocupă o suprafaţă de 246,4 km2, la confluenţa râurilor Siret (la vest) şi Prut (la est), lângă Lacul Brateş, la circa. 80 de kilometri de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraş este Brăila, la doar 15 kilometri spre sud. Oraşul se întinde pe trei terase: Valea oraşului, cu altitudine între 5 - 7 m şi altele două, trasate aproape în formă de evantai; prima cu o altitudine între 20 - 25 m (nucleul oraşului medieval, actualmente centrul oraşului) şi a doua cu altitudini care depăşesc 40 m (oraşul modern). Viaţa comunităţilor umane a fost influenţată în mod direct de către Dunăre, cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu pe acest sector de 6.199 mc/s, după ce primeşte în amonte apele râului Siret cu un debit mediu de 210 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul românesc). Fluviul îşi continua drumul spre Marea Neagră după ce primeşte, în avalul porturilor din Galati, apele râului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s. Debitele Dunării au o variaţie importantă, în funcţie de anotimp şi an, cu valori maximale în luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) şi minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s). Datorită senalului adânc până în zona oraşului Brăila, Dunărea este declarată maritimă.
[modifică] Distanţe în kilometri între Galaţi şi principalele oraşe din ţară şi din Europa
.jpg)
- Sunt trecute cele mai scurte rute feroviare şi rutiere
[modifică] Amenajarea urbană
În prezent lângă punctul de trecere cu bacul se construieşte al 3-lea port pentru ambarcaţiuni uşoare. Potrivit unui raport guvernamental întocmit în 2005, municipiul Galaţi se afla pe locul 2 în topul oraşelor din România, în privinţa spaţiului verde, pe cap de locuitor. Finanţată de Consiliul Local al municipiului Galaţi prin alocaţii bugetare, amenajarea şi întreţinerea urbană este rezultatul activităţilor Serviciul Public Administraţia Domeniului Public Galaţi (SPADP), Ecosal Prest SA, SC RER Ecologic Service SRL, SC Citadina 98 SA.
[modifică] Clima
Dat fiind faptul că judeţul Galaţi reprezintă o poartă spre nord-est şi spre sud-vest, el se găseşte sub influenţa maselor de aer continental estice şi mai putin sudice, lipsind aproape cu totul influenţa aerului vestic care este oprit de paravanul munţilor Carpaţi. Temperatura medie anuală, calculată pe o perioadă de 70 de ani, este de 10 grade C. Temperatura medie în timpul verii este de 21,3 grade C. În timpul iernii, deasupra judeţului Galaţi vin din nord şi nord-est mase de aer rece care produc scăderi de temperatură care oscilează între 0,2 grade C -3 grade C. Temperatura medie lunară este mai scăzută în ianuarie când are valori de -3 grade C -4 grade C. Temperatura medie a lunii iulie este de 21,7 grade C. În timpul anului sunt cca. 210 zile cu temperaturi de peste 10 grade C. Repartiţia anuală a precipitaţiilor este neuniformă, cele mai mari cantităţi de apă cad în anotimpul de vară, sub formă de averse. Vântul predominant este Crivăţul, care reprezintă 29% din frecvenţa anuală a vânturilor. Al doilea vânt predominant este cel din sud, cu o frecvenţă de 16% şi bate mai mult vara şi este destul de uscat. Clima, aşa cum rezultă din cele prezentate, este temperat-continentală. Conform unui memoriu de prezentare a judeţului Galaţi, mediile multianuale în municipiul Galaţi sunt:
- Presiune medie la nivelul staţiei: 1008,4 mb
- Presiune medie la nivelul mării: 1017,4 mb
- Temperatura medie anuală 10,5: grade Celsius
- Temperatura maximă medie 15.5: grade C
- Temperatura minimă medie 6.1: grade C
- Cantitatea lunară de precipitaţii medie: 477 l/m2
- Număr de zile (mediu) cu precipitaţii: 66 zile
- Durata de strălucire a soarelui (medie): 184,3 ore [5]
[modifică] Distanţa dintre Galaţi şi porturile pe Dunăre
| Oraşul | Directia | Distanţa pe Dunare |
|---|---|---|
| Brăila | Amonte | 20 km |
| Calafat | Amonte | 645 km |
| Călăraşi | Amonte | 220 km |
| Cernavodă | Amonte | 150 km |
| Corabia | Amonte | 480 km |
| Drobeta Turnu-Severin | Amonte | 781 km |
| Giurgiu | Amonte | 343 km |
| Isaccea | Aval | 43 km |
| Olteniţa | Amonte | 280 km |
| Orşova | Amonte | 804 km |
| Turnu Măgurele | Amonte | 447 km |
| Tulcea | Aval | 79 km |
| Zimnicea | Amonte | 404 km |
[modifică] Demografie
Conform ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, oraşul avea la data de 1 ianuarie 2009 o populaţie de 291 354 locuitori. [7]
Evoluţia populaţiei la recensăminte: 
La recensământul din 2002 municipiul Galaţi număra 298.861 locuitori, dintre care 295.924 români (99%), 1.483 tigani (0,49%), 115 evrei (0.03%), 290 ruşi (0,09%), 247 greci (0,08%), 205 maghiari (0,06%), 114 germani (0,03%), 571 armeni ş.a. Sub aspect confesional populaţa oraşului este alcătuită din 293.308 ortodocşi (98,14%), 1.733 romano-catolici (0,57%), ş.a.[2]
[modifică] Minorităţile din Galaţi
[modifică] Comunitatea elenă
Comunitatea elenă din Galaţi care, alături de cele din Bucureşti, Constanţa şi Brăila, se numără printre cele mai vechi şi mai reprezentative din ţară, număra în perioada interbelică peste 10.000 de membri. Dupa ce în anii 1947-1948 organizaţia grecilor şi-a întrerupt activitatea pentru o lungă perioadă de timp, în urma schimbării din decembrie 1989, în luna aprilie 1990 Comunitatea elenă din Galati (C.E.Gl.) a fost reînfiinţată, ea fiind continuatoare a vechii comunităţi greceşti şi, prin urmare, moştenitoarea de drept a bunurilor pe care le-a deţinut aceasta. Plecările masive ale grecilor din perioada anilor '48-'50 şi repatrierea din anii '75-'80 a partizanilor au făcut ca organizaţia grecilor din Galaţi, care este afiliată la Uniunea elenă din Bucureşti, să numere în prezent doar 601 de membri, dintre care 78 sunt simpatizanţi. Comunitatea grecilor revendică în acest moment Biserica Metamorphosis din Galaţi (actuala Biserică Greacă), precum şi toate imobilele comunităţii din jurul acesteia, practic, pe lângă biserică, grecii din Galaţi mai deţineau actualul restaurant Olimpic, cinematograful Central, clădirea Stării Civile, o şcoală demolată în primăvara anului 1989 pe locul căreia s-a construit sediul Bankcoop, o Cantină a Săracilor, de asemenea demolată, situată între Bankcoop şi Starea Civilă plus câteva imobile situate pe străzile Portului, Sfântul Nicolae şi Basarabiei.
[modifică] Comunitatea evreiească
Istoricul I.B. Brociner, fost preşedinte al Comunităţii evreilor din Galaţi între 1875 - 1898, considera că israeliţii au venit la malurile Dunării încă de pe vremea hazarilor, popor de origine turcă trecut la iudaism în secolul 8 după Hristos. Evreii erau principalii comercianţi în singurul port al Moldovei din timpul lui Alexandru cel Bun şi al lui Ştefan cel Mare, ei intreţinând intense legături comerciale cu coreligionarii din Bizanţ şi lumea musulmană. Domnitorul Ştefan Tomşa (1611 - 1623), printr-o proclamaţie, i-a invitat pe negustorii evrei din Liov să practice nestingherit comerţul în Moldova. Aşezaţi în valea oraşului, evreii ocupau cea mai mare parte a străzii Dogarilor (astăzi Dogăriei) şi străzile învecinate (Elicei, Chihan Vodă, Piata Moruzzi, Ceres, Griviţei) până în cartierul Bădălan. Primul Cimitir Evreiesc este atestat documentar în 1590, iar un altul în 1629. Începând cu 1769, părăsesc zona şi primesc autorizaţie pentru a se muta pe deal. Construcţiile sinagogale au inceput târziu în Galaţi, abia în 1730 fiind atestată o casă de rugăciuni a evreilor şi doar peste 50 de ani se menţionează în documente Sinagoga Mare de pe strada Podul de Piatră. S-au mai construit, între 1800 şi 1848 două sinagogi, apoi alte 14 în a doua jumătate a secolului 19. Preocupaţi tradiţional de îvăţătură, evreii din Galaţi înfiinţau în 1859 prima şcoală primară, apoi înca una, iar în 1877 a fost constituit primul comitet şcolar al comunităţii, anii următori înregistrând deschiderea altor şcoli Şcoala de fete "Silvya Schmierer", Şcoala populară de menaj "Lumina", o şcoală comercială pentru fete evreice, o grădiniţă de copii, o şcoală profesională etc.). În 1919 ia fiinţă Liceul Comunităţii Evreilor (în prezent Liceul "Alexandru Ioan Cuza"), în clădirea acestuia aflându-se şi sediul comunităţii. În vara anului 1941, şcolile evreieşti au fost transformate, până în luna noiembrie a aceluiaşi an, în lagăre de internare pentru evrei, liceul continuând să funcţioneze într-un imobil pus la dispoziţie de o familie din comunitate. Departe de a fi preocupaţi numai de comerţ, aşa cum spune un anumit tip de propagandă, evreii s-au asociat în funcţie de profesiile diverse pe care le practicau în Galaţi (Breasla croitorilor, Societatea meseriaşilor israeliţi, Societatea magazionerilor - Bender, Societatea funcţionarilor din port - Junimea, Asociaţia zugravilor şi vopsitorilor evrei etc.). Au înfiinţat societăţi de binefacere, culturale, sportive (tatăl celebrului pianist londonez Radu Lupu, Mauriciu Lupu, a fost un profesor de gimnastică foarte apreciat al sportivilor evrei), au scos diverse ziare şi publicaţii specifice ("L'Echo Danubien", "Prietenii Sionului", "Pământeanul", "Akavat Zion", "Vocea Galaţiului" s.a.). Nerecunoscuţi ca fii legitimi ai ţării în care trăiau, deşi participaseră cu entuziasm şi la Revoluţia din 1848 şi la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Principatele Unite Române, luptaseră în războiul de Independenţă şi în cel de Întregire, evreii din Galaţi au suportat excese antisemite, devastări de sinagogi, bătăi şi chiar omoruri, primind abia în 1919, prin Decretul-Lege 9464, dreptul de cetăţenie pentru cei născuti în România şi care au satisfăcut legea recrutării. Acte de violenţă antisemită, devastări de magazine, bătăi, s-au mai înregistrat la 1932, cu prilejul Congresului Ligii Apărării Naţionale Creştine a lui Cuza, în vara anului 1940, dupa ocuparea Basarabiei de către U.R.S.S., în timpul prigoanei legionare şi după Rebeliune, când mareşalul Ion Antonescu a preluat toată puterea în stat. În anii '20 ai secolului trecut, evreii din Galaţi reprezentau o cincime dintr-o populaţie de peste 100.000 de locuitori ai oraşului de la mila 80 a Dunării. Astăzi (2009), mai rezistă doar cca. 200 dintre ei, majoritatea bătrâni şi bolnavi, aproape necunoscuţi de gălăţenii de vârsta medie. Comunitatea Evreiască din Galaţi se stinge încet în sediul din strada Dornei nr. 7-9, unde se mai află Templul Meseriaşilor şi Restaurantul Ritual.
[modifică] Economie
[modifică] Structura producţiei industriale pe domenii de activitate
Industria metalurgică din Galaţi realizează 55,6% din producţia de oţel a României, 55% din cea a producţiei de laminate şi 90,4 % din producţia de tablă şi benzi laminate la rece. Mai mult de jumătate din producţia metalurgică este exportată. Construcţiile navale, ramură de mare tradiţie în oraş, furnizează flotei fluviale şi maritime nave de până la 65.000 tdw (barje, vrachiere, mineraliere, remorchere, petroliere) şi platforme de foraj marin. Galaţiul este unul din cele mai mari noduri de trafic comercial din România, conectat la principalele coridoare de comunicaţie europeană: pe cale fluvială la canalul Rhin-Main-Dunăre care leagă Marea Nordului de Marea Neagră; prin căile ferate se asigură transferul de la ecartamentul european către cel folosit în ţările ex-sovietice; Zona Liberă Galaţi este un punct strategic în zona de est a oraşului, pe teritoriul acesteia întâlnindu-se toate căile de comunicaţie enumerate mai sus: rutier, feroviar mixt ruso-european şi naval; are staţie de triaj Barboşi Triaj în satul Movileni. Transportul rutier se realizează printr-o reţea densă de şosele naţionale şi judeţene. Oraşul Galaţi, amplasat pe malul stâng al Dunării, la 80 km de Delta Dunării, are patru porturi, un port pentru transportul de persoane şi trei pentru transportul de mărfuri. Galaţi este al doilea port al României, cu posibilitate de conectare la Marea Neagră, de la Galaţi Dunărea fiind maritimă. Prin porturile sale se realizează cea mai importantă parte a exportului de cherestea a României. Cel mai important port la Dunăre, construit acum 12 decenii, Port Bazinul Nou oferă o serie de servicii: facilităţi de încărcare, descărcare, legare, depozitare pentru bunuri, rulouri, oţel, aluminiu, cherestea, buşteni, cereale, maşini şi alte încărcături. Caracteristicile portului Galaţi sunt următoarele:
- Suprafaţă totală: 864.131 mp; - Număr de bazine portuare: 2 (Docuri, Bazinul Nou); - Lumgimea cheurilor: vertical = 4.675 m; pereat = 2.390 m; - Număr dane de operare: 56; - Facilităţi pentru staţionarea navelor pe timp de iarnă; - Conexiune feroviară: lungime = 12.348 m (Ecartament European); - Cale ferată cu ecartament larg - în lungul danelor de operare; - Punct de tarifare cale ferată; - Conexiune cu sistemul rutier naţional; - Parcare asigurată pentru camioane; - Facilităţi de depozitare a mărfurilor (platforme deschise şi magazii închise); - Echipamente portuare pentru operarea navelor; - Siloz pentru cereale; - Gestiunea deseurilor de la navă: gunoi menajer, ape uzate şi ape de santina; - Facilităţi pentru bunkeraj; - Facilităţi pentru întreţinerea navelor; - Zona liberă; - Punct vamal; - Şantierul naval DAMEN S.A.; - Terminal cerealier; - Terminal de containere; - Terminal petrolier; - Siguranţă în conformitate cu codul ISPS. [8]
|
Trafic Portuar
|
Trafic Fluvial
|
Trafic Maritim
|
Total
|
|||
|---|---|---|---|---|---|---|
|
Anul
|
Mii tone
|
Nr. Nave
|
Mii tone
|
Nr. Nave
|
Mii tone
|
Nr. Nave
|
|
1998
|
8.716
|
4.581
|
796
|
4.930
|
9.512
|
5.971
|
|
1999
|
7.859
|
4.373
|
910
|
4.740
|
8.769
|
6.155
|
|
2000
|
6.860
|
3.906
|
1.191
|
4.425
|
8.051
|
6.553
|
|
2001
|
5.987
|
3.196
|
893
|
3.586
|
6.880
|
5.657
|
|
2002
|
7.316
|
3.518
|
1.178
|
4.027
|
8.494
|
6.169
|
|
2003
|
7.553
|
4.036
|
1.419
|
4.648
|
8.972
|
6.679
|
|
2004
|
8.342
|
4.141
|
1.189
|
4.695
|
9.531
|
7.345
|
|
2005
|
9.380
|
4.722
|
1.164
|
5.264
|
10.544
|
7.680
|
|
2006
|
8.529
|
4.587
|
1.162
|
5.057
|
9.691
|
8.563
|
|
2007
|
8.430
|
4.614
|
1.629
|
5.162
|
10.059
|
8.510
|
|
2008
|
7.096
|
3.739
|
1.775
|
586
|
8.871
|
4.325
|
Prin poziţia sa geografică, Zona Liberă Galaţi continuă tradiţia statutului de Porto Franco pe care Galaţiul l-a obţinut în perioada 1837 - 1883, având acces la Dunare. Prin infrastructura modernă, în conjuncţie cu avantajele naturale oferite de canalul de navigaţie al Dunarii, Zona Liberă Galaţi oferă avantaje speciale pentru investitori, deopotrivă români sau străini. Exonerările de taxe, garanţiile de stat pentru investiţiile realizate, operaţiile financiare realizate în monedă straină convertibilă sunt măsuri pentru a atrage investitorii. Municipiul Galaţi este cel mai important centru român de industrie maritimă. Şantierul Naval DAMEN SA ansamblează şi repară nave de până la 65.000 tdw. În Galaţi se află deasemeni cel mai mare combinat siderurgic din România, Arcelor Mittal S.A., care împreună cu alte unităţi specializate, formează un sector metalurgic şi siderurgic puternic.[10] Din anul 2001 pâna în prezent, combinatul siderurgic din Galaţi a cunoscut mai multe denumiri: LNM Holdings, Mittal Steel şi în prezent Arcelor Mittal. Parte a celui mai mare grup mondial din industria de profil, combinatul asigură jumătate din necesarul de oţel al României. Cu investiţii ce depăsesc 600 de milioane de dolari, în peste 7 ani Arcelor Mittal Galaţi a depăşit o cifra anuală de afaceri de 6 miliarde RON. Din 27000 de angajaţi câţi erau în 2001, s-a ajuns în 2006 la 16000, iar în 2009 la 11000. Investiţiile în tehnologie modernă au acelerat transformarea combinatului. Ţinta administraţiei este cresterea eficienţei de la nivelul de 280 tone de oţel anual pe angajat la 600 tone de oţel anual pe angajat cât reprezintă media europeană. Din anul 2009 combinatul siderurgic Arcelor Mittal Galaţi a devenit centrul Diviziei Produse Plate Europa de Sud-Est, care va încorpora activitatea altor doua unităţi, din Macedonia şi din Turcia.[11] Zece companii din Galaţi sunt prezente în top 30 al Regiunii de SE în funcţie de cifra de afaceri: Arcelor Mittal SA, Arabesque SRL, Electrocentrale SA, Damen SA, Mairon SA, Vega 93 SRL, Euro-P.E.C SA, Mairon Holding Ltd. SRL, Navrom SA, Prutul SA. Indicii producţiei industriale au fost în anul 2007 realizaţi în procent de 102,1% , comparat cu aceeaşi perioadă a anului 2006. Creşteri semnificative ale producţiei s-au înregistrat în: industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (120,4) ; producţia de mobilier ( 111,5) ; industria metalurgică (102,7%) ; captarea, tratarea şi distribuţia apei (101,1%). Scăderi ale producţiei s-au remarcat în : industria de maşini şi echipamente (72,9%) ; edituri , poligrafie şi reproducerea înregistrărilor pe suporţi (92,6%) ; industria alimentară şi a băuturilor (98,4%).[12]
[modifică] Firmele şi forţa de muncă
Din totalul de 23.715 de operatori economici activi înregistraţi la Registrul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură din Galaţi la sfârşitul anului 2008, 150 de mari companii asigură locuri de muncă pentru majoritatea salariaţilor din judeţ. Firmele private reprezintă 97,5% din numărul total al întreprinderilor. Structura firmelor după forma de proprietate: dintre cei 23.715 agenţi economici, 5678 sunt asociaţii familiale şi persoane fizice şi 18.037 sunt societăţi comerciale. Totalul operatorilor economici activi din Galaţi reprezintă 2.1% din totalul operatorilor economici activi din întreaga ţară. [13]
[modifică] Oportunităţi de afaceri pentru investitori străini
Poziţia geo-strategică a judeţului Galaţi, aflat la răscrucea principalelor rute comerciale care traversează Europa, de la Est la Vest şi de la Nord către Sud, existenţa celui mai mare complex de porturi fluviale pe Dunăre, înalta calificare a forţei de muncă reprezintă atuuri demne de atenţia potenţialilor investitori străini. Procesul de restructurare şi de privatizare al marilor întreprinderi industriale, comerciale, agricole sau de servicii, oferă numeroase oportunităţi investitorilor, dată fiind viabilitatea demonstrată de capacitatea acestora de a-şi fi menţinut şi chiar lărgit piaţa. Zona Liberă Galaţi, înfiinţată în 1993, amplasată pe malul Dunării la sud-est de oraşul Galaţi constituie un argument în plus pentru atragerea viitorilor investitori în această zonă, prin facilităţile fiscale pe care le oferă. Avantajele oferite de amplasamentul Zonei Libere Galaţi (suprafaţă totală de 137 ha) se constituie în accesul la importantele magistrale de transporturi fluviale (canalul Rin - Main - Dunăre), de transporturi feroviare (inclusiv transferul la ecartamentul larg) şi rutiere precum şi în accesul la chei şi la instalaţiile portuare, poziţionarea pe Dunărea maritimă la 80 km de Marea Neagră şi foarte aproape de frontierele cu Ucraina şi Republica Moldova. În Galaţi se găseşte sigurul parc de software din România. Parcul de software de la Galaţi a fost inaugurat în martie 2004 şi a avut de la bun început un grad de ocupare de 100%. În prezent, în parcul de software Galati lucreaza 500 de angajaţi permanenţi plus înca aproape 100 de colaboratori, la un număr de 31 de firme, dintre care patru, Oracle, HP, Microsoft şi Sun Microsystems, au deschis, împreuna cu Universitatea Dunărea de Jos, centre de cercetare şi dezvoltare. Universitatea Dunarea de Jos este singura instituţie din regiune care are o facultate de calculatoare.
[modifică] Presa
[modifică] Posturi TV
În Galaţi sunt 6 televiziuni: TV Galaţi, Express TV, Pro TV Galati, Vox TV, Mega TV, RTV. De asemenea, posturile de televiziune ProTV şi Antena 1, deţin câteva studiouri regionale de unde transmit emisiuni. Abonaţii UPC beneficiază de un video-text UPC care oferă informaţii despre companie, înştiinţează abonatul despre modificările de frecvenţă ale canalelor şi afişează diverse reclame. Abonaţii MegaTV, au şi ei un videotext asemănător cu cel al UPC-ului. RTV Galati este cel mai tânăr post de televiziune apărut pe piata media locală, ce poate fi urmărit, acum, de abonaţii UPC (doar analogic nu digital) şi, în curând, de cei din reţeaua RDS.
[modifică] Ziare
| Ziar | Tip | Redactor şef | Adresă de internet |
|---|---|---|---|
| Viaţa Liberă | Cotidian | Katia Nanu | http://www.viata-libera.ro/ |
| Monitorul de Galaţi | Cotidian | Mirela Aur | http://www.monitoruldegalati.ro/ |
| Imparţial | Cotidian | Mariana Constandache | http://www.impartial.ro/ |
| Adevărul de seară | Cotidian | Costel Crângan | http://galati.adevarul.ro |
| Impact-est | Săptămânal | Gelu Ciorici | http://www.impact-est.ro/ |
| Ziarul de Galaţi | Săptămânal | Aurelia Bogatu | |
| Realitatea | Săptămânal | Pompiliu Comşa | |
| Raid Galaţi | Săptămânal | Ziar de anunţuri gratuite, reclamă şi publicitate | http://www.raidgalati.ro/ |
[modifică] Posturi de radio
Cele patru posturi de radio din Galaţi sunt:
- Radio 1 Galaţi (retransmite partial programul Radio 21)
- Radio Lider fm Galaţi (retransmite partial programul PROFM[9]
- Radio S fm
- Radio Magic FM Galaţi
Alte posturi mari de radio (publice şi private) care pot fi ascultate în Galaţi şi în alte oraşe din România, fiind transmise din Bucureşti:
Postul naţional (SRR):
- Radio România Actualităţi (frecvenţa din Galaţi: 106,40 MHz - FM)
Posturi private:
[modifică] Turism
Turismul este o ramură importantă a economiei oraşului Galaţi întrucât turiştii au la dispoziţie o varietate de locuri de vizitat:
[modifică] Muzee
[modifică] Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii
Denumit deasemeni: Grădina Botanică sau Parcul Dendrologic, conţine: planetariul cu diametrul cupolei de 7 metri, aici putând fi vizionate diferite proiectii ("Sistemul Solar", "Giganţii Sistemului Solar", "Nebuloase şi Roiuri stelare"), astfel încât publicul vizitator să poată călători imaginar în toate colţurile Universului; de asemenea, în cadrul planetariului se desfăşoară şi foarte multe programe educaţionale, bune exemple fiind Astroclubul "Călin Popovici", dar şi Programul Educaţional "Să cunoaştem Soarele", adresat elevilor claselor V-XII. Acvariu are ca tematicã ihtiofauna rarã şi foarte rarã din bazinul hidrologic al Dunãrii, fauna Mãrii Mediterane şi pesti exotici. Grădina Botanică domină malul stâng al Dunării, ocupând o suprafaţă de 18 hectare.
[modifică] Muzeul de Istorie Galaţi
A fost inaugurat la 24 ianuarie 1939, cu ocazia celei de-a 80-a aniversare a Unirii Principatelor Române, în casa care a aparţinut familiei Cuza şi unde Alexandru Ioan Cuza a trăit în perioada-n care a fost pârcălabul Galaţiului. Activitatea ştiinţifică a muzelui a reînceput în 1951-1952, când a demarat organizarea ştiintifică a colecţiilor. În 1956, obiectele din colectii au fost separate; astfel o parte dintre ele au format colectiile Muzeului de Ştiinte ale Naturii, iar o alta, colectiile Muzeului de Artă. Treptat, colecţia Muzeului de Istorie s-a mărit prin noi achiziţii şi cercetări arheologice realizate în partea sudică a Moldovei, în principal la castrul roman de la Tirighina-Barboşi, ajungând acum la un patrimoniu de peste 50.000 de exponate, unele fiind de o importanţă excepţională.
[modifică] Casa Memorială Alexandru Ioan Cuza
Construită pe locul fostei case a pârcălabului de Galaţi, de Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României (1859 - 1866). Cuprinde o expoziţie permanentă dedicată domnitorului, întrunind şi calitatea de reconstituire a ambientului gălăţean de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea.
[modifică] Muzeul de artă vizuală
Este primul muzeu de artă contemporană românească din ţară. A fost inaugurat în anul 1967 şi a fost conceput structural să prezinte cele mai noi tendinţe ale fenomenului plastic în devenire, destinaţie pe care şi-o păstrează şi la acest început de mileniu. Aproximativ 400 de lucrări existente în sălile de expunere şi-n aer liber, în parcul muzeului, constituie o selecţie dintr-un patrimoniu mult mai amplu, completat adesea cu un patrimoniu virtual, din atelierele artiştilor contemporani. Patrimoniul muzeului cuprinde creaţii de artă românească din a doua jumătate a secolului XIX şi din secolul XX reprezentanţi ai avangardei româneşti şi lucrări ale artiştilor care formează o punte de legatură între prima şi a doua jumătate a secolului.
[modifică] Lăcaşuri de cult
[modifică] Biserica fortificată "Sfânta Precista"
Este construcţia cea mai veche din Galaţi, fiind sfinţită ca lăcaş de cult în septembrie 1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la faţa locului: piatră de la Barboşi, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă şi var, nisip de pe plajele Dunării etc. Arhitectura bisericii este românească şi prezintă unele elemente specifice: turnul-clopotniţă este prevăzut cu metereze, putând fi folosit pentru observarea Văii Dunării, iar în caz de nevoie devenea fortificaţie de apărare. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze şi o uşă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre şi metereze. Un alt element de apărare la "Precista" este podul întărit, alcătuit din două părţi, una deasupra naosului şi a doua deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnica nefolosită la alte biserici moldoveneşti ridicate în aceeaşi perioadă. Biserica ,,Precista" a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă în 1711 de către otomani, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din 1735-1739 şi 1769-1774. În 1821, otomanii distrug şi jefuiesc iar locaşul. Biserica a fost refăcută şi restaurată în 1829 şi-n 1859. S-a făcut o restaurare şi între anii 1953-1957 după care, biserica a fost transformată în muzeu. În perioada 1991-1994, biserica ,,Precista" a fost restaurată iar şi a fost redată cultului ortodox. Se spune ca există un tunel secret pe sub Dunăre de la biserică până pe malul celălalt al fluviului pentru a putea ascunde bunurile şi a scăpa de atacurile vrăjmaşilor.
[modifică] Biserica Romano-Catolică
Monumentul din strada Domnească nr. 86 este construit în anul 1844 şi extins în anul 1873. Printre obiectele de valoare artistică amintim: Altarul Mare, executat din marmură colorată, tabloul "Sfântul Ioan Botezatorul predicând", Statuia Inimii Preasfinte a Domnului Iisus Hristos, Statuile Pieta şi Sfântul Francisc de Assisi. Biserica a fost consolidată şi renovată în starea actuală între anii 1985-1988.
[modifică] Biserica Greacă
La data de 6 august 1866 se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul "Schimbarea la Faţă" a cărei sfiinţire se face la 17 septembrie 1872 de către episcopul Melchisedec alături de Arhimandritul Eughenie Xiropotamo. În pronaos se află placa de marmură cu numele fondatorilor precum şi două plăci de marmură cu numele ctitorilor şi a marilor ctitori. Biserica e în formă de cruce înscrisă cu turlă şi are pe latura vestică două clopotniţe. Pictura a fost relizată de către pictorul Papadopoulos din Adrianopol. Pe catapeteasmă sunt icoane mari reprezentând pe Sf. Fecioara Maria cu Pruncul, Învierea Domnului, Sf. Gherasim, Sf. Sofia, Sf. Grigorie şi Sf. Vasile cel Mare. Ferestrele bisericii conţin 8 vitralii cu apostoli şi sfinţi: Petru, Andrei, Marcu, Toma, Bartolomeu şi Luca pe latura nordică şi Pavel, Simion, Ioan, Iacob, Filip pe latura sudică.
[modifică] Catedrala Arhiepiscopală Dunărea de Jos
Piatra de temelie a Catedralei arhiepiscopale din Galaţi a fost aşezată la 27 aprilie 1906, de către prinţul Ferdinand şi regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcţia durând până în anul 1917 şi fiind realizată după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş.
Construcţia se detaşează în planul arhitectural gălăţean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale. În anul 2006, a fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galaţi, prilej cu care au sosit în oraşul de la malul Dunării moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina.[14]
Construcţia a fost restaurată, operaţiune care a început în anul 1989 şi care a continuat vreme de 17 ani, implicând lucrari de consolidare de infrastructură şi extrastructură, Catedrala fiind de fapt reconstruită şi reconsolidată. De asemenea, pictura originală din anul 1957 a fost curaţată complet, a fost pavat aşezamântul din jurul Catedralei, au fost refăcute împrejurimile, iar în curtea Centrului eparhial a fost construită o nouă cladire, un centru cultural, pastoral şi misionar cu numele Sf. Ioan Casian.
[modifică] Biserica Mavromol
„Stânca neagră” in greacă, a fostei mănăstiri Mavromol poartă hramul Adormirea Maicii Domnului şi a fost construită în 1669 de Gheorghe Duca şi refăcută de fiul său între 1700-1703. Păstrează picturi murale interioare valoaroase refăcute între 1973-1975. În chiliile acestei biserici au funcţionat primele scoli din Galaţi înfiinţate în 1765 (cu predare în limba greacă) şi 1803 (cu predare în română). Războiul ruso-turc, 1768-1774 şi razboiul ruso-austro-turc, 1787-1792 au provocat distrugeri profunde bisericii Mavromol. Şcoala şi-a întrerupt activitatea şi s-a reînfiinţat abia în anul 1803 prin hrisovul lui Constantin Moruzi. În timpul revoluţiei din 1821 biserica a fost arsă de turci. Construcţia actuală datează din perioada 1858-1861, şi respectă planul iniţial. Biserica are o splendidă icoană de lemn sculptat "Maica Domnului", şi o valoroasa catapeteasmă adusă de la biserica Mănăstirii Sf. Sava din Bucureşti. Biserica are plan bazilical necompartimentat. Absidele laterale apar în exterior în rezalituri. Tavanul este format din trei calote separate prin arce dublou. Intrarea se face pe latura de sud printr-o uşă marcată de un portal cu icoana de hram şi simboluri heraldice: capul de bour şi doi lei. Tot pe latura de sud, în medalion, sculptată în piatra, este stema Moldovei. Pe timpul comunismului biserica a fost abuziv expropriată de terenul de lângă ea pe care era un cimitir. [15]
[modifică] Biserica Vovidenia
Monument istoric şi de arhitectură ridicat în anul 1790, pe locul unde mai fusese o biserică. A fost arsă şi distrusă complet în anul 1821, restaurarea încheindu-se în anul 1851. Deasupra naosului se ridică o cupolă susţinută de arce dispuse în cruce, în stilul moldovenesc tradiţional. Acoperişul turlei, ridicată pe naos, este în formă de clopot şi o altă turlă, mai mică, este ridicată deasupra altarului. Turla clopotniţei de pe pridvor este o adăugire din 1901. Aici se află mormântul Smarandei Cuza, mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
[modifică] Biserica Sf. Spiridon
A fost ridicată în anul 1817 pe un plan triconic cu patru contraforţi. Are trei turle, una mai mică, celelalte două egale, baza turlei de pe naos se sprijină pe arce dispuse în cruce. Cele mai valoroase elemente ale bisericii sunt catapeteasma şi icoanele. Pictura originală nu se mai pastrează.
[modifică] Templul Meseriaşilor
Din Str. Dornei 7 a fost ridicat în anul 1896 pe locul unei sinagogi din anul 1806.
[modifică] Parcuri şi locuri de relaxare
[modifică] Parcul Eminescu
Amenajat în 1869, acest parc mai păstreaza câţiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu care poposi aici de mai multe ori mai ales în ultima parte a vieţii. În parc există un mic lac artifical şi un loc amenajat unde-n trecut fanfara militară susţinea recitaluri. Este renumit datorită prezenţei statuii lui Eminescu.
[modifică] Faleza Dunării
Este una dintre zonele reprezentative ale Galaţiului. Loc de promenadă pentru toţi, unde au loc frecvent concerte muzicale şi întreceri sportive (concertele "La Elice" şi Crosul Copiilor). Reprezintă aproape singura zonă unde s-au valorificat resursele pentru agrement. Oferă un mare potenţial de relaxare şi agrement prin spaţii verzi. Este "populată" de multe monumente din fier vechi, originale. La malul falezei inferioare sunt multe vaporaşe transformate în restaurante.
[modifică] Grădina Publică
Este situată în apropierea Complexului Studenţesc reprezită o zonă deosebit de frumoasă pentru odihnă şi recreere. Este un punct de vedere excelent asupra Lacului Brateş, a triajului şi a gării principale a Galaţiului.
[modifică] Parcul C.F.R.
Parcul este situat lângă calea ferată, în apropierea tunelului feroviar.Oamenii se relaxează dat fiind că este în apropierea Azilului de Bătrâni şi este capăt de linie pentru unele trasee TransUrb Galaţi. Acest parc deserveşte şi locuitorii de la nord de calea ferată.
[modifică] Grădina Botanică
Este inclusă în Complexul Muzeal Ştiinţele Naturii şi domină malul stâng al Dunării. Puteţi admira colecţiile de plante din zonele tropicale şi subtropicale (cactuşi, euforbii, palmieri, crotoni, muscate, begonii, etc.), cochetul rozariu care cuprinde peste 200 soiuri de trandafiri, flora şi vegetaţia României de pe versantul sudic însorit al grădinii - peste 3000 exemplare de speciile de arbori şi arbusti, zona de stejari - peste 50 exemplare, de mesteceni şi coniferele. Tot aici se găseşte o replică a unei grădini japoneze.
[modifică] Rezervaţia şi Grădina Zoologică Gârboavele
Ambele situate la ieşirea de nord a oraşului. Grădina Zoologică din Pădurea Gârboavele este inclusă în Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii. În cadrul Grădinii zoologice pot fi vãzute diferite specii exotice. De asemenea, pasionaţii de echitaţie pot practica acest sport la Grădina Zoologică, aici existând nu doar cai special antrenaţi pentru acest scop, ci şi un manej excelent amenajat şi personal instruit. Tematica zoo a fost elaborată împreună cu specialiştii de la European Association of Zoos and Aquaria, şi are drept obiective conservarea speciilor rare de animale, precum şi educaţia pentru conservare.
[modifică] Lacul Vânători
Aflat în extremitatea de nord-est a municipiului Galaţi, pe o suprafaţă de 28 de hectare. Cuprinde un lac natural de 11 ha, un versant de 10 ha de pădure de salcâm şi un versant de 8 ha parţial amenajat pentru agrement şi supus unui plan intensiv de modernizare şi reamenajare.
[modifică] Complexul de agrement Priza Dunării
Situat la ieşirea din Galaţi, pe drumul spre Brăila, cuprinde trei piscine, căsuţe, locuri de camping şi un restaurant. Pe o porţiune a complexului se află un club occidental ce are ca dotări o piscină, restaurant, bar şi cafenea.
[modifică] Casa Lambrinidi
Situată pe Strada Domnească nr. 51, lângă Universitate. Construită de Epaminonda Lambrinidi, proprietarul unei mori de pe strada Portului şi având ca anexa o turnătorie şi atelier de reparat maşini şi vase, înainte de aprilie 1879, îl găzduieşte pe domnitorul Carol I, cu ocazia unei vizite în Galaţi. A fost sediul Curţii de Apel, al Liceului Mihail Kogălniceanu şi, după cutremurul din 9-10 noiembrie 1940, al Primăriei.
[modifică] Plaja Valurile Dunării
Situată în sud-vestul oraşului, aceasta are în administrare de la A.D.P. 2 piscine mari, 3 piscine mici pentru copii fiecare cu cate un topogan, plaja, restaurantele şi zonă de duşuri. Este un excelent loc de relaxare în timpul verii şi nu numai.
[modifică] Plaja Brateş
Plajă privată, pe malul stâng al Lacului Brateş, mai mică decât Valurile Dunării, intrarea este mai scumpă decât la Valurile Dunării, dar nisipul este mai curat. Exact prin faţa intrării pe plajă trece linia de cale ferată ce leagă Galaţiul cu Bereştiul şi Bârladul.
[modifică] Teatre
[modifică] Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galaţi
Există de peste 45 de ani. Este un teatru de repertoriu cu profil dramatic, cu trupă permanentă alcătuită din 25 de actori, 2 regizori, un scenograf. Pentru realizarea producţiei teatrul apelează de asemenea la colaboratori prestigiosi pe plan naţional - regizori, scenografi, compozitori. Teatrul are ateliere de productie proprii; sala proprie cu 300 de locuri, cu scenă de tip italian. Este singura institutie teatrală profesionistă cu profil de dramă din Judeţul Galaţi. Teatrul se adresează spectatorilor din întreg judeţul Galaţi, dar şi celor din judeţele apropiate. Repertoriul cuprinde în fiecare stagiune în afara producţiilor noi, un număr de titluri realizate în stagiunile precedente.
[modifică] Teatrul Gulliver
Este o instituţie de cultură subvenţionată de Statul Român, ca şi alte teatre de copii. Teatrul Gulliver a luat fiinţă la 1 octombrie 1952. În acest interval au fost prezentate peste 200 de titluri, (4-5 premiere pe stagiune) din literatura română şi universală pentru copii, sub iscusita conducere a numeroşi oameni de cultură. Anual se organizează Festivalul Gulliver, unul dintre cele mai importante de acest gen din România, care transformă municipiul Galaţi în "Capitala teatrului de marionete".
[modifică] Teatrul liric Nae Leonard
A fost înfiinţat în 1956. Anual organizează "Zilele Muzicale Gălăţene", când sunt prezentate publicului cele mai reprezentative titluri ale repertoriului de toate genurile.
[modifică] Alte monumente, clădiri şi locuri
[modifică] Palatul Administrativ
Edificiu impunător, inaugurat la 27 aprilie 1906, astăzi sediu al Prefecturii judeţului Galaţi, Palatul Administrativ a fost construit în perioada anilor 1904 -1905 după planurile arhitectului Ion Mincu, fondatorul şcolii naţionale a arhitecturii româneşti. Pe faţada principală a Palatului, la nivelul superior, se află două statui realizate din marmura albă – „Industria" şi "Agricultura" ale sculptorului Frederic Storck, care sunt acoperite de tencuială. Mai jos, se găsesc două steme de bronz ale judeţului. Pe frontonul clădirii se găseşte un ceas de mari proporţii. Fiecare oră este marcată prin câteva fraze muzicale ale nemuritorului vals "Valurile Dunării" capodopera de renume mondial a compozitorului gălăţean losif Ivanovici (1845 -1902).
[modifică] Copia “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”)
Inaugurată în 1995, simbolul latinităţii poporului român.
[modifică]
Datează din ultimul deceniu al secolului XIX, începutul secolului XX, fiind proiectat de arhitectul Petre Antonescu. În prezent acesta este sediul mai multor instituţii precum “Administraţia Porturilor Dunării Maritime” sau “Compania de Navigaţie Fluvială Română Navrom”.
[modifică] Palatul Universităţii
Situat în centrul Galaţilor, fostul Palat al Justiţiei, astăzi sediul Universităţii, ocupă în vechiul peisaj arhitectural al municipiului locul cel mai de seamă, datorita monumentalitaţii sale. Acest edificiu este opera arhitecţilor Grigore Cerchez şi Vîrnav. A fost construit între anii 1911-1913.
[modifică] Casa Robescu
Este construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dupa proiectul arhitectului Ion Mincu. Clădirea are subsol supraînălţat, două nivele cu două foişoare-balcon la etaj şi un alt balcon la parter, spre stradă. Decoraţiile exterioare sunt din ocniţe cu butoni, brâu în stil brâncovenesc al frânghiei răsucite, plăci de ceramică lustruită. Ceramica lustruită este folosită şi la decorarea florală a registrului superior. Azi serveşte ca "Palatul Copiilor" Galaţi.
[modifică] Castrul Roman de la Tirighina - Barboşi
Săpăturile efectuate în castellum roman de la Bărboşi (la nord de Dunăre, lângă Galaţi, aproape de vărsarea Siretului), din anii 1959—1962, au dovedit în condiţii stratigrafice perfect de clare, că pe înălţimea Tirighina se găsea la început o cetăţuie dacică, întărită cu un val de pământ. Ceramica dacică şi cea de import, ca şi o monetă de argint histriană, permit ca începuturile cetăţui dacice să fie fixate în secolul I î.e.n. (cel mult sfârşitul secolului II î.e.n.). Cetăţuia dacică de la Bărboşi a sfârşit apoi în urma unui puternic incendiu, a cărui urme sunt destul de evidente. Monedele romane aflate în acest nivel dacic sunt din vremea lui Augustus şi continuă apoi seria neîntreruptă până în anii domniei împăratului Nero (54—68 e.n.). N-ar fi exclus deci ca sfârşitul acestei cetăţui să fie pus în legătură cu acţiunea guvernatorului Moesiei Tib. Plautius Silvanus Aelianus în regiunea de la nord de Dunăre, a cărui rezultat a fost mutarea forţată a celor 100.000 de transdanubieni la sud de Dunăre şi care a avut loc prin anii 62—66 e.n. în legătură cu problema vechimii stăpânirii romane la nord de Dunăre, în partea de sud a Moldovei, se pune întrebarea dacă acest castellum de la Bărboşi, datează dintr-o perioadă mai veche decât anii 101 —102, primul război dacic (eventual 105—106 cel de al doilea război dacic), sau numai începând cu aceşti ani.
[modifică] Biblioteci
[modifică] Biblioteca V.A. Urechia
În Galaţi cea mai mare bibliotecă este Biblioteca "V. A. Urechia", înfiinţată în anul 1889, având ca prim fond de carte donaţia academicianului Vasile Alexandrescu Urechia. Biblioteca "V. A. Urechia" dispune de peste 600000 de titluri şi are peste 150 de abonamente la ziare şi reviste. În privinţa serviciilor, biblioteca şi-a organizat şi dispunde de secţii de împrumut pentru adulţi şi copii, sală cu lucrări enciclopedice de referinţă, săli de lectură specializate cu 190 de locuri, sală de audiţii şi video, cataloage alfabetice şi sistematice, pe fişe, pentru colecţiile proprii, cataloage tipărite pentru cărţi româneşti şi străine, catalog on-line al publicaţiilor monografice, servicii specializate de informare biografică, o bibliografie a judeţului Galaţi. Din anul 1991, instituţia a trecut la un program complex de automatizare şi prelucrare a informaţiilor, bazele de date bibliografice fiind accesibile publicului, din 1994, prin terminale de interogare directă sau cu asistenţa personalului de specialitate. Biblioteca dispune de 30 de staţii de lucru şi de pachetul integrat de programe TINLIB produs de IME (Marea Britanie). Biblioteca, prestigios centru de documentare şi informare, organizează la sediu şi în alte instituţii din oraş activităţi specifice. De asemenea biblioteca a elaborat lucrări proprii (Buletinul Fundaţiei "V. A. Urechia", Anuarul bibliografic al Judeţului Galaţi, monografii etc.). Biblioteca "V. A. Urechia" dispune de un fond de carte veche şi rară deosebit de valoros.
[modifică] Casa Corpului Didactic
Înfiinţată în anul 1939 reprezintă o valoroasă bibliotecă de specialitate. Instituţia editează revista de informaţie şi opinie pedagogică "Şcoala gălăţeană", cu apariţie lunară, dispune de o editură cu aceeaşi denumire, sub egida căreia sunt publicate lucrări de specialitate sau pe teme de educaţie. Tot aici activează Cenaclul literar "Anton Holban".
[modifică] Transport
[modifică] Transportul intern
Transportul în comun este asigurat de compania "TransUrb" iar microbuzele sunt conduse de asociatia "Sherr"(asupra căreia s-a declarat falimentul), "Atlas, un alt operator are traseele convenţie în combinat cât şi linia de autobuze preorăşenească 14 care duce din Galaţi în comuna Cişmele. Galaţiul este unul dintre puţinele oraşe ale ţării noastre în care se gasesc toate cele 3 mijloace de transport: troleu, autobuz şi tramvai (excepţie face Bucureştiul care are şi metrou). În prezent reţeaua de tramvaie gălăţene este în reconstruire pe etape: în prima etapă se înlocuiesc liniile din Piaţa Centrală, I.C. Frimu, Piaţa Energiei, Ireg, Bulevardul Basarabiei, Bulevardul Traian, în etapa a 2-a urmează liniile de pe Bulevardul Oţelarilor, Strada Stadionului, Strada Frunzei, Strada Anghel Saligny, Viaductul Siderurgic şi în ultima etapă restul reţelei din Micro 40, Bulevardul Ştefan cel Mare, Bulevardul Coşbuc şi Bariera Traian. Autorităţile locale ce răspund de transportul în comun vor achiziţiona mai multe autobuze, trolee şi tramvaie deoarece microbuzele vor fi scoase din mai 2010. Acum doar 4 trasee de tramvai rulează: 1, 3, 39 şi 43. Tot 4 linii de troleibuz rulează în prezent, pentru că reţeaua va fi extinsă pe încă 4 străzi pentru fluidizarea traficului în municipiu. Străzile propuse sunt: Bulevardul Traian, Str. Războieni, Bulevardul Coşbuc şi Strada Ştiinţei. Traseele troleului sunt: 101, 102, 103 şi 104
|
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
- Pentru a vedea lista traseelor TransUrb vedeţi articolul despre TransUrb.
 Autobuz ROCAR |
 Troleibuz MAZ |
 Autobuze Isuzu in Autobaza TransUrb |
 Autobuz MAZ |
 Autobuz Cobra Gyuleruz |
_marca_Duewag-Holec_provenit_din_Rotterdam_(Olanda).JPG){kind=spacer} Tramvai ZGT |
_marca_DAB_provenite_din_Danemarca.JPG){kind=spacer} Autobuz marca DAB |
_marca_Ikarus_415_T.JPG){kind=spacer} Troleibuz Ikarus |
Cele mai mari companii de taximetrie din Galaţi sunt: Big Taxi, Taxi Galati, Samatax, Taxi Luciano, Transtax, Albertini, Taxi GT - Generatii Taxi şi Globe Tour.
[modifică] Transportul extern
Gările S.N.C.F.R. Galaţi:
- Galaţi
- Galaţi Larga
- Barboşi Triaj - cel mai mare triaj din ţară având 32 de linii de triere
- Fileşti
- Barboşi
- Cătuşa
- Mălina
- Brateş
- Galaţi Mărfuri
- Galaţi Triaj[16]
Din Galaţi pleacă 1 tren IC în direcţia Bucureşti Nord, mai multe trenuri rapid în direcţiile Bucureşti Nord, etc, numeroase accelerate spre Bucureşti Nord, Constanţa, Iaşi şi multe trenuri personale către Bârlad, pe o linie specială, Mărăşeşti, Buzău, Bereşti, Tecuci etc. Galaţiul este oraşul cu cele mai multe căi ferate din ţară, având şi cele mai mari 3 triaje de vagoane. Reţeaua feroviară din oraşul Galaţi este cu mult mai dezvoltată chiar şi decât cea din Bucureşti datorită triajelor de vagoane, cel mai mare din ţară fiind Galaţi Triaj Sud (Barboşi Triaj) cu 32 de linii.
[modifică] Învăţământ şi cercetare
O reţea densă de unităţi de învăţământ de toate gradele, începând cu creşe şi grădiniţe şi terminând cu universităţi asigură infrastructura instruirii şi educării tinerei generaţii. Cele două Universităţi din Galaţi includ 11 facultăţi şi 3 colegii.
În cadrul Universităţii "Dunărea de Jos" există două facultăţi cu profil unic în România: "Facultatea de Nave" şi "Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor".
În afară de centrele de cercetare care funcţionează în cadrul Universităţilor, în Galaţi există mai multe institute de cercetare specializate, patru dintre ele având profil unic în România: ICEPRONAV (Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Construcţii Navale), UZINSIDER Engineering (Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru produse plate metalice), Institutul de Cercetări Piscicole şi Staţiunea de Cercetări Viticole Târgu Bujor. Baza materială pentru manifestări culturale şi artistice este oferită de 330 biblioteci publice, 21 săli de cinema, 3 teatre, 10 muzee, 94 cluburi culturale, 5 case de cultură, etc.
Şcoala Nr. 24 (Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil) este cea mai veche şcoală din judeţ. A fost fondată în anul 1832, până în anul 1896 aflându-se în interiorul Mănăstirii Mitoc. Pe data de 26 octombrie 1896 a fost inaugurată clădirea actuală a şcolii.
Cele mai prestigioase unităţi de învăţământ preuniversitar sunt Colegiul Naţional Vasile Alecsandri, Colegiul Naţional Mihail Kogălniceanu, Colegiul Naţional Alexandru Ioan Cuza, Liceul Teoretic Emil Racoviţă, Colegiul Naţional Costache Negri.
[modifică] Personalităţi gălăţene
Patrimoniul ştiintei , tehnicii, artei şi literaturii cuprinde şi contribuţiile aduse de numeroşi oameni care s-au născut sau şi-au legat numele de oraşul Galaţi, dintre care enumerăm pe:
- Alexandru Ioan Cuza fost pârcălab al Galaţiului, primul domn al României ales în 1859
- Anghel Saligny (1854-1925) care este autorul proiectului şi constructorul podului de peste Dunăre de la Cernavodă, din 1895, cel mai lung pod din Europa la vremea aceea, realizat pe baza unei tehnici necunoscute în lume până atunci: tot el a construit Docurile din Galaţi şi Brăila, Palatul Navigaţiei din Galaţi, podul peste Siret de la Cosmeşti şi a amenajat portul Constanţa.
- Constantin Levaditi (1874-1954) savant de renume mondial, e unul dintre fondatorii inframicrobiologiei moderne.
- Paul Bujor (1852-1952) creator de şcoală în fiziologia animală românească.
- Costache Negri fost pârcălab al Galaţiului unul dintre cei mai de seamă apostoli ai Unirii. În casa din Mânjina a acestuia se întâlneau patrioţii munteni şi moldoveni Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri şi alţii.
- Vasile Alexandrescu Urechia (1834 – 1901) istoric şi scriitor român, fondatorul bibliotecii care-i poartă numele.
- Jean Bart –scriitor.
- Hortensia Papadat Bengescu (1876 – 1955)- romancieră.
- Iordan Chimet (1924-2006)- scriitor
- Nicolae Dunareanu – scriitor, prietenul şi tovarăşul de vânătoare al lui Mihail Sadoveanu.
- Fani Tardini - Actriţă de origine italiană care şi-a adus o contribuţie la dezvoltarea teatrului în oraşul Galaţi. Teatrul Dramatic Galaţi îi poartă numele în prezent.
- Nicolae Leonard (1886 – 1928) supranumit "prinţul operetei româneşti". Teatrul Muzical din Galaţi îi poartă numele în prezent.
- Alexandru Jula (n. 1934)- cântăreţ de muzică uşoară
- Tudor Pamfile (1883 – 1921)- folclorist.
- Iosif Ivanovici – comandantul fanfarei din Galaţi, autorul nemuritorului vals „Valurile Dunării” cunoscut în întreaga lume.
- Nicolae Mantu – pictor.
- Paul şi Ecaterina Pasa – fondatorii primei colecţii muzeistice din Galaţi.
- Ion şi Alexandru Vladicescu – actori.
- Victor Vâlcovici – cel mai mare matematician al epocii sale.[necesită citare] Prin cercetările sale asupra teoremelor universale ale mecanicii numele lui se asociază lui Bernoulli „suprafeţele lui Bernoulli-Vâlcovici”.
- Dan Hulubei – matematician, se impune prin studii privind mecanica raţională, geometrie diferenţială şi proiectivă.
- Mihai Mihail - actor
- Ion Dongorizzi – scriitor.[necesită citare]
- Grigore Hagiu – unul dintre cei mai prolifici şi talentaţi poeţi.[judecată de valoare]
- Dimitrie Cuclin – muzicolog. Prin activitatea sa defăşurată peste 6 decenii a dat ţării mai mult de 600 de lucrări simfonice de operă, muzică corală şi studii teoretice.
- Ludovic Feldman – compozitor.
- Valentin Gheorghiu (n. 1928) – pianist şi compozitor.
- Ileana Cotrubaş (n. 1939) - soprană.
- Temistocle Popa – compozitor de muzică uşoară.
- Adrian Enache - cântareţ de muzică pop
- Marcela Rusu (1926-2002)– artistă.
- Camil Ressu – pictor.
- Samuel Pineles - preşedintele Congresului Sionist de la Focşani, 1881
- Paul Păltânea (1924-2008) - reputat istoric, membru al Academiei Internationale de Genealogie.
- Ioan Neniţescu (1854-1901) - poet, academician român.
- Nicolae Spirescu (n. 1921) - pictor.
- Laurentiu Darie – artist.[necesită citare]
- Angela Baciu Moise (n. 1970, Brăila) - poet,publicist,autor poezie pentru copii,jurnalist,promotor cultural,membru U.S.R.
- Eugen Trancu-Iaşi – avocat, muzicolog.
- Max Auschnitt (1888, Galaţi - 1959, Statele Unite) – fost un mare industriaş român, administrator delegat al Uzinelor de Fier şi Domeniile Reşiţa (U.D.R.), cea mai mare societate pe acţiuni care a existat în România înainte de instaurarea regimului comunist. A absolvit Academia de înalte studii comerciale şi de export din Viena, a fost preşedinte al Asociaţiei generale de Industrie din Banat, vicepreşedinte Uniunii Generale a Industriaşilor din România şi senator al Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi.
[modifică] Sport
[modifică] Volei
Echipa de volei feminin CSU Metal Galati este câştigatoarea ultimelor 3 ediţii ale campionatului naţional şi Cupei Romaniei, 2006/2007, 2007/2008, 2008/2009 neavând practic adversar la această oră în România. Se poate menţiona că s-a instaurat hegemonia CSU Metal în voleiul feminin românesc din primavara anului 2007 acest lucru fiind o consecinţă directa a pasiunii şi susţinerii financiare din partea preşedintelui clubului Corneliu Mangalea şi a priceperii de pe banca tehnică a reputatului tehnician Zoran Terzici, antrenor şi al reprezentativei de volei feminin a Serbiei.
În sezonul 2008/2009 a fost în premiera pentru Romania participanta in Liga Campionilor.
[modifică] Karate tradiţional
În Galaţi sunt 2 cluburi importante de karate, înfrăţite care îşi desfăşoară activitatea în sala de sport a Liceului Auto. Este vorba de cluburile: Kodo Galaţi şi Meikio Galaţi. Ambele cluburi sunt înfrăţite şi practicanţii o au ca antrenor (sensei) pe multipla campioană europeană şi mondială Gabriela Ionete. Celălalt antrenor (sensei) Marius Ciubucciu în prezent este în Statele Unite ale Americii. Cluburile au dat ţării mulţi campioni europeni, regionali, naţionali, judeţeni.
[modifică] Popice
Clubul I.C.M.R.S.G. are "îndeletnicirea" popicelor.
[modifică] Fotbal
Stadionul cu capacitatea cea mai mare din oraşul Galaţi este Dunărea. Alte stadioane sunt: Oţelul, Portu Roşu, Metalurgistul, Siderurgistul, Ancora, Oţelul 2 (are nocturnă), Dunărea 2, etc. Echipele de fotbal reprezentative din Municipiul Galaţi sunt Oţelul, Oţelul II, Dunărea, Steaua Dunării, LPS, Metalosport, Frontiera, Politehnica.
[modifică] Rugby
Echipa de Rugby din Galaţi se numeşte R.C. CTTV Dunărea Galaţi Îi are ca antrenori pe: Secuianu Viorel, Secuianu Marius şi Secuianu Dorian. Echipa activează în Divizia Natională de Juniori I şi II şi s-a clasat pe locul 2 la un turneu din Suedia găzduit de oraşul Trelleborg cu ocazia împlinirii a 750 de ani de la înfiinţarea cetăţii. Finala a fost pierdută în compania celor din capitala Suediei cu 17-5.
 Stockholm vs. Galaţi |
 Galaţi vs. Bârlad |
 Rugby CTTV Juniori 3 |
[modifică] Tenis
În Galaţi sunt 4 cluburi de tenis de câmp: I.C.M.R.S.G.,C.S. Dacia, C.S. Dunărea şi C.S. Voinţa
[modifică] Baschet
Echipa de baschet din Galaţi se numeste Phoenix. Are multe titluri de campioană a României la juniori.
[modifică] Politică şi administraţie
Cartierele importante ale municipiului:
- Dimitrie Cantemir (aflat în judeţul Brăila)
- Arcaşilor (între Vânători şi Traian Nord)
- Ţiglina 1
- Ţiglina 2
- Ţiglina 3
- Ţiglina 4
- Mazepa 1
- Mazepa 2
- Fileşti
- Barboşi
- I.C. Frimu
- Piaţa Centrală
- Centru – Gară
- Port
- Bădălan
- Traian Nord
- Aurel Vlaicu
- Traian Sud
- Dunărea
- Lozoveni
- Aviaţie
Primarul Galaţiului este Dumitru Nicolae, din PSD. Componenţa Consiliului Local Galaţi (27 de consilieri) ales pe 1 iunie:
| Partid | Consilieri | Componenţa Consiliului | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 8 | |||||||||
| Partidul Democrat Liberal | 7 | |||||||||
| Partidul Naţional Liberal | 6 | |||||||||
| Partidul Conservator | 6 | |||||||||
[modifică] Primarii oraşului Galaţi
Organizarea modernă a administraţiilor comunelor urbane a fost introdusă prin aplicarea Regulamentului Organic pe 13 ianuarie 1832. Premergător noii legiuiri, din 6 iunie 1830, oraşul a fost administrat de o Comisie Orăşănească formată din spătarul Dumitrache Codreanu, paharnicul Paraschiv Şerban şi paharnicul A Oaprişan. Se mai numea şi Comisia Poliţiei. În decembrie 1831, comisia a fost înlocuită de Sfatul Municipal, alcătuit din 3 membri. Primul sfat la Galaţi a fost alcătuit din Petrache Altântovici, Iordachi Mantu, Ioan Siminovici(aleşi în 1832). Prima lege comunală, privind organizarea şi administrarea comunelor urbane, cu adevărat modernă, a fost promulgată în 1864. În baza acestei legi, au fost aleşi primarii şi preşedinţii de comisii interimare în fruntea urbei gălăţene.
-
- Pentru detalii vedeţi articolul Listă de primari ai Galaţiului
[modifică] Zona metropolitană
-
- Pentru detalii vedeţi articolul Zona metropolitană Cantemir
În prezent Galaţiul este împărţit în circa 40 de cartiere importante. Zona Metropolitană Dimitrie Cantemir va fi formată din:
- Galaţi jud. Galaţi
- Brăila jud. Brăila
- Baldovineşti jud. Brăila
- Vădeni jud. Brăila
- Zagna-Vădeni jud. Brăila
- Lacu Sărat jud. Brăila
- Măcin jud. Tulcea
- Vărsătura jud. Brăila
- Şendreni jud. Galaţi
- Smârdan jud. Galaţi
- Vânători jud. Galaţi
- Movileni jud. Galaţi
- I.C. Brătianu jud. Tulcea
- Garvăn jud. Tulcea
Se estimează că populaţia zonei metropolitane va fi în jur de un milion de locuitori.
Prima etapă a proiectului a vizat lucrările de pregătire şi consolidare a solului şi asigurarea utilităţilor pentru viabilizarea terenurilor. Dezvoltarea unei noi zone rezidenţiale are ca efect creşterea numărului de locuinţe pentru cetăţenii municipiului, a gradului de confort în care aceştia vor locui. Totodată, angajarea unor lucrări de construcţie de anvergură asigură o creştere a utilizării forţei de muncă-n domeniul construcţiilor în primă fază, iar apoi, prin apariţia unui nou cartier în domeniul serviciilor, învăţământului, sănătăţii, culturii etc. Impactul economic al programului se reflectă în stimularea şi diversificarea mediului de afaceri din Galaţi şi Brăila, precum şi atragerea de noi investiţii străine în zonă. Beneficiarii proiectului sunt Primaria Municipiului Galaţi şi firmele locale, dar mai ales sunt cetăţenii oraşului, în special tinerii. Costul proiectului a fost estimat la 14.537.000 Euro.
Primăria intenţionează, prin acest proiect, să ofere gălăţenilor peste 2.000 de unităţi locative. Cu sprijinul Guvernului României, în cadrul acestui proiect, au fost date în folosinţă şapte blocuri de locuinţe şi s-au realizat investiţii în infrastructura viitorului cartier în valoare de peste 44,5 milioane RON, între 2005-2006.
[modifică] Oraşe înfrăţite
| Oraş | Ţara | Anul înfrăţirii |
|---|---|---|
| Ancona | Italia | 2002 |
| Brindisi | Italia | 2007 |
| Coventry | Regatul Unit | 1963 |
| Hammond | Indiana, Statele Unite ale Americii | 1977 |
| Ialta | Ucraina | 2002 |
| Jesi | Italia | 2002 |
| Limón | Costa Rica | 1992 |
| Mikolaiv | Ucraina | 2002 |
| Mumbai | India | 2007 |
| Odessa | Ucraina | 2002 |
| Pessac | Franţa | 1991 |
| Pireu | Grecia | 1985 |
| Sevastopol | Ucraina | 2002 |
| Scottsbluff | Nebraska, Statele Unite ale Americii | 2007 |
| Wuhan | China | 1987 |
[modifică] Galerie foto
 Stema municipiului Galaţi |
 Galaţi - vedere panoramică |
 Palatul Navigaţiei |
Panoramă Galaţi |
 Plaja "Valurile Dunării" |
 Troleu MAZ203T 102. |
Gara CFR Galaţi Nord |
 Hotel Galaţi*** |
 Hotel Dunărea** |
 Statuia lui I. C. Brătianu |
 Pânzarul Moldovenesc |
 La Elice de Zilele Galaţiului |
 B-dul Falezei |
 Restaurant Malnaş |
|
 Parcul de Soft |
Bulevardul Basarabiei în reconstrucţie |
 Centrul Cultural "Dunărea de Jos" |
Indicator Galaţi-Capitalele Europei pe Faleza Dunării |
 "Orăşelul Copiilor" |
 Parcul Popescu |
 Parcul CFR |
 Parcul Libertăţii |
 Parcul Rizer |
 Hotel Turist şi Păpădia |
 Stadionul de rugby Gloria |
 Interior Grădina Botanică |
 Tramvai în Galaţi |
 Ultimul Leu |
|
 Monumentul Eroilor Revoluţiei |
 Cimitirul Eternitatea |
 Biserica Sf. Nicolae |
 Şcoala nr. 24 |
 Poliţia Judeţeană Galaţi |
 Trecere BAC |
 Faleza Dunării văzută din Turnul TV |
 Nava cu zbaturi Tudor Vladimirescu (construită în perioada 1850-1853) |
 Sediul Central al AFDJ |
 Tunel CFR Galaţi |
 Cartierul Garii |
.jpg) Filesti |
 Barbosi |
 Viaductul Siderurgic |
 Balta Cătuşa |
 Intrarea în Galaţi dinspre Republica Moldova |
 Autogara Dumitru Galaţi |
[modifică] Note
- ^ a b Institutul Naţional de Statistică: Recensământul populaţiei şi al locuinţelor - martie 2002. Accesat în 10 noiembrie 2008.
- ^ a b Rezultatele recensământului din 2002 pentru Galaţi.
- ^ http://www.akademia.ro/articole.php?view=14
- ^ http://www.akademia.ro/articole.php?view=33
- ^ [1]
- ^ [2]
- ^ Populaţia stabilă la 1.01.2009 (în română). INSSE (19 mai 2009). Accesat în 19 mai 2009.
- ^ [3]
- ^ [4]
- ^ [5]
- ^ [6]
- ^ [7]
- ^ [[8]]
- ^ http://www.edj.ro/category/catedrala/
- ^ http://www.galati.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=1675
- ^ sursa: Indicatorul kilometric CFR Marfă
[modifică] Bibliografie
- Paul Păltânea, Istoria oraşului Galaţi, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994
- Neagu Djuvara, Între occident şi orient - Ţările române la începutul epocii moderne, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007
- Ştefan Zeletin, Burghezia română, Bucureşti, 1991
- Primăria Municipiului Galaţi, despre geografia şi istoria oraşului
- Prefectura judeţului Galaţi, situl oficial
- Manual de Romania, 2008, NeswIn & The Money Channel, nr.1
[modifică] Legături externe
- Hartă detaliată a Galaţiului
- Harta Galațiului inclusiv planificator de rute, puncte de interes, transport în comun
- Consiliul Local Galaţi
- Biblioteca V.A. Urechia
- Complexul Rezidenţial Viva Club
- Forumul TramClub despre Galaţi
- Transurb Galaţi
- Portal al municipiul Galaţi
- Galaţiul văzut din satelit
- Evreii din Galaţi - sute de mari valori
- Imagini vechi din Galaţi
- Faleza Dunarii, Galati - live
|
||||||||||
|
||||||||||
|
|||||||
|
|||||||||||||||||
